36
■tăpinea deeit ideea de a-i preintimpina dorinţele. Anna
nu putea să nu-i fie recunoscătoare, deşi uneori o impo*
Vărau această preocupare neincetată a lui, atmosfera de
neostenită grijă pe care o ţesea in juru-i.
Cit despre Vronski, cu toate că se infăptuise deplin
ceea ce dorise de atita vreme, el nu se simţea cu desăvir≫
fire fericit. inţelese in curind că implinirea dorinţelor sal≪
nu-i adusese decit o fărimă din muntele de fericire la care
te aşteptase. işi dădea seama de veşnica greşeală a oame->
nllor care-şi inchipuie că fericirea constă in implinirea
dorinţelor. La inceputul convieţuirii cu Anna, cind lepădă
uniforma şi imbrăcă haina civilă, Vronski gustă tot farmecul
libertăţii, recunoscut pentru dinsul pină atunci, şi
mai ales al libertăţii in dragoste. Se simţi in adevăr deplin
fericit, dar nu pentru mult timp. işi dădu seama curlnd
că in sufletul lui incolţesc tristeţea şi dorul după alte
dorinţe. Fără voie, el incepu să se agate de orice capriciu
trecător, luindu-1 drept dorinţă şi ţel.
Trebuia să folosească intr-un fel cele şaisprezece ore
libere pe zi, căci, fiind in străinătate, n-avea obligaţiile
vieţii mondene, care-i umpleau tot timpul la Petersburg.
Nu se mai putea gindi la distracţiile vieţii de burlac,
cu care işi trecea vremea cu prilejul celorlalte călătorii
peste graniţă. O incercare de acest fel trezise in sufletul
Annei o mihnire neaşteptată şi prea mare faţă de plăcere≫
p€ care p simţise el, luind masa la o oră tirzie cu nişte cunoscuţi.
Iar relaţii cu societatea locală şi cu cea rusească
nu puteau avea din pricina situaţiei lor neclare. Cit despre
curiozităţile locale, in afară că le cunoştea pe toate, ele nu
aveau pentru ei ca rus şi ca om deştept, importanţa exagerată
pe care te-o acordă englezii.
Şi după cum un animal flămind se aruncă asupra oricărui
lucru ce-i iese inainte, nădăjduind să găsească in el
O hrană, tot aşa şi Vronski se repezea, inconştient, cind
Mupra politicii, cind asupra cărţilor noi, cind asupra picturii...
Fiindcă avusese in tinereţe inclinaţie pentru pictură şi,
nemaistiind cum să-şi cheltuiască banii, incepuse să colecţioneze
gravuri, Alexei se opri la pictură, şi acum işi
punea in ea toată rezerva necheltuită de puteri intelectuale,
care căutau să se realizeze.
t
•§,?: Era capabil să inţeleagă un tablou şi să-1 imite fidel şi
armonios. Crezind că aceste aptitudini erau calităţile ce
se cereau unui pictor, după ce şovăi citva timp asupra
alegerii genului de pictură — religios, istoric sau realist —*
se apucă de pictat, li conveneau toate genurile şi putea să
ee inspire din fiecare. Nu-şi putea insă inchipui că, fără
să cunoşti genurile de pictură, poţi să te inspiri de-a dreptul
din sufletul tău şi să nu-ţi pese cărui gen anume va
aparţine opera ta.
Cum nu căuta inspiraţia de-a dreptul din viaţă, ci numai
din intruchipările ei in artă, Vronski prindea uşor o
anumită atmosferă şi izbutea tot atit de uşor să facă să
semene foarte bine ceea ce picta el cu picturile din genul
pe care vroia să-1 imite.
Dintre toate stilurile, ii plăcea cu deosebire cel francez,
graţios şi de efect. In acest stil el incepu să picteze portretul
Annei in costum italienesc. Şi acest portret păru
? tuturor celor ce-1 văzură, precum şi autorului insuşi, foarte
■ izbutit
IX
Vechiul paUizzo părăsit in care se mutară Arma şi Vron-
<&i avea plafoane inalte, sculptate, fresce pe pereţi, pardoseai
de mozaic, draperii grele de mătase galbenă la ferestrele
inalte, vase pe console şi pe căminuri, uşi sculptate
ţi saloane intunecoase, pline de tablouri. Acest aspect ro-
^ţantic ii dădea lui Vronski iluzia plăcută că n-ar fi un
Saoşier rus şi un Jăgermeister 1 in retragere, ci mai curind
un amator luminat şi un protector al artelor... el insuşi
fiind un modest pictor care renunţase la societate, relaţii
fi ambiţie de dragul femeii iubite.
Acest rol, pe care şi-i alesese Vronski, il mulţumi la
inceput. Făcu cunoştinţă, prin Golenişcev, cu citeva persoane
interesante. incepu să lucreze sub direcţia unui profesor
italian de pictură, cu care făcea studii după natură şi
cercetări asupra vieţii italiene medievale. Această epocă
8 pasiona intr-atit pe Vronski, incit pină la urmă ajunse
Dostları ilə paylaş: |