Anna karenina

cea dintii clipă i-arn jertfit totul. Iată acum răsplata ! Ah,

Cit il urăsc ! Insă de ce am venit aici ? Mă simt şi mai

prost. Mi-e şi mai greu, Anna auzi in odaia de alături gla-

■urile celor două surori. Şi ce-am să vorbesc acum cu

Dolly ? S-o bucur pe Kitty cu nenorocirea mea ? Să mă

Ins ocrotită de ea ? Nu. Dealtfel, nici Doily n-ar pricepe

nimic ; şi nici eu n-am ce vorbi cu dinsa. Aş vrea numai

n-o văd pe Kitty şi să-i arăt cit dispreţ am pentru toţi şi

pentru toate, şi cit de puţin imi pasă acum de orice.≫

Dolly intra cu scrisoarea. Anna o citi şi i-o dădu inapoi,

tn tăcere.

—Ştiam toate astea, zise Anna. Şi nu mă interesează

≪•iluşi de puţin.

—De ce ? Eu, dimpotrivă, nădăjduiesc, răspunse Dolly,

ultindu-se cu luare-aminte la Anna. N-o văzuse incă

nici

odată aşa de ciudat enervată. Cind pleci ? o intrebă

ea.

373

Anna se uită drept inainte, cu ochii mijiţi, şi nu-i răspunse.

—Dar ce, Kitty se ascunde de mine ? o intrebă Anna,

uitindu-se la uşă şi roşind.

—Vai, ce copilării ! Alăptează, şi nu prea merge.

I-am dat sfaturi... I-ar părea bine. Are să vină

indată,

adause Dolly cu stangăcie, neştiind să mintă. Uite-o.

Aflind că venise Anna, Kitty nu vroise să iasă. Dolly

Insă o convinsese. După ce-şi adună toate puterile, Kitty

ieşi imbujorată, se indreptă spre dinsa şi-i intinse mina.

— imi pare foarte bine, rosti Kitty cu un tremur in glas.

Era tulburată de lupta care se dădea in sufletul său

intre duşmănia impotriva acestei femei stricate şi dorinţa

de a fi ingăduitoare faţă de dinsa. Dar indată ce văzu

chipul frumos şi simpatic al Annei, toată ostilitatea i se

risipi.—

Nu m-aş fi mirat dacă n-ai fi vrut să mă vezi:

M-am obişnuit cu orice. Ai fost bolnavă ? Da, te-ai schim

bat, zise Anna.

Kitty simţi că Anna o privea ostil. Işi explică această

atitudine prin situaţia delicată in care se afla Anna, care

mai inainte o protejase, şi i se făcu milă de ea.

Vorbiră despre boala şi despre copilul lui Kitty, ca şi

despre Stiva ; dar se vedea că pe Anna n-o interesa

nimic.

—Am venit să-mi iau rămas bun de la tine, spuse ea

lui Dolly, sculindu-se in picioare.

—Dar cind plecaţi ?

Din nou, fără să-i răspundă, Anna se intoarse către

Kitty.—

Da, imi pare foarte bine că te-am revăzut, zise ea

zimbind. Am auzit vorbindu-se atita despre dumneata,

pretutindeni ! Chiar şi de la soţul dumitale. A fost pe la

mine. Mi-a plăcut foarte mult, adăugă intr-adins Anna, cu

gind rău. Unde e ?

:— A plecat la ţară, răspunse Kitty, roşind.

—Să-i transmiţi neapărat salutări din partea mea;

—Neapărat ! repetă naiv Kitty, uitindu-se cu compă

timire in ochii ei.

374

— Atunci, rămii cu bine, Dolly,

După ce o sărută pe Dolly şi-i strinse mina lui Kitty,

Anna ieşi in grabă.

—E aceeaşi. Tot aşa de atrăgătoare ! E foarte fru

moasă ! mărturisi Kitty, după ce rămase singură cu sorăsa.

Dar e ceva in ea care-ţi inspiră milă, o compătimire

ne

mărginită.

—intr-adevăr. Astăzi Anna avea ceva deosebit, răs

punse Dolly. In antreu, pe cind o conduceam, mi s-a

părut

c& era gata să plingă.

XXIX

Anna se urcă in trăsură cu sufletul şi mai răscolit decit

In plecarea de acasă. La chinurile de dinainte, se adăugase

acum şi un sentiment de jignire şi de părăsire, de renegare,

pe care-1 simţise limpede intilnindu-se cu Kitty.

—Care-i porunca ? incotro ? Acasă ? intrebă Piotr.

—Da, acasă, răspunse Anna, fără să se gindească

măcar unde se duce.

≪Cum mă priveau amindouă ca pe ceva ingrozitor, de

neinţeles şi ciudat. Ce poate să-i povestească cu atita inpufleţire

? se gindi Anna, uitindu-se la doi trecători. Oare

poţi spune altuia ceea ce simţi tu ? Am vrut să-i povestesc

şi eu lui Dolly şi bine am făcut că nu i-am spus nimic. Cit

s-ar fi bucurat de nenorocirea mea ! S-ar fi ascims faţă

rlo mine. Dar in primul rind Dolly ar fi avut un sentiment

do bucurie din pricină că am fost pedepsită pentru plăcerile

pe care mi le-a invidiat. Iar Kitty s-ar fi bucurat şi

mui mult. Ii citesc in suflet ca intr-o carte. Ştie că m-am

purtat cu bărbatul său mai drăguţ decit se cuvine. De

uceea ea e geloasă şi mă urăşte. Mă şi dispreţuieşte. In

ochii ei sint o femele destrăbălată. Dacă aş fi fost o femeie