Anna karenina

neiiina in stare să facă patruzeci de verste pe căldură dintr-

o intinsoare.

Mujicii de lingă căruţă, se sculaseră in picioare si, urmărind

curioşi şi voioşi intimpinarea oaspetei, făcv.'in observaţii

intre dinşii.

206

—Le pare şi lor bine. Nu s-au văzut de mult, făcu bătiinul

cu părul creţ, legat cu un curmei de tei la cap.

—Moş Gherasim, ce zici, dacă am avea armăsarul cel

negru Ia cărat snopii.... Ce-ar mai trage ! Iute de tot.

—Ian te uită ! O femeie cu nădragi ! grăi unul dintre

mujici, arătind pe Vasenka Veslovski, care tocmai se

s>\v≫

pe şatia de damă.

—Nu-u. ii bărbat. N-ai văzut ce sprinten a sărit in şa ?

—Ce ziceţi, băieţi ? Pesemne nu ne mai culcăm ?

—Acum somn ? răspunse bătranul, uitindu-se chioriş la

soare. Uite, a trecut de amiază. Luaţi coasele.

Incepem,

de colo .'

XVIII

Anna privi faţa Dariei — slabă, obosită, trecută, pe

praful inchipuia zbircituri — şi vru să-i spună că slăbise :

dar gindindu-se că ea insăşi se făcuse mai frumoasă, cum

adeverea insăşi privirea lui Dolly, oftă numai şi incepu să

vorbească despre sine.

—Te uiţi la mine şi te intrebi dacă pot fi fericită in

situaţia mea ? Ei bine, mi-e ruşine să mărturisesc,

dar

sant... neingăduit de fericită. Cu mine s-a petrecut

ceva

magic. Ca in somn, cind visezi ceva groaznic,

inspăimantă

tor şi, trezindu-te deodată, vezi că toate spaimele s-au

ri

sipit, M-am deşteptat. Am trăit zile pline de chinuri şi

d

groază, dar ele au rămas de mult in urmă. Sint aşa de

feri

cită, mai cu seamă de cind ne aflăm aici... zise Anna,

uitindu-

se la Daria cu un zambet sfios, intrebător...

—Ce bine-mi pare ! răspunse Doily, zimbind involun

tar mai rece decat ar fi vrut. imi pare foarte bine in

pri

vinţa ta. De ce nu mi-ai scris ?

—De ce ? Fiindcă n-am indrăznit... Uiţi situaţia mea.„

—N-ai indrăznit să-mi scrii mie ? De-ai şti cit... eu

socotesc...

Daria Alexandrovna vru să-i impărtăşească gandurile

din dimineaţa aceea ; dar acum i se părură, nu ştia nici ea

de ce, nelalocul lor.

20T

—Dealtfel, despre asta o să vorbim mai tirziu ! Ce

sint toate clădirile astea ? intrebă ea, ca să schimbe vorba,

arătind nişte acoperişuri roşii şi verzi, care se zăreau prin

verdeaţa gardurilor vii de salcim şi de liliac. Parcă e un

orăşel.

Anna insă nu-i răspunse.

—Nu, nu ! Spune-mi ce gindeşti despre situaţia mea ?

Ce crezi despre mine ? intrebă ea.

—Eu cred... incepu Daria Alexandrovna.

In vremea asta, Vasenka Veslovski, care purta o jachetă

scurtă — după ce-1 făcu pe cob să pornească la galop cu

piciorul drept — trecu in goană pe lingă dinşii, săltind

greu in şaua de damă, imbrăcată in piele de antilopă.

—Merge, Anna Arkadievna ! strigă el.

Karenina nu-i aruncă nici o privire. Dariei Alexandrovna

i se păru iarăşi nepotrivit să inceapă in trăsură o

conversaţie lungă. De aceea ea işi spuse părerea pe scurt.

—■ Nu cred nimic, zise Dolly. Te-am iubit totdeauna.

Şi cind ţii la cineva, iubeşti omul in intregime, aşa cum

este el, nu aşa cum ai dori să fie.

Luindu-şi privirea de la prietena sa şi mijindu-şi ochii

— un obicei nou, pe care Dolly nu i-1 cunoştea — Anna

căzu pe ginduri, vrind să pătrundă cit mai adine inţelesul

acestor cuvinte. Apoi, după ce păru că le inţelege aşa cum

vroia, Anna se uită la Dolly.

—Dacă ai avea păcate, zise ea, ele ţi s-ar ierta toate

pentru vizita ta şi pentru vorbele acestea.

Dolly văzu lacrimi in ochii Annei ; tăcu şi-i strinse

mina.

—■ Dar ce-i cu clădirile astea ? Ce multe sint ! repetă

ea intrebarea după citeva clipe de tăcere.

—Sint acareturile slujbaşilor, fabrica, grajdurile, răs

punse Anna. Aici incepe parcul. Toate erau păraginite,

Alexei insă a refăcut totul. Moşia asta-i e foarte dragă. Şi,

ceea ce nu mi-aş fi inchipuit niciodată, el s-a pasionat de

agricultură. Dealtfel, e o fire atit de bogat inzestrată ! Tot

ce face, face bine ! Nu numai că nu se plictiseşte, dar mun

ceşte cu patimă. Contrar firii pe care i-o cunoşteam, a ajuns

un agricultor socotit, un gospodar foarte priceput, aproape

zgircit, insă numai in adminstraţia moşiei ! Acolo unde e

vorba de zeci de mii de ruble, nu se scumpeşte, adăugă

208

Alina cu un zimbet plin de bucurie şi un fel de şiretenie,

cum au adesea femeile cind vorbesc despre insuşirile ascunse,

cunoscute numai de ele, ale bărbatului iubit. Vezi

clădirea asta mare ? E spitalul cel nou. Cred că va costa

peste o sută de mii de ruble. Asta e acum slăbiciunea lui.

Şi ştii cum a ajuns la ideea clădirii spitalului ? Mujicii lau

rugat să le lase fineţele mai ieftin şi el n-a vrut. Atunci lam

invinovăţit de zgircenie. Bineinţeles că nu numai

asta, ci toate imprejurările laolaltă l-au făcut să inceapă

construirea spitalului, vrind să arate, inţelegi, că nu e

zgircit. Dacă vrei, cest une petilesse l. De aceea il iubesc

şi mai mult. Acum o să vezi curtea. Casa e ridicată de bunicul

său. Alexei n-a schimbat nimic pe dinafară.

—Ce frumoasă e ! exclamă fără voie Dolly, uitindu-se

cu admiraţie la casa splendidă, cu coloane, care se

intreză

rea prin verdeaţa de toate nuanţele a bătrinilor

copaci

din parc.

—Aşa că-i frumoasă ? Şi din casă, de sus, se deschide

o privelişte pitorească.

Intrară intr-o curte presărată cu prundiş şi impodobită

cu flori, unde doi lucrători incadrau un strat de flori cu

pietre zgrunţuroase, rustic cioplite. Se opriră la scară, sub

o marchiză.

—Ah ! Au şi sosit ! strigă Anna, uitindu-se la caii de

călărie care erau duşi chiar atunci de la scară. Aşa

că-i

frumos calul ăsta ? E un cob. E calul meu favorit.

Adu-1

aici şi dă-mi zahăr. Unde e domnul conte ? intrebă

Anna

pe doi feciori in livrele, care le ieşiseră inainte. Ah,

uite-1

şi pe el ! arătă ea, zărindu-1 pe Vronski, care venea

cu

Veslovski in intimpinarea lor.

—Unde o instalezi pe prinţesă ? intrebă Vronski in

franţuzeşte pe Anna şi, fără să aştepte răspuns, el o

sa

lută incă o dată pe Daria Alexandro vna şi-i sărută

mina.

Cred că in odaia cea mare cu balcon.

—A, nu ! E prea departe. Mai bine in odaia din colţ.

O să fim mai aproape una de alta. Ei, hai — urmă

Anna,

dind calului său favorit zahărul pe care-1 adusese

feciorul.