Anna karenina

ar≫u— Trebuie să inţelegi grozăvia şi comicul situaţiei

iiclr, ni ml Levin cu o şoaptă deznădăjduită. Se află in

mea. N-a făcut dealtfel nici o necuviinţă. Atit numai ≫iM

ţttea ≪tes^heţat şi-şi trage mereu piciorul sub dinsut fi

crede că tot ce face e de bon ton — iar eu sint nevoit să

fiu politicos cu dinsul.

I *; -* Jth, Kostea, cum exagerezi ! zise Kitty, bucurindu-se

in firailul inimii de puterea dragostei lui, care răbufnea

•cum tai gelozie.

i — Dar ceea ce e mai ingrozitor e că tu, aşa cum al

≪fost totdeauna şi cum eşti şi astăzi... cind tu eşti sfintaitfintelor

pentru mine... cind sintem atit de fericiţi, fericiţi

! cum rar se vede... şi deodată lepădătura asta. La drept

■≪orbind, nu ≪o lepădătură. De ce să-1 insult ? N-am nimic i

eu d Dalr de oe ferkarea mea, fericirea ta... — Ştii... Acum

inţeleg de unde s-a iscat asta, incepu Kitty.

—De unde ? De unde ?

—Am băgat de seamă cum te uitai la mine cind vorbeam

in timpul mesei.

—Ei da, da ! spuse Levin speriat.

Kitty ii povesti despre ce vorbiseră. Istorisind,! Se tăia

şispiraţia 4*e emoţie. Levin tăcea ; apoi ii privi ca luarefaţa

palidă, speriată, şi se apucă deodată cn miinile

<— Katia, te-am chinuit degeaba. lartă-mă, draga mea !

eint jiebun, Katia, aint mai vinovat decit orice culpabil l

Cum de &m putut s& mă frămint pentru o prostie ca asta !

,_, :-r, Mi-e milă deţine. .,

— De mine ? De mine ? Ce sint eu ? Un nebun ! De

oe te-wn chinuit ? S ingrozitor să te gindeşti că un om