Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| peu
toque l. Susţine, de pildă, că zemxtva şi judecătoriile de nu sint bune de nimic şi nu vrea să participe la ele. —Asta e nepăsarea noastră rusească, spuse Vronski, turnind apă dintr-o cană de la gheaţă intr-un pahar sub ţire eu picior, de a nu simţi indatoririle im-puse de drep turile noastre, şi-, in consecinţă, de a le tăgădui. —Nu cunosc alt om care să-şi indeplinească indaftoririle eu mai malta stricteţe decit el, răspunse Dario Alexan drovna, enervată de tonul co>n-descendect al lui Yron&kL —Eu, dimpotrivă, urmă Vronsfei, stirnit de diseuţia asta-, eu, dimpotrivă, aşa cum mă vedeţi, sint foarte re cunoscător pentru cinstea ce mi s-a făcut, datorită lui Nikolai Ivanovici (şi arătă spre Sviajski), aiegindti-ma jtrdecător de pace onorific. Soco-t că da-toria mea parte
1 Dar, iartaţi-mă, e oam trăsnit (￡r.j ≪td este tot atit de importantă ca oricare alt lucru. M-aş Kimţi. onorat dacă aş fi ales delegat al zemstvei. Numai ast- IV11 aş putea răsplăti foloasele de care mă bucur ca proprietar de pămint. Din nefericire, la noi nu este inţeleasă insemnătatea pe care trebuie s-o aibă in stat marii proprietari. Dariei Alexandrovna ii păru ciudat să-1 audă pe Vronski vorbind la dinsu] acasă cu atita calm, convins de dreptatea lui. işi aminti că şi Levin, care avea idei COTI-, 1 rarii, era tot atit de hotărit la dansul acasă in ceea ce priveşte felul său de a judeca. Dar Dolly ţinea ia Levin şi de aceea se dădu de partea lui. — Atunci ne putem bizui pe dumneata, conte, pentru sesiunea viitoare, zise Sviajski. Trebuie insă să pornim mai t devreme, aşa ca in ziua de opt să fim acolo. Ce-ar fi dacă nVi-aţi faoe cinstea să poftiţi la mine ? — In ceea ce mă priveşte, eu ii dau oarecum dreptate cumnatului tău, incuviinţă Anna, dar din alte motive decit ≪c-elea ale lui, adăugă ea cu un suris'. Mă tem că in ultimul timp s-au adunat prea multe indatoriri sociale de Mul acesta. După cum inainte erau atit de mulţi funcţionari, incit pentru fiecare chestiune trebuia cite un slujbaş, tot aşa de mulţi sint cei ce se indeletnicesc acum cu treburile obşteşti. Alexei se află aici nu mă inşel, din cinci sau şase instituţii sociale diferite :
tutore, judecător, delegat al zemstvei, jurat, ceva cu cai şi mai ştiu eu ce. Du train que cela va i, iţi pierzi tot timpul
cu asta. Apoi faţă de marele număr al acestor treburi, mi-e frică că totul se reduce la o simplă formalitate. Nikolai
Ivanici, şi Anna se adresă lui Sviajski, din cite instituţii faci parte ? Mi se pare că din peste douăzeci ?
Anna vorbea m glumă, dar tonul cuvintelor ii trăda iritarea. Daria Alexandrovna, care-i observa cu luare-;
iminte pe Anna şi pe Vronski, işi dădu numaidecit seama de situaţie. Observă de asemenea că faţa lui Vronski căpătase
deodată, in timpul acestei discuţii, o expresie de gravitate şi de ingrijorare. Mai băgă de seamă că prinţesa
Varvara, ca să schimbe vorba, incepu să povestească pe neaşteptate şi grăbit ceva despre nişte cunoştinţe din Pe-
1 După mm merg lucrurile (ft\). 231
tersburg. Işi aminti apoi că, in parc, Vronski ii vorbise din că intre Anna şi Vronski avusese loc o ceartă intimă in legătură cu problema activităţii lui sociale. Masa, vinurile, serviciul erau fără cusur. Totul insă se petrecea intocmai ca la mesele şi la balurile de ceremonie — cu caracter impersonal şi oficial — frecventate pe vremuri de Dolly şi de care se dezobişnuise ; iar acum, acestea petrecindu-se intr-o zi obişnuită şi intr-un cerc restrins, făcură asupră-i o impresie neplăcută, După-prinz. lumea trecu pe terasă. Apoi unii incepură să joace lawn-tennis. Impărţiţi in două partide, jucătorii se rinduiră pe terenul de crochet — nivelat şi bătătorit cu grijă — de amindouă părţile plasei intinse pe stalpi mici, auriţi. Daria Alexandrovna incercă să joace, insă nu putu inţelege multă vreme jocul : iar cind il inţelese, era atit de obosită, incit se aşeză lingă prinţesa Varvara, mulţumindu- se numai să se uite la jucători. Partenerul ei, Tuşkevici, ieşi şi el din joc. Ceilalţi jucară mai departe incă mult timp. Sviajski şi Vronski jucau foarte bine şi serios. Urmăreau atent mingea cind venea spre dinşii. alergau sprinten către ea, fără grabă, dar şi fără zăbavă ; işi cumpăneau săritura, şi, cu o mişcare sigură, loveau mingea cu racheta şi o aruncau peste plasă. Veslovski juca mai siab decit ceilalţi. Se inflăcăra prea tare. insufleţea in schimb pe jucători prin veselia lui. Risetele şi strigătele sale nu mai incetau. Cu invoirea doamnelor, Veslovski işi scoase redingota, ca şi ceilalţi bărbaţi. Statura lui voinică şi frumoasă, cu minecile albe ale cămăşii, cu faţa rumenă, asudată, cu mişcări vijelioase ţi se intipărea in minte. Aşa că in noaptea aceea, cind Daria Alexandrovna se culcă, cum inchise ochii, ii tot răsărea in minte Vasenka Veslovski, alergind pe terenul de crochet. In timpul jocului Dolly nu se veseli. Nu-i plăcu tonul uşuratic care stăruia intre Vasenka şi Anna. Nu-i plăcu nici atitudinea nefirească a acestor oameni mari, care — in lipsa copiilor — se distrau intre dinşii cu un joc copilăresc. Dar ca să nu strice dispoziţia celorlalţi şi ca să-şi omoare timpul, după ce se odihni cităva vreme, ea intră din nou in joc, prefăcindu-se că se distrează. In tot timpul zilei i 232
K păru că joacă teatru cu actori mai buni decit dinsa şi cfi jocul ei slab strică unitatea ansamblului. Venise cu gindul să rămină două zile, dacă s-ar simţi bine la dinşii ; dar spre seară, in timpul jocului, hotări să plece a doua zi. Grija de copii, chinuitoare, care o apăsase
fără ei, intr-o altă lumină şi o ademenea spre casă. După ceaiul de seară şi după plimbarea cu barca din
timpul nopţii, cind intră in sfirşit singură in odaia ei, işi wousc rochia şi-şi strinse pentru noapte părul rar, Daria
Aloxandrovna simţi o mare uşurare. Ii era neplăcut chiar gindul că Anna trebuia să vină
din clipă in clipă la dinsa. Ar fi vrut să rămină singur? cu gindurile sale.
XXIII
imbrăcată in toaletă de noapte. In timpul zilei, Anna incepuse de citeva ori să vorbească
despre chestiunile sale intime, insă de fiecare dată, după ce spunea citeva cuvinte, se oprea. ≪Mai tirziu, cind
vom fi singure, o să vorbim despre toate. Am să-ţi spun iititea !*> spunea ea.
Acum erau singure, dar Anna nu ştia ce să spună. Şedea pe un scaun lingă fereastră, uitindu-se la Dolly şi lă-
Nind să-i treacă prin minte toată rezerva de discuţii intime care i se părea nesecată ; nu găsea insă nimic de spus. In
clipa aceea i se părea că totul fusese rostit. —Ce mai face Kitty ? intrebă Anna, oftind adinc şi
uUindu-se la Dolly cu un aer vinovat. Spune-mi adevărul,
Dolly. Mai e supărată pe mine ? —Supărată ? Nu, răspunse zimbind Daria Alexan
dro vna.
—O, nu ! Dar tu ştii că asta nu se iartă. —Ştiu, ştiu, oftă Anna, intoreind capul şi uitandu-se
pi1 fereastra deschisă. insă eu n-am avut nici o vină. De
altfel, cine-i vinovat ? Şi ce inseamnă a fi vinovat ? 233
ar fi putut fi altfel ? Tu cum. crezi ? S-ar fi putut să nu fii soţia lui Stiva ? —Drept să-ţi spun, nu ştiu. Dar uite ce-aş vrea să-mi spui...
—Da. da. Dar n-am isprăvit incă cu Kitty. E fericită ? Se spune că -el e un om minunat. —Minunat ? E pr-ea puţin. Nu cunosc un om mai bun. —Ce bine-mi pare ! Ce bine-mi pare ! Minunat e prea puţin, repetă Anna. Dolly zimbi. ■—■ Dar povesteşte-mi despre tine. Am să-ţi spun atit de multe. Am vorbit cu... Daria Alexandrovna nu ştia cum să-1 numească pe Vronski. Nu-i venea să-i spună nici conte, nici Alexei Kirillovici. —Cu Alexei, zise Anna. Ştiu că aţi stat de vorbă. Dar vroiam să te intreb deschis : ce crezi despre mine, despre
viaţa mea ? —Cum să-ţi spun aşa, dintr-o dată ? intr-adevăr, nu ştiu. —Totuşi, trebuie să-mi spui... imi vezi viaţa. Să nu uiţi insă că ai venit la noi vara, rind nu sintem singuri... Noi am sosit aici cind abia se desprimăvărase, am fost
singuri şi vom fi numai noi doi... dealtfel, nici nu-mi do resc ceva mai bun. Dar inchipuie-ţi că voi răminea aici singură, fără dinsul, singură, şi asta se va intampla in curind. După toate semnele, văd că asta se va repeta des, pentru că el işi va petrece jumătate din timp departe de casă, zise Aima ridicindu-se şi aşezindu-se mai aproape de Dolly. Bineinţeles, o intrerupse ea pe Dolly, care vroia să obiecteze ceva. Bineinţeles că n-am să-1 ţin cu de-a sila. Nici măcar nu incerc. Astăzi sint curse... aleargă nişte cai de-ai lui... el se duce. imi pare foarte bine. Gindeşte-te insă la mine. Pune-te in locul meu... Dar ce să mai vor bim ? Anna zimbi. Despre ce ţi-a vorbit ? —Despre ceea ce eu insămi vroiam să-ţi vorbesc... aşa că mi-e uşor să fiu avocatul lui : despre posibilitatea... Daria Alexandrovna şovăi, de a-ţi imbunătăţi situaţia... Tu ştii cum privesc eu lucrurile... Totuşi, dacă e cu putinţă, ar fi bine să te căsătoreşti... 234 —Adică să divorţez ? intrebă Anna. Ştii că singura femeie care a venit să mă vadă la Petersburg a fost Betsy
Tverskaia ? Doar o cunoşti ! Au fond c'est la femme la plus
Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|