peu
toque l. Susţine, de pildă, că zemxtva şi judecătoriile
de
nu sint bune de nimic şi nu vrea să participe la ele.
—Asta e nepăsarea noastră rusească, spuse Vronski,
turnind apă dintr-o cană de la gheaţă intr-un pahar
sub
ţire eu picior, de a nu simţi indatoririle im-puse de
drep
turile noastre, şi-, in consecinţă, de a le tăgădui.
—Nu cunosc alt om care să-şi indeplinească indaftoririle
eu mai malta stricteţe decit el, răspunse Dario
Alexan
drovna, enervată de tonul co>n-descendect al lui Yron&kL
—Eu, dimpotrivă, urmă Vronsfei, stirnit de diseuţia
asta-, eu, dimpotrivă, aşa cum mă vedeţi, sint foarte
re
cunoscător pentru cinstea ce mi s-a făcut, datorită lui
Nikolai
Ivanovici (şi arătă spre Sviajski), aiegindti-ma
jtrdecător
de pace onorific. Soco-t că da-toria mea
parte
1 Dar, iartaţi-mă, e oam trăsnit (£r.j
la sesiune şi de a dezbate procesul unui mujic pentru un
≪td este tot atit de importantă ca oricare alt lucru. M-aş
Kimţi. onorat dacă aş fi ales delegat al zemstvei. Numai ast-
IV11 aş putea răsplăti foloasele de care mă bucur ca proprietar
de pămint. Din nefericire, la noi nu este inţeleasă insemnătatea
pe care trebuie s-o aibă in stat marii proprietari.
Dariei Alexandrovna ii păru ciudat să-1 audă pe Vronski
vorbind la dinsu] acasă cu atita calm, convins de dreptatea
lui. işi aminti că şi Levin, care avea idei COTI-, 1 rarii, era
tot atit de hotărit la dansul acasă in ceea ce priveşte felul său
de a judeca. Dar Dolly ţinea ia Levin şi de aceea se dădu de
partea lui.
— Atunci ne putem bizui pe dumneata, conte, pentru
sesiunea viitoare, zise Sviajski. Trebuie insă să pornim mai
t devreme, aşa ca in ziua de opt să fim acolo. Ce-ar fi dacă
nVi-aţi faoe cinstea să poftiţi la mine ?
— In ceea ce mă priveşte, eu ii dau oarecum dreptate
cumnatului tău, incuviinţă Anna, dar din alte motive decit
≪c-elea ale lui, adăugă ea cu un suris'. Mă tem că in ultimul
timp s-au adunat prea multe indatoriri sociale de Mul
acesta. După cum inainte erau atit de mulţi funcţionari,
incit pentru fiecare chestiune trebuia cite un slujbaş, tot
aşa de mulţi sint cei ce se indeletnicesc acum cu treburile
obşteşti. Alexei se află aici
nu mă inşel, din cinci sau şase instituţii sociale diferite :
tutore, judecător, delegat al zemstvei, jurat, ceva cu cai şi
mai ştiu eu ce. Du train que cela va i, iţi pierzi tot timpul
cu asta. Apoi faţă de marele număr al acestor treburi, mi-e
frică că totul se reduce la o simplă formalitate. Nikolai
Ivanici, şi Anna se adresă lui Sviajski, din cite instituţii
faci parte ? Mi se pare că din peste douăzeci ?
Anna vorbea m glumă, dar tonul cuvintelor ii trăda
iritarea. Daria Alexandrovna, care-i observa cu luare-;
iminte pe Anna şi pe Vronski, işi dădu numaidecit seama
de situaţie. Observă de asemenea că faţa lui Vronski căpătase
deodată, in timpul acestei discuţii, o expresie de
gravitate şi de ingrijorare. Mai băgă de seamă că prinţesa
Varvara, ca să schimbe vorba, incepu să povestească pe
neaşteptate şi grăbit ceva despre nişte cunoştinţe din Pe-
1 După mm merg lucrurile (ft\).
231
tersburg. Işi aminti apoi că, in parc, Vronski ii vorbise din
senin despre activitatea sa. Din toate acestea Dolly inţelese
că intre Anna şi Vronski avusese loc o ceartă intimă
in legătură cu problema activităţii lui sociale.
Masa, vinurile, serviciul erau fără cusur. Totul insă se
petrecea intocmai ca la mesele şi la balurile de ceremonie
— cu caracter impersonal şi oficial — frecventate pe vremuri
de Dolly şi de care se dezobişnuise ; iar acum, acestea
petrecindu-se intr-o zi obişnuită şi intr-un cerc restrins,
făcură asupră-i o impresie neplăcută,
După-prinz. lumea trecu pe terasă. Apoi unii incepură
să joace lawn-tennis. Impărţiţi in două partide, jucătorii
se rinduiră pe terenul de crochet — nivelat şi bătătorit cu
grijă — de amindouă părţile plasei intinse pe stalpi mici,
auriţi. Daria Alexandrovna incercă să joace, insă nu putu
inţelege multă vreme jocul : iar cind il inţelese, era atit
de obosită, incit se aşeză lingă prinţesa Varvara, mulţumindu-
se numai să se uite la jucători. Partenerul ei,
Tuşkevici, ieşi şi el din joc. Ceilalţi jucară mai departe
incă mult timp. Sviajski şi Vronski jucau foarte bine şi serios.
Urmăreau atent mingea cind venea spre dinşii. alergau
sprinten către ea, fără grabă, dar şi fără zăbavă ; işi
cumpăneau săritura, şi, cu o mişcare sigură, loveau mingea
cu racheta şi o aruncau peste plasă. Veslovski juca mai
siab decit ceilalţi. Se inflăcăra prea tare. insufleţea in
schimb pe jucători prin veselia lui. Risetele şi strigătele
sale nu mai incetau. Cu invoirea doamnelor, Veslovski işi
scoase redingota, ca şi ceilalţi bărbaţi. Statura lui voinică
şi frumoasă, cu minecile albe ale cămăşii, cu faţa rumenă,
asudată, cu mişcări vijelioase ţi se intipărea in minte.
Aşa că in noaptea aceea, cind Daria Alexandrovna se
culcă, cum inchise ochii, ii tot răsărea in minte Vasenka
Veslovski, alergind pe terenul de crochet.
In timpul jocului Dolly nu se veseli. Nu-i plăcu tonul
uşuratic care stăruia intre Vasenka şi Anna. Nu-i plăcu
nici atitudinea nefirească a acestor oameni mari, care — in
lipsa copiilor — se distrau intre dinşii cu un joc copilăresc.
Dar ca să nu strice dispoziţia celorlalţi şi ca să-şi omoare
timpul, după ce se odihni cităva vreme, ea intră din nou
in joc, prefăcindu-se că se distrează. In tot timpul zilei i
232
K păru că joacă teatru cu actori mai buni decit dinsa şi
cfi jocul ei slab strică unitatea ansamblului.
Venise cu gindul să rămină două zile, dacă s-ar simţi
bine la dinşii ; dar spre seară, in timpul jocului, hotări să
plece a doua zi. Grija de copii, chinuitoare, care o apăsase
fără ei, intr-o altă lumină şi o ademenea spre casă.
După ceaiul de seară şi după plimbarea cu barca din
timpul nopţii, cind intră in sfirşit singură in odaia ei, işi
wousc rochia şi-şi strinse pentru noapte părul rar, Daria
Aloxandrovna simţi o mare uşurare.
Ii era neplăcut chiar gindul că Anna trebuia să vină
din clipă in clipă la dinsa. Ar fi vrut să rămină singur?
cu gindurile sale.
XXIII
Dolly tocmai vroia să se culce, cind Anna veni la dinsa,
imbrăcată in toaletă de noapte.
In timpul zilei, Anna incepuse de citeva ori să vorbească
despre chestiunile sale intime, insă de fiecare dată,
după ce spunea citeva cuvinte, se oprea. ≪Mai tirziu, cind
vom fi singure, o să vorbim despre toate. Am să-ţi spun
iititea !*> spunea ea.
Acum erau singure, dar Anna nu ştia ce să spună. Şedea
pe un scaun lingă fereastră, uitindu-se la Dolly şi lă-
Nind să-i treacă prin minte toată rezerva de discuţii intime
care i se părea nesecată ; nu găsea insă nimic de spus. In
clipa aceea i se părea că totul fusese rostit.
—Ce mai face Kitty ? intrebă Anna, oftind adinc şi
uUindu-se la Dolly cu un aer vinovat. Spune-mi
adevărul,
Dolly. Mai e supărată pe mine ?
—Supărată ? Nu, răspunse zimbind Daria Alexan
dro vna.
—Nu mă urăşte, nu mă dispreţuieşte ?
—O, nu ! Dar tu ştii că asta nu se iartă.
—Ştiu, ştiu, oftă Anna, intoreind capul şi uitandu-se
pi1 fereastra deschisă. insă eu n-am avut nici o vină.
De
altfel, cine-i vinovat ? Şi ce inseamnă a fi vinovat ?
Oare
233
ar fi putut fi altfel ? Tu cum. crezi ? S-ar fi putut să nu
fii soţia lui Stiva ?
—Drept să-ţi spun, nu ştiu. Dar uite ce-aş vrea să-mi
spui...
—Da. da. Dar n-am isprăvit incă cu Kitty. E fericită ?
Se spune că -el e un om minunat.
—Minunat ? E pr-ea puţin. Nu cunosc un om mai bun.
—Ce bine-mi pare ! Ce bine-mi pare ! Minunat e prea
puţin, repetă Anna.
Dolly zimbi.
■—■ Dar povesteşte-mi despre tine. Am să-ţi spun atit
de multe. Am vorbit cu... Daria Alexandrovna nu ştia cum
să-1 numească pe Vronski. Nu-i venea să-i spună nici conte,
nici Alexei Kirillovici.
—Cu Alexei, zise Anna. Ştiu că aţi stat de vorbă. Dar
vroiam să te intreb deschis : ce crezi despre mine,
despre
viaţa mea ?
—Cum să-ţi spun aşa, dintr-o dată ? intr-adevăr, nu
ştiu.
—Totuşi, trebuie să-mi spui... imi vezi viaţa. Să nu
uiţi insă că ai venit la noi vara, rind nu sintem
singuri...
Noi am sosit aici cind abia se desprimăvărase, am
fost
singuri şi vom fi numai noi doi... dealtfel, nici nu-mi
do
resc ceva mai bun. Dar inchipuie-ţi că voi răminea
aici
singură, fără dinsul, singură, şi asta se va intampla in
curind.
După toate semnele, văd că asta se va repeta
des,
pentru că el işi va petrece jumătate din timp departe
de
casă, zise Aima ridicindu-se şi aşezindu-se mai
aproape
de Dolly. Bineinţeles, o intrerupse ea pe Dolly, care
vroia
să obiecteze ceva. Bineinţeles că n-am să-1 ţin cu de-a
sila.
Nici măcar nu incerc. Astăzi sint curse... aleargă nişte
cai
de-ai lui... el se duce. imi pare foarte bine.
Gindeşte-te
insă la mine. Pune-te in locul meu... Dar ce să mai
vor
bim ? Anna zimbi. Despre ce ţi-a vorbit ?
—Despre ceea ce eu insămi vroiam să-ţi vorbesc... aşa
că mi-e uşor să fiu avocatul lui : despre
posibilitatea...
Daria Alexandrovna şovăi, de a-ţi imbunătăţi situaţia...
Tu
ştii cum privesc eu lucrurile... Totuşi, dacă e cu
putinţă,
ar fi bine să te căsătoreşti...
234
—Adică să divorţez ? intrebă Anna. Ştii că singura
femeie care a venit să mă vadă la Petersburg a fost
Betsy
Tverskaia ? Doar o cunoşti ! Au fond c'est la femme la
plus
Dostları ilə paylaş: |