Anna karenina

405

nişlii, cop iu! işi ridira dtn eind in cind genele lungi şi

răsfrinte şi se uita la inaică-sa cu nişte ochi umezi, care

in semiintuneric păreau negri. Dădaca nu mai flutura

crenguţa şi aţipi. De sus se auzea glasul răsunător al bătrinului

prinţ şi hohotele de ris ale lui Katavasov.

„După cum se vede, au şi legat o conversaţie fără mine,

se gindi Kitty. Ce păcat că nu e aici Kostea ! Probabil se

află din nou la prisacă. Deşi imi pare rău că se duce aşa

de des pe-acolo, mă bucur. E o distracţie pentru dinsul.

Acum e mai vesel şi mai bun decit astă-primăvară."

„Atunci era aşa de posomorit şi de preocupat, incit starea

sa mă ingrijorase. Ce caraghios !", şopti Kitty zimbind.

Ştia că pe bărbatul său il frăminta necredinţa in Dumnezeu.

Dar nu era nenorocită din pricina acestei necredinţe,

deşi — in cazul cind i s-ar fi cerut părerea dacă soţul

său, ca necredincios, va fi pierdut pentru viaţa

viitoare. — Kitty ar fi recunoscut că intr-adevăr va fi

pierdut. Cu toată recunoaşterea că pentru un necredincios

nu se află mintuire, dar cunoscind şi indrăgind sufletul

bărbatului său mai presus decit orice pe lume, — Kitty

se gindea cu un zimbet pe buze la necredinţa lui şi-şi spunea

că era un caraghios.

„De ce citeşte Kostea de un an incheiat tot cărţi de filozofie

? se gindea Kitty. Dacă in cărţile acelea e scris

totul, atunci el le-ar putea pricepe ; iar dacă cuprind neadevăruri,

de ce le mai citeşte ? Singur spune că ar vrea

să creadă. Atunci, de ce nu crede ? Probabil fiindcă se

gindeşte prea mult. Şi se gindeşte din pricina singurătăţii.

E veşnic singur. Cu noi nu poate discuta orice. Cred

că musafirii ăştia au să-i facă plăcere, mai cu seamă Katavasov.

ii place să discute cu dinsul", işi zise Kitty, Şi

numaideeit ii veni gindul : „unde ar fi mai bine să-1 culce

pe Katavasov ? Singur sau impreună cu Serghei Ivanovici

?" Deodată ii trecu prin minte un gind, iidna-a să

tresară de tulburare şi chiar să-1 supere pe Mitea, eare-i

aruncă o privire severă.

≪Mi se pare că spălătoreasă n-a adus incă rufele şi nu

mai avem rufărie curată pentru musafiri. Daca nu iau măr

iu,',

suri, Agafia Mihailovpta e in stare să pună iui Serghei Ivanovici

un aşternut purtat.≫ Numai la ginclul acesta, singele

Si năvăli in obraz.

≪Da. O să arn eu grijă de asta≫, hotări Kitty şi, intorcindu-

se la gindurile de dinainte, işi aminti că nu limpe-:

ise incă un lucru de seamă, sufletesc, şi căută să-şi aducă

aminte despre ee era vorba. ≪Da, Kostca nu crede in Dumnezeu

≫, işi aduse aminte Kitty şi zimbi.

≪Ei, şi ce-i dacă nu crede ? Mai bine să rămină aşa

cum este decit să fie ca madame Stahl, sau cum vroiam

să fiu eu cind mă aflam in străinătate. El, cel puţin, n-are

să se prefacă.≫

O trăsătură descoperită de curind a bunătăţii sale ii

răsări viu in minte. Cu două săptămini in urmă, Dolly

primise o scrisoare de căinţă din partea lui Stepan Arkadici.

Acesta o implora să-i salveze onoarea, vin/.ind moşia

ei ca să-şi plătească datoriile. Dolly era deznădăjduită !

işi ura bărbatul, il dispreţuia, il compătimea. Se hotărise

să se despartă şi să-1 refuze, dar pină la urmă se invoi să

vindă o parte din moşie.

După aceea, Kitty işi aduse aminte, zimbind fără voie,

induioşată de stinjeneala soţului său, de stingacele şi neintreruptele

lui incercări de a se amesteca in această

chestiune care-1 preocupa... şi cum, in sfirşit, Kostea găsise

singurul mijloc de a o ajuta pe Dolly fără s-o jignească

: ii propuse lui Kitty să dăruiască surorii sale partea

ei de moşie — ceea ce ei insăşi nu-i venise in minte.

≪Ce fel de necredincios e el ? Un om cu inima lui,

mereu cu frica de a nu supăra pe nimeni, nici chiar pe un

copii i Totul pentru alţii, nimic pentru el... Serghei Ivanovici

crede că e de datoria lui Kostea să-i fie administraţii

ir. Sora sa la fel. Acum Dolly cu copiii e sub tutela lui.

Şi unde mai pui pe toţi aceşti mujici care vin in fiecare