| din sală şi se adresă lui Koznişev in limba franceză :
—Aţi venit şi dumneavoastră să-i petreceţi ?
—Nu, prinţesă. Plec şi eu. Mă duc să mă odihnesc la
hftele meu. Dar dumneavoastră ii petreceţi mereu pe
vo
luntari ? intrebă Serghei Ivanovici cu un zimbet
abia
M hi lat.
—Nu se poate altfel ! răspunse prinţesa. E adevărat
cfi de la noi au plecat pină acum opt sute de oameni ?
Malvinski
nu mă crede.
—Peste opt sute. Dacă i-am socoti şi pe aceia care nu
•iu fost trimişi direct din Moscova, avem peste o mie,
răspunse
Serghei Ivanovici.
— - Poftim! Asta spuneam şi eu, intări
bucuroasă
Aoamna. Nu-i aşa că din donaţii s-a strins aproape un mi
lion de ruble ?
381
—Mai mult, prinţesă,
—Dar ce spuneţi de telegrama de azi ? Turcii au fost
din nou băltiţi.
—Da, am citit, răspunse Serghei Ivanovici. Era vorba
de uitima telegramă care confirma faptul că de trei
zile
turcii sufereau infringeri pretutindeni, fugind pe
capete, şi
că a doua zi se aştepta bătălia decisivă.
—A propos, ştiţi, un tinăr foarte bine a cerut să plece
şi el. Nu ştiu de ce i s-au făcut greutăţi. Vroiam să vă
rog
pe dumneavoastră. il cunosc. Scrieţi, vă rog, un bilet
de
Dostları ilə paylaş: | 
