frumoase şi inaccesibile au ajuns pe urmă neinsemnate ;
lai ceea ce exista pe atunci, a devenit astăzi inaccesibil
37J
pentru totdeauna ! Pe atunci, mi-ar fi trecut oare prin
gind că m-aş putea injosi pină-ntr-atit ? Ce mindru şi
bucuros are să fie el cind o să primească biletul meu !
Dar am să-i dovedesc... Ce urit miroase vopseaua asta !
De ce oare se vopseşte şi se construieşte intruna ?≫ ≪Mode
şi confecţii≫, citea mai departe Anna. O salută un bărbat.
Era soţul Annuşkăi. ≪Paraziţii noştri≫, işi aminti ea de
vorbele lui Vronski. ≪Ai noştri ? De ce ai noştri ! Vai !
Cel mai ingrozitor e că nu poţi smulge trecutul cu rădăcină
cu tot! Nu poţi să-1 smulgi, dar ii poţi ingropa amintirea.
Şi eu am s-o ingrop.≫ Aici Anna işi aduse aminte
de trecutul său comun cu Alexei Alexandrovici — şi cum
şi-1 ştersese din memorie ! ≪Dolly are să creadă că, intrucit
părăsesc pe al doilea bărbat, desigur n-am dreptate.
Parcă eu vreau să am dreptate ? Nu mai pot≫, işi zise
Anna şi—i veni să plingă. Dar se intrebă numaidecit : ≪De
ce zimbesc aşa fetele astea două ? Vorbesc probabil de
dragoste. Habar n-au cit de puţin veselă e dragostea, şi cit
de josnică... Uite bulevardul, copiii... Trei băieţi aleargă,
jucindu-se de-a caii. Serioja ! Am să pierd totul şi n-am
să-1 mai aduc inapoi. Da, totu-i pierdut dacă nu se mai
intoarce. A scăpat poate trenul; s-o fi şi inapoiat. Iar
vrei să te injoseşti ! işi zise Anna. Nu. Am să intru la
Dolly şi o să-i spun deschis : sint nefericită, imi merit
soarta, sint vinovată; dar sint nefericită, ajută-mă. Caii
ăştia, trăsura asta — cit de dezgustătoare mă simt in
trăsura asta. Toate sint ale lui, dar n-am să le mai văd.≫
Cugetind la vorbele prin care avea de gind să-i dezvă
luie totul lui Dolly şi zgindărindu-şi inadins rana din s'ufletj
Anna urcă scara.
j
•— Mai e cineva ? intrebă ea in antreu.
— Katerina Alexandrovna Levina, răspunse feciorul:
≪Kitty ! Acea Kitty de care a fost indrăgostit Vronski,'
se gindi Anna. Aceea de care el işi aducea aminte cu drag.
ii pare rău că nu s-a insurat cu dinsa. De mine el işi aminteşte
cu ură şi regret că s-a incurcat cu mine.≫
Cind sosi Anna, surorile vorbeau despre alăptat... Dolly
ieşi singură in intimpinarea musafirului, a cărui sosire le
tulbura sfatul.____- ■
372
— Cum ? incă n-ai plecat ? Vroiam să vin eu la tine,
.1 inlimpină Daria Alexandrovna. Chiar azi am primit o
oare de la Stiva.
—Am primit şi noi o telegramă, răspunse Anna, uilnulu-
se in jur ca s-o vadă pe Kilty.
—Scrie că nu poate pricepe ce anume vrea Alexei
Ali'xandrovici, dar că n-are să plece fără răspuns.
—Mi se pare că ai pe cineva. Aş putea citi şi eu scri-
•uarea ?
—Da, e Kitty, răspunse Dolly, tulburată. A rămas in
•dala copiilor. A fost foarte rău bolnavă.
—Am auzit.. Aş putea citi scrisoarea ?
—Ţi-o aduc numaidedt. Alexei Alexandrovici nu
i Iu/ă. Dimpotrivă, Stiva trage nădejde, zise Doily,
oprin-
■.lu-se in prag.
—Eu nu mai am speranţă şi nici nu mai doresc,, răs
punse Anna.
≪Ce inseamnă asta oare ? Kttty socoats că ar fi o injosire
să stea de vorbă cu mine ? se gindi Anna eind rămase
singură. Poate că are dreptate. Dar, deşi e adevărat,
n-ar trebui să mi-o arate tocmai ea, care a fost indrăgostită
de Vronski. Ştiu că in situata in care mi găsesc,
nu mă poate primi nici o femeie cumsecade. Ştiu că din
Dostları ilə paylaş: |