roţi ajunse in dreptul ei, Anna zvirli sacoşa roşie şi, stringindu-
şi capul intre umeri, se aruncă pe miini, sub vagon
ţ;i, cu o mişcare uşoară — ca şi cum s-ar fi pregătit să se
•coaie indată — se aşeză in genunchi. in aceeaşi clipă se
ingrozi de ceea ce făcea. ≪Unde-s ? Ce fac ? Pentru ce ?≫
Vru să se ridice şi să se dea indărăt, dar ceva uriaş şi ne-
| 5 — /
■
, vel. Et
385
indurător o izbi in cap şi o trase de spate. ≪Doamne, iartămi
totul f≫ rosti Anna, simţind că nu se mai poate
lupta. Mujicul cel mic scotocea nişte fiare, indrugind ceva
in barbă, iar lumina la care Anna citise cartea vieţii, plină
de zbucium şi inşelăciuni, de durere şi răutate, străluci ca
o flacără mai vie decit oricind, sfişiind bezna ; apoi flacăra
şovăi şi se stinse pentru totdeauna.
PARTEA A OPTA
I
Dostları ilə paylaş: |