Anna karenina

ziua. La fel se petrecură lucrurile şi in ziua aceea.

Erau,foarte multe becaţe. Săreau intruna din fa(a cline]

ui şi de la piciorul vinătorilor. Levin şi-ar fi putut

drege norocul ; dar cu cit trăgea mai des, cu atit mai mult

St* făcea de ris faţă de Veslovski. Acesta, vesel, trăgea la

focuri cil nemiluita, nu impuşca nimic şi nu se sinchisea

C'ituşi de puţin de neizbinda lui.

Levin se grăbea, nu-şi putea recăpăta stăpinirea de sine,

se infierbinla din ce in ce mai tare şi ajunse să tragă fără

nădejdea de a mai nimeri.

Parcă şi Laska işi dădea seama de asta. incepu să caute

mai leneş, uitindu-se la vinători cu nedumerire şi cu dojana.

Răsunau impuşcături după impuşcături, vinătorii erau

invăluiţi in fum de praf de puşcă, insă in plasa incăpătoare

a torbei nu se aflau decit trei becaţine, uşurele, dintre

una fusese ucisă de Vesiovski, iar alta de amindoi. intre

timp de cea'altă parte a bălţii impuşcăturile bufneau nvn

rar, dar toate nimereau din plin, după cum i se părea lui

Levin. căci aproape de fiecare dată se auzea : ≪Krak, Krak,

apporte /≪•

Asta-1 enerva pe Levin şi mai mult. Becaţeie roiau in

văzduh fără intrerupere pe deasupra rogozului, din toate

părţile se auzeau neincetat plescăituri pe pămint, iar in văzduh

ţivlituri. Becaţeie, care se ridicau după ce se roteau

in aer, se lăsau jos, in faţa vinătorilor. in loc de doi huitani,

zeci de păsări de pradă pluteau acum, ţipind pe deasupi'a

bălţii.

Levin şi Veslovski străbătură mai mult de jumătate din

baltă şi ajunseră la un loc unde fineaţa mujicilor, impărţită

in loturi lungi, dădea in rogoz ; loturile erau insemnate

fie prin pirtii bătătorite, fie prin eite un rind de iarbă

cosită. Jumătate din aceste loturi erau gata cosite.

Dfsşi nu prea avea nădejde să găsească tot atita vinut

pe loturile necosite ca pe cele cosite, Levin făgădui lui Stepan

Arkadici să-1 intalnească mai departv: şi porni inainte

cu insoţitorul său atit pe fişii'e de iarbă cosită, cit şi pe

cele necosite. .,.,... . . ■ ' . . , •

MUL

-.. Hei, vinătorilor ! ii chemă un mujic, care şedea jos

lingă o căruţă cu caii deshămaţi. Poftim de ospăta] i cu noi.

Poftim la nişte băuturică.

Levin aruncă o privire intr-acolo.

— Hai, nu vă codiţi ! răcni un mujic bărbos, vesel, cu

faţa roşie, rinjindu-şi dinţii albi şi ridicind o garată ver

zuie, care strălucea la soare.

•— Qu'est-ce qu'ils disent ? J il intrebă Veslovski.

—Ne cheamă la un păhăruţ de votcă. Probabil că şi-au

impărţit fineţele. Eu unul aş bea, zise Levin cu

oarecare

viclenie, nădăjduind că Veslovski se va lăsa ispitit

de

votcă şi se va duce la mujici.

—De ce ne poftesc ?

—Aşa. Vor să petreacă. Hai, du-te la ei. O să-ţi placă.

—Allons, c'est curieux -.

—Du-te, du-te. Ai să găseşti drumul la moară ! ii

strigă Levin şi. aruncind o privire indărăt, văzu cu

plăcere

cum Veslovski, aplecat inainte, poticnindu-se cu

picioarele

sale obosite şi ţinind puşca in cumpănire, ieşea din

baltă

in dreptul mujicilor.

—Hai şi dumneata ! ii strigă un mujic lui Levin. Vino,

să te infrupţi din plăcintă.

Levin avea o poftă cumplită să bea votcă şi să mănince

o bucată de piine. ii slăbiseră puterile. Simţea că de-abia

işi putea scoate din mlaştină picioarele care i se impleticeau.

Şovăi citeva clipe, dar căţeaua căzu in aret şi oboseala

i se risipi ca prin farmec. Se indreptă uşor prin mlaştină

spre ciine. O becaţă ii zbughi de la picior. Trase şi o

nimeri, dar ciineie rămase mai departe in aret. ≪Pi? .'≫ De

la ciine se ridică altă becaţă. Levin trase, avea insă o zi

nefericită : dădu greş ; iar cind se duse să găsească becaţă

ucisă, nu o găsi nici pe aceea. Scotoci tot rogozul, dar

Laska nu mai credea că Levin impuşcase vinatul. Cind o

trimitea să caute, ea se prefăcea că il caută, insă de fapt

nu-1 căuta.

Chiar şi fără Vasenka, pe care Levin arunca toată vina

ghinionului, lucrurile nu se indreptară. Şi aici mişunau

becaţele, insă Levin dădea mereu greş.

1 Ce spun ? (ft\).

174