i
* w
fericirea, nid divorţul. Voi indura ruşinea şi despărţirea
de băiatul meu."
Dar orieit de sincer vroia să sufere, ea nu era in stare
fă sufere, Nu era vorba nici de ruşine. in străinătate, ferindu-
se de doamnele ruse, bunul lor simţ de care se
bucurau amindoi nu-i pusese niciodată in situaţii false. intilneau
peste tot oameni care se prefăceau că inţeleg raporturile
dintre dinşii mult mai bine decit ei inşişi. Nici
despărţirea de băiatul său, pe care-1 iubea, n-o chinuise la
inceput. Fetiţa — copila lui era aşa de drăguţă şi Anna s#.
ataşase atit de mult de dinsa, de cind nu-i rămăsese decit
fetiţa, ineit rareori işi mai amintea de Serioja.
Dorinţa de a trăi, sporită de insănătoşire, părea aşa de
puternică, iar imprejurările vieţii ii apăreau atit de noi'
şi de plăcute, ineit Anna se simţea nepermis de fericită.
Cu cit il cunoştea mai mult pe Vronski, cu atit il iubea
mai mult. il iubea pentru el insuşi şi pentru dragostea lui
faţă de dinsa. Conştiinţa că-1 stăpinea deplin o bucura
mereu. Prezenţa lui ii făcea o plăceţe mereu innoită. Toate
trăsăturile caracterului său, pe care, i-1 cunoştea din ce in
te mai bine. ii erau dragi. Pină şi infăţişarea lui, care se.
scaimba.se de cind purta haine civile, o atrăgea ca pe m
tinară indrăgostită. Vedea ceva deosebit de nobil şi de
{nalt in tot ceea ce spunea, gindea şi făcea el. Admiraţiţ
pentru dinsul o speria uneori : căuta şi nu putea găsi iil
fiinţa lui nimic care să nu fie desăvirşit.
Anna nu indrăznea să-i arate că-şi dădea seama de propria
ei inferioritate, de teamă că Vronski ar fi putut să
n-o mai iubească. De nimic nu se temea atit de mult ca
de pierderea dragostei sale, deşi n-avea nici un motiv de
temere. Totuşi Anna nu putea să-i ascundă recunoştinţa
pentru purtarea lui faţă de dinsa şi să nu-i arate cit de
mult o preţuieşte. Vronski avea, după părerea ei, o deosebită
chemare pentru activitatea publică, unde ar fi trebuit
să joace un rol de seamă, şi-şi jertfise ambiţia pentru
ea, fără să arate vreodată cea mai mică părere de rău. Era
mai drăgăstos şi mai smerit faţă de dinsa decit inainte. il
preocupa mereu gindul de a nu o face pe Anna să simtă
situaţia delicată in care se găsea. El, atit de independent
$i mindru, nu numai că n-o contrazicea niciodată in relaţiile
cu dinsa, dar n-aveaviifct voinţă proprie şi parcă nu-1
Dostları ilə paylaş: |