aceste zimbind şi virind mina in buzunarul vestei.
—Aşa am făgăduit, apoi grija de copii... ingăimă Dolly,
fiindcă simţea ca-i era faţa plină de praf.
ca fiind prea simplă. Dar incăperea asta, pentru care Anna
cele mai bune hoteluri din străinătate.
Dolly. Vorbeşte-mi despre ai tăi. Pe Stiva l-am zărit
treacăt. El nu ştie să povestească despre copii. Ce mai
Tainia, favorita mea ? imi inchipui că-i o fetiţă mare.
se şi ea că vorbeşte aşa de rece despre copiii săi.
trecem o vară plăcută la familia Levin, adăugă ea.
v-aş fi poftit să veniţi cu toţii la noi. Doar Stiva e un
—Da. Dar ne simţim aşa de bine si acolo... răspunse
spun. Să ştii un lucru, scumpa mea : imi pare aşa de
* Iartă-mă, mj-s pline buzunarele ! (expresie fr.).
ca. lumea
să creadă că vreau să dovedesc ceva. Nu vreau să do\7edesc
nimic, vreau numai să trăiesc fără să fac nimănui nici un
rău, afară de mine insămi I Am dreptul acesta, nu-i aşa ?
Dealtfel, in privinţa asta sint multe de spus. O să vorbim
noi mai pe urmă. Acum mă duc să mă imbrac şi să~ţi trimit
o cameristă.
XIX
După ce rămase singură, Daria Alexandrovna cercetă
odaia cu ochiul unei gospodine. Tot ceea ce văzuse. ineepind
cu hei urile din curte, pină la lucrurile din casă şi
acum din odaia ei — ii făcea impresia de belşug, eleganţă şi
de lux european modern, cum citise numai in romanele
englezeşti, fără să fi intiinit vreodată ceva asemănător in
Husia .şi mai ales la ţară. Totul era nou, de la tapetele
franţuzeşti pină la covorul care acoperea intreaga odaie.
Patul avea somieră cu teluri, saltea, un sul special pentru
căpătii şi nişte perne mici, cu feţe de mătase. Lavoa-rul de
marmură, toaleta, sofaua, mesele, ornicul de bronz de pe
cămin, perdelele şi draperiile — toate erau scumpe şi noi.
Subreta venită să-şi ofere serviciile, imbrăcată şi pieptănată
mai ingrijit şi mai frumos decit Dolly, era tot atit de modernă
şi de impodobită ca intreaga cameră. Dariei Ale-xandrovna ii
făcea plăcere politeţea, curăţenia şi serviabili ta tea subretei,
dar se simţea stingherită. Se cam sfia de camizolul său peticit,
impachetat din greşeală. Se ruşina tocmai de peticele şi de
cirpiturile de care se mindrea atit de mult la ea acasă.
Acasă la dinsa. Dolly ştia că pentru şase camizole avea
nevoie de douăzeci şi patru de arşini de batist a şaizeci şi
cinci de copeici arşinul — ceea ce costa peste cincisprezece
ruble, afară de garnitură şi de lucru. Cirpind pe cele vechi,
se economiseau aceste cincisprezece ruble. Nu se pulea
spune că-i era chiar ruşine de slujnică, dar se simţea oarecum
stingherită.
Cind intră in cameră vechea sa cunoştinţă, Annuska,
Daria Alexandrovna simţi o mare uşurare. Stăpana o chemă
211
pe subretă, de care avea nevoie, şi Annuşka rămase cu Daria
Alexandrovna.
După cit se vedea, Annuşka era incintată de sosirea
Dariei Alexandrovna. Vorbea mereu. Dolly băgă de seamă
că Annuşka ar fi vrut să-şi spună părerea despre situaţia
stăpinei sale, mai ales despre dragostea şi devotamentul
domnului conte pentru Anna Arkadievna : insă de indată
ce Annuşka incepu vorba despre acest lucru, Dolly avu
grijă s-o oprească.
—Am crescut cu Anna Arkadievna. Nu ţin la nimeni
ca la dumneaei... nu se cuvine s-o judec eu... Dar o
dra
goste aşa de mare ca a domnului...
—Te rog să dai asta la spălat, o intrerupse Daria
Alexandrovna.
—Am inţeles. Pentru spălat mărunţişurile avem două
femei tocmite anume, iar rufele mari se spală toate cu
ma
şina. Domnul conte se ingrijeşte de toate. Aşa
bărbat...
Dolly se bucură cind o văzu pe Anna intrind la dinsa
şi intrerupind prin venirea ei pălăvrăgeala Annuşkăi.
Anha se imbrăcase cu o rochie foarte simplă de batist.
Dolly cercetă cu luare-aminte rochia aceasta simplă. Ştia
ce inseamnă simplitatea aceea şi ciţi bani costă.
— O veche cunoştinţă, zimbi Anna, arătind spre An
nuşka.
Acum, Anna nu se mai simţea stingherită. Era liniştită,
cu totul stăpină pe dinsa. Dolly observă că Anna işi revenise
din emoţia pricinuită de vizita ei. işi recăpătase
aparenţa de indiferenţă, sub care işi ascundea acea parte
de suflet in care işi păstra sentimentele şi gindurile sale
intime.
—Anna, ce-ţi face fetiţa ? o intrebă Dolly.
—Anny ? (Aşa ii spunea fetiţei.) E sănătoasă, li merge
bine aici. Vrei s-o vezi ? Vino să ţi-o arăt. Am pătimit
multe
cu guvernantele, incepu să povestească Anna. Am
avut
o doică italiancă. Era bună, dar aşa de proastă !
Am
vrut să-i dăm drumul ; fetiţa insă s-a deprins aşa de
mult
cu ea, incit o ţinem şi acum.
—Dar cum aţi făcut ?... incepu Dolly, vrind să in
trebe ce nume va purta fetiţa. Observand insă chipul
Annei.
care se intunecase deodată, ea schimbă intrebarea :
Cum
aţi făcut ? Aţi inţărcat-o ?
212
Dar Anna o inţelese.
— Nu asta ai vrut să intrebi. Ai vrut să intrebi care
e numele ei. Nu e aşa ? Asta il chinuie pe Aiexei. Fetiţa nare
nume. Adică e Karenina, zise Anna, mijindu-şi iarăşi
ochii, aşa incit nu i se mai văzură decit genele impreunate.
Dealtfel, şi faţa i se insenină dintr-o dată, o să vorbim mai
tirziu de toate acestea. Elle est tres gentille l. A inceput
să meargă de-a buşilea.
Luxul din intreaga casă, de care se miră Daria Alexandro
vna, o uimi şi mai mult cind văzu odaia copilei. Erau
acolo cărucioare aduse din Anglia, aparate pentru invăţat
pruncii să meargă in picioare, un divan anume construit,
ca un biliard, pentru a ingădui copilului să se tirască in
patru labe, leagăne, băi speciale, noi... Totul era englezesc,
trainic, de bună calitate şi, vădit, foarte scump. Odaia
era mare, foarte inaltă şi luminoasă.
Cind Anna şi Dolly intrară la copil, fetiţa, numai intro
cămăşuţă, stătea la masă intr-un fotoliu mic şi minca
supă de carne, pe care şi-o vărsase pe tot pieptul. O hrănea
o fată rusoaică, ajutoare la odaia copilului, şi probabil că
minca impreună cu dinsa. in cameră nu erau nici doica,
nici guvernanta ; se aflau in odaia de alături. De acolo se
auzea vorba lor intr-o franţuzească pocită, singura limbă
in care se puteau inţelege.
Auzind glasul Annci, o englezoaică inaltă, cu faţa antipatică
şi cu o expresie lipsită de sinceritate, intră pe uşă
fluturindu-şi buclele blonde şi incepu numaidecit să se
justifice, deşi Anna nu-i făcea nici o imputare. La fiecare
cuvint al Annei, englezoaica repeta grăbit : „Yes, my lady"
\
Fetiţa rumenă, cu sprinceneie şi părul negru, cu trupşorul
voinic şi pielea trandafirie ii plăcu foarte mult Dariei
Alexandrovna, in ciuda căutăturii severe pe care o arunca
mititica noii-venite. O invidia chiar pentru infăţişarea ei
sănătoasă. ii plăcea şi cum mergea de-a buşilea. Nici unul
dintre copiii săi nu se tirise aşa de frumos pe brinci. Cind
' E toarte drăgălaşă (fr.).
• Da, doamnă (engi.).
o aşezară pe covor şi-i traseră rochiţa la spate, fetiţa ii
păru nespus de drăguţă.
Se uita la lume ca un pui de sălbăticiune, cu ochii negri
şi strălucitori, bucurindu-se că era admirată. Zimbind,
Anny inainta voiniceşte in patru labe.
Dar atmosfera generală din odaia copilului; şi mai cu
seamă englezoaica nu-i plăcură Dariei Alexandrovna. Faptul
că Anna, care cunoştea aşa de bine oamenii, luase pentru
fetiţa ei o englezoaică atit de antipatică şi de neprezentabilă,
si-1 explica numai prin aceea că o guvernantă
bună nu s-ar fi angajat intr-o familie care nu era ≪legiuită≫,
ca familia Annei.
Afară de aceasta, Daria Alexandrovna inţelese din
citeva cuvinte că Anna, doica, guvernanta şi copilul nu
aveau legături prea strinse şi că vizita mamei in odaia
fetiţei era un eveniment neobişnuit. Anna căută o jucărie
pentru fetiţă, insă n-o găsi.
Dar şi mai surprinzător era faptul că la intrebarea :
ciţi dinţi avea fetiţa, Anna greşi numărul lor ; nu ştia
nimic despre ultimii doi dinţi.
—Uneori mă intristează gindul că parcă sint de prisos
aici, zise Anna, ieşind din odaia copilei şi ridicindu-şi
trena
ca să treacă pe lingă nişte jucării care se aflau aproape
de
uşă. Cu primul copil a fost cu totul altfel.
—Eu aş fi crezut că dimpotrivă... rosti cu sfială Daria
Alexandrovna.
—Ah, nu ! Ştii, l-am văzut pe Serioja, adăugă Anna
inchizind ochii pe jumătate, ca şi cum s-ar fi uitat la
ceva
indepărtat. Dealtfel, despre asta o să vorbim mai
tirziu.
N-ai să mă crezi, dar parcă sint o fiinţă hămesită,
inain
tea căreia s-ar fi intins o masă imbelşugată şi ea nu
ştie
cu ce să inceapă mai intii. Masa imbelşugată eşti tu
şi
ceea ce o să vorbim impreună — lucruri despre care nam
putut vorbi cu nimeni. Nu ştiu cu ce să incep. Mais je