pis-aller i, dimpotrivă...
Dai ia Alexandrovna băgă de seamă că Vronski se in-j
curcase in partea aceasta a explicaţiilor. Ea nu inţelese bine
digresiunea lui, dar simţi că, odată ce incepuse să vor-:?i
bească despre gindurile-i intime, pe care nu le putea destăinui
Annei, destăinui totul, activitatea lui la ţară făcind
parte din acelaşi compartiment al gindurilor sale intime
care cuprindea şi problema raporturilor cu Anna.
— Şi aşa, să urmez, zise Vronski, revenindu-şi. Cind;i
munceşti, in primul rind trebuie să fii convins că ceea ci
faci nu va muri odată cu tine, că vei avea moştenitori. E|
insă n-am această convingere. inchipuie-ţi starea unui or
care ştie dinainte că va avea copii cu femeia iubită, .şi nij
vor fi ai lui, ci ai altcuiva, care-i urăşte şi nici nu vrea să|
audă de ei. Asta e ceva ingrozitor !
Tăcu, probabil adinc tulburat.
—Da, ai dreptate. Te inţeleg. Dar ce poate face Anna ?|
il intrebă Daria Alexandi'ovna.
—Tocmai aici este punctul principal al convorbirii!
noastre, răspunse Vronski, potolindu-se cu o sforţare.
Anns
poate. Asta depinde de dinsa... Ca să inaintezi ţarului
petiţie de infiere, ai nevoie mai intii de divorţ. Şi asta
dej
pinde de Anna. Bărbatul său acceptase să divorţeze.
Soţul
dumitale pusese totul la cale. Ştiu că nu s-ar opune
nicţ
acum. N-ar trebui decit să-i scrie. A spus-o pe faţă
atunc
că, dacă Anna şi-ar exprima dorinţa, el nu s-ar
impotrivi^
Bineinţeles, continuă Vronski, posomorit, asta e una
dir
cruzimile de fariseu de care sint in stare numai
oamenii|
fără inimă. Ştie cit o chinuieşte orice amintire in
legătură
cu el ; dar ştiind asta, ii cere totuşi o scrisoare. inţeleg
ca
e un chin pentru dinsa ; motivele sint insă atit de
impor
tante, incit trebuie passer par-dessus toutes ccs finesses
d≪
-sentiment... II y va du bonheur et de l'existence d'Anne
eti
de ses enfanls 2. Nu mai vorbesc despre mine, deşi imi
vinei
1 Asta nu-i treabă pe care o faci doar in lipsă de altceva mai bun (fr.),l *
Să se treacă peste toate aceste subtilităţi de sentiment. E in joc fs-f
riclrea şi existenţa Annei şi a copiilor săi (fr.).
224
greu, foarte greu, zise Alexei cu o expresie de ameninţare
la adresa cuiva, fiindcă ii venea greu. Prin urmare, prinţesă,
mă agăţ fără ruşine de dumneata ca de o ancoră.
Ajută-mă s-o conving a-i scrie şi a-i cere consimţămintul
pentru divorţ !
—Da, fireşte, răspunse Dolly, pe ginduri, amintindu-şi
atit de viu ultima intrevedere cu Alexei Alexandrovici.
Da. fireşte, repetă ea cu hotăiire, gindindu-se la Anna.
—Foloseşte-te de trecerea dumitale pe lingă dinsa.
Fă-o să-i scrie. Eu nu vreau şi aproape nu pot să-i vorbesc
de asta.
—Bine. Am să-i vorbesc eu. ≪Dar cum nu se gindeşte
ea singură ?≫ se intrebă Daria Alexandrovna, adueindu-şi
aminte deodată, fără să ştie de ce, de obiceiul ciudat al
Armei de a-şi inchide ochii pe jumătate. işi aminti că
Anna işi mijea ochii tocmai atunci cind era vorba de păr
ţile intime ale vieţii sale. ≪Parcă şi-ar inchide astfel ochii
in faţa propriei sale vieţi, ca să nu vadă totul≫, se gindi
Dolly. O să-i vorbesc negreşit, atit pentru mine, cit şi pen
tru dinsa. răspunse Daria Alexandrovna la cuvintele de
mulţumire ale lui Vronski.
Apoi se ridicară amindoi şi se indreptară spre casă.
XXII
Alina o găsi pe Dolly acasă şi o privi cu luare-aminte
in ochi, ca şi cum ar fi vrut să afle ce anume vorbise cu
Vronski, dar n-o intrebă nimic.
— Mi se pare că e timpul să ne aşezăm la masă, zise
Anna. Nici n-am apucat să ne vedem bine. Rămine pe
deseară. Acum mă duc să mă imbrac. Cred că faci şi tu Ia
fel. Ne-am murdărit rochiile la clădirile cele noi.
Daria Alexandrovna se duse in odaia ei. ii veni să ridă.
N-avea ce să mai imbrace, fiindcă-şi pusese cea mai frumoasă
rochie. Ca să arate insă şi ea prin ceva că s-a pregătit
pentru masă. Dolly rugă pe jupineasă să-i cureţe rochia,
işi schimbă manşetele şi funda şi-şi puse nişte dantek
pe cap.
15 — Anrj:* "Carenin-s, voi. H 225
Dostları ilə paylaş: |