de oe să aeascundă. -■ ■ - ■ ■ " ■ • f
—- CşM^iăctezi ? il intrebă GohHnişeev intoreind repede
flapul spne Vionski.
—Da≫ M-am ocupat de pictwrik pe vremuri. Acum ara
laceput iarăşi, răspunse Vronski ropnd.
—Ace mult talent, zise AJIHK CU un zimbet bucuros.
Iu, biaeanţeles, au mă pricep. Eter şi oamenii
competenţi
ipun acelaşi lucru.
\111
bl această primă perivaiă de'AssKMiişafe'jBaeală şi de
oşanse, Anna se simţea wep&nms de aaricită, plină a>
bucuri≫ de a trăi. Aariuth*}≫ sftafeii p* eare-1 făcuse taţtthti
SĂU nu izbutea sa-i oiră-vească feriopea. Această •mintiise
era, pe de o parte, prea ingrozita≫≫ ca să poată atfrrui
a*upră~i — iar pe de alta, nenorocirea bărbatului ii adusese
o fericire prea mare, ca să mai incapă remuşcări. Amintirea
celor petrecute cu dinsa in urma bolii : impăcarea cu
soţul, ruptura, vestea rănirii lui Vronski, apari-|JM. lui,
pregătirile de divorţ, plecaraawtin casa soţului, des-BArtiarea
de băiatul ei — totul L.se,"pirea un vis de om. bolnav, din
care se trezise singmaYeifc: Vronski, in străinătate.
Afaintirea răului făcut soţu^B≫ ≫ trezea un sentiment 4e
degust, asemănător simţăm^^Blui ineexcat de un om
≪■re,, fiind pe punctul de a se ineca, dă un brinci celui ce
M agăţase de dinsul şi acesta se ineacă. Era bineinţeles o
lapt& rea. Eter părea singurul mijloc de salvare şi mai bine
ti nu-şi anei amintească despre aceste amănunte groaz+
nke!U n singar raţionament liniştitor ii venise in minte
atunci, la fticeputul rupturii ; iar acum, cind işi amintea
Ihtlmplările acelea, numai acest raţionament o liniştea,
„L-am neaorocit fără să vreau pe omul acesta, se gin?
dea ea, iasă nu vreau să-rni clădesc fericirea pe nenorotsirea
lui. V≪i saferi şi eu. Pierd tot ce mi-era mai scump :
wptlt&ţia. şk copiiul. Fiindcă am păcătuit, nu mi se cuvine
35
Dostları ilə paylaş: |