Anna karenina

I '-*.■ Veslovski, treci alături, alături! spuse Levin cu juţft

de glas către tovarăşul său, care plescăia in urma

lui ; de cind scăpase Vasenka focul pe balta de la Kolpeno,

Konstantin Dmitrici se tot uita la gura puştii sale.

— Nu ! N-o să te incurc. Nu te-ngriji de mine.

Dar Levin işi amintea fără să vrea de cuvintele lui

JCitţy, care-i spusese la despărţire : ^Băgaţi .de seamă să nu

vă impuşcaţi !≫•

. Ciinii se apropiau din ce in ce mai mult, luindu-se la

intrecere, fiecare din altă direcţie. Levin aştepta cu atita

incordare să sară becaţa, incit ori de cite ori plescăia tocul

cizmelor lui Veslovski, cind acesta le scotea din mocirlă,

ii părea un ţipăt de becaţă ; şi de fiecare dată apuca

puşca şi-i stringea patul. ' Pac ! Pac ! răsună la urechea

3ui.

Vasenka trăsese intr-un stol de raţe care se rotea peste