Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
| plece lăsindu-mă in starea asta ? Cum poate trăi fără să
M im pace cu mine ?≫ Anna se duse la fereastră şi incepu să privească strada. J udecind după vremea scursă, el ar fi avut timp să se in- II 3S9 toarcă. Dar socoteala ar fi putut fi greşită. Anna prinse să se gindească din nou la ora cind plecase Alexei şi se apucă să numere minutele. in clipa cind Anna se apropie de pendulă pentru ca să-şi controleze ceasornicul, un vehicul se opri la scară. Uitindu-se pe fereastră, ea văzu trăsura lui Vronski. Dar nimeni nu urca scara, iar jos se auzeau nişte glasuri. Era trimisul său, care se intorsese cu trăsura. Anna cobori la dinsul.
—Nu l-am mai apucat pe domnul conte. Plecase la gara Nijni Novgorod. —Ce-ai adus ? Ce-ţi... ii spuse Anna lui Mihailo cel rumen şi vesel, care-i dădea biletul inapoi. ≪Dar nici nu i 1-a dat≫, se gindi ea. Du-te cu biletul ăsta la ţară, la contesa Vronski. Ştii unde ? Şi să-mi aduci numaidecat răspunsul, porunci Anna servitorului. ≪Dar eu ce mă fac in timpul ăsta ? işi zise ea. intr-adevăr, trebuie să mă duc la Dolly. Altfel, innebunesc. Da. Aş putea să-i şi tele grafiez≫ Scrise o depeşă : ≪Trebuie să-ţi vorbesc. Vino imediat.≫ După ce trimise telegrama, Anna se duse să se imbrace. Gătită şi cu pălăria in cap, ea se uită iarăşi in ochii Annuşkăi — o fată potolită, care se ingrăşase in vremea din urmă. Citi o vădită compătimire in ochii aceia mici, cenuşii, blinzi... —Dragă Annuşka, ce să mă fac ? rosti Anna lăsindu- se neputincioasă intr-un fotoliu şi izbucnind intrun plins cu sughiţuri. —Anna Arkadievna, de ce vă frămintaţi atita ? ! Asta doar se intimplă. Duceţi-vă, şi vă trece, o sfătui ca merista. —Da. Am să mă duc, răspunse Anna, revenindu-şi şi sculindu-se in picioare. Şi dacă vine in lipsa mea vreo telegramă, trimite-mi-o la Daria Alexandrovna... Ba nu. Mă intorc eu singură. ≪Da. Nu trebuie să mă mai gindesc. Trebuie să fac ceva, să plec, mai cu seamă să plec din casa asta≫, işi zise ea, ascultind cu groază clopotul infiorător din inima sa. Ieşi repede şi se urcă in trăsură. 370 —Unde să vă duc ? intrebă Piotr, inainte de a se urca pe capră. —Pe Znamenka, la Oblonski. XXVIII Era vreme frumoasă. Toată dimineaţa cernuse o ploaie deasă şi măruntă, acum insă se inseninase. Acoperişurile pielăria, arama şi caroseria trăsurilor — totul strălucea orbitor in soarele de mai. Sunase ora trei, tocmai vremea tind pe străzi domnea cea mai mare insufleţire. Aşezată in colţul trăsurii incăpătoare, care de-abia se legăna pe arcurile elastice, in mersul repede al trăpaşilor Huri, in duruitul neintrerupt al roţilor, printre impresiile 06 se perindau repede in aerul limpede. Anna retrăia in minte intimplările din ultimele zile şi-şi văzu situaţia cu Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|