Anna karenina

J

—Asta e tot ce am putut face, spuse Dolly, zimbind

Annei, care venise la ea imbrăcată in altă rochie, a

treia,

tot aşa de extraordinar de simplă.

—Da. Aici sintem formalişti, răspunse Anna, scuzindu-

se parcă pentru eleganţa ei, Alexei e mulţumit de

vi

zita ta. Rar l-am văzut atit de mulţumit. E pur şi

simplu

indrăgostit de tine,, adăugă Anna. Dar nu eşti obosită ?

Nu mai aveau timp de vorbă pină la masă. Intrind in

salon, ele găsiră acolo pe prinţesa Varvara şi pe bărbaţi,

in redingote negre. Arhitectul era in frac. Vronski prezentă

Dariei Alexandrovna pe doctor şi pe administrator ;

cu arhitectul făcuse cunoştinţă la spital.

Un majordom gras, cu faţa rotundă, rasă, strălucitoare,

şi cu cravata albă, scrobită, anunţă că masa e servită.

Doamnele se ridicară. Vronski rugă pe Sviajski să ofere

braţul Albişi Arkadievna, iar el se apropie de Dolly. Veslovski

i-o luă inainte lui Tuşkevici şi dădu braţul prinţesei

Varvara, aşa că Tuşkevici cu administratorul şi cu doctorul

merseră singuri la masă.

Masa, sufrageria, vesela, serviciul, vinurile şi mincările

nu numai că erau in concordanţă cu toată atmosfera

de lux modern a casei, dar păreau mai luxoase şi mai moderne

decit toate celelalte. Daria Alexandrovna observa

acest lux, nou pentru dinsa şi, ca femeie care conducea o

gospodărie, deşi nu nădăjduia să aplice la ea acasă ceva dm

cele văzute, deoarece luxul de aici depăşea mult felul ei

de trai, căuta totuşi fără voie să-şi dea seama de toate

amănuntele, intrebindu^se in acelaşi timp cine şi cum făcuse

toate acestea. Vasenka Veslovski, soţul său, ba chiar

Sviajski şi mulţi bărbaţi pe care-i cunoştea Dolly nu se

gindeau niciodată la aşa ceva şi credeau pe cuvint pe orice

gaadă cumsecade, care dădea musafirilor să inţeleagă că

tot ceea ce era aşa de bine orlnduit se făcea de la sine, fără

nici o trudă. Daria Alexandrovna ştia insă că de la sine nu

se făcea nici măcar gris cu lapte pentru gustarea de dimineaţă

a copiilor şi că o astfel de organizare, atit de complexă,

şi de minunată, presupunea o atenţie incordată din

partea cuiva≫ După privirea pe care Alexei Vronski o

aruncă asupra mesei, fără să-i scape nici un amănunt, după.

semnul din cap făcut de el majordomului, după felul CUJTB

ii propuse ei să aleagă intre hotvinkii şi supă, Daria Al-exandrovna

inţelese că totul se făcea şi se orinduia prin

H'i'ija stăpinului. Era vădit că toate acestea depindeau de

Anna tot atit de puţin ca şi de Veslovski. Anna, Sviajski,

prinţesa şi Veslovski erau toţi musafiri care se bucurau

cu voie bună de ceea ce se pregătea pentru dinşii.

Anna era stăpina casei numai in ceea ce privea conducerea

conversaţiei. Şi nu era uşor pentru amfitrioană, cu

aşa puţini musafiri la masă, şi nu toţi din acelaşi mediu,

ca, de pildă, administratorul şi arhitectul, care se străduiau

să nu pară intimidaţi de acest lux neobişnuit şi nu

luau parte decit prea puţin la conversaţia generală. Anna

işi indeplinea datoria cu obişnuitul său tact, cu naturaleţe

şi chiar cu plăcere, după cum observă Daria Alexandrovna.

La masă se vorbi despre plimbarea lui Tuşkevici şi a

lui Veslovski, singuri, cu barca. Apoi Tuşkevici incepu să

povestească despre ultimele concursuri de la Yacht-elubul

din Petersburg. Folosindu-se de o pauză, Anna se

adresă numaidecit arhitectului, ca să-1 iacă şi pe dinsul să

vorbească.

—Nikolai Ivanici e uimit, spuse Anna despre Svi

ajski cit de repede s-a ridicat noua construcţie, de

cind a

fost ultima oară pe aici. Dar şi eu, care mă duc zilnic

pe

≪colo, tot mă minunez in fiecare zi cit de repede

merge

lucrul.

—E o plăcere să lucrezi cu excelenţa-sa, zise zimbind

arhitectul (era un om conştient de demnitatea lui,

respec

tuos şi calm). E cu totul altceva decit atunci cind ai

de-a

face cu autorităţile guberniale. Acolo unde s-ar ii

mizgăl

i l un top de hirtie, eu raportez domnului conte, ne

sfă

tuim şi e gata cit ai bate din palme.

—Sistem american, spuse Sviajski, surizind.

— Da. Acolo clădirile se ridică in mod raţional...

Conversaţia trecu la abuzurile autorităţilor din Statele

tlnile. Anna alese numaidecit alt subiect, ca să curme tăcerea

administratorului.

— Ai văzut vreodată secerători mecanice ? o intrebă ea

Daria Alexandrovna. Cind ne-am intalnit cu tine, tocp<

' RpRdalitete culinară ruseasca : un borş de peşte

•off ≫p cnnnumă rece.

16* 20

mai ne dusesem să le vedem. Şi eu le-am văzut acum

pentru intiia oară.

— Cum funcţionează ? intrebă Dolly.

—. intocmai ca nişte foarfeci. O scindură şi o mulţime

de foarfeci mici. Uite-aşa.

Cu miinile sale frumoase, albe, piine de inele, Anna

luă un cuţit mic şi o furculiţă, şi incepu să arate. Fără

indoială işi dădea seama că nimeni n-o să inţeleagă mare

lucru din explicaţiile ei, dar, ştiind că vorbeşte plăcut şi

are miini frumoase, explica mai departe.

— Mai curind ar fi ca nişte bricege, spuse Veslovski pe

lin ton glumeţ, fără să-şi ia privirea de la Anna.

Anna abia zimbi, dar nu-i răspunse.

—Karl Feodoricj. nu e aşa că sint ca nişte foarfeci ? il

intrebă Anna pe administrator.

—O ja, răspunse neamţul. Es ist ein ganz einfaches