Anna karenina

zi la dinsul, ca şi cum el ar fi indatorat să-i slujească.≫

"Da. Să fii numai ca tatăl tău, numai ca ei≫, gindi

Kitty, atingind cu buzele obrazul I u i Mitea şi trecind dădacei

copilul.

407

VIII

Din clipa in care işi văzuse fratele iubit pe patul de

moarte, Levin incepuse să privească pentru in ti ia oara problemele

vieţii şi ale morţii prin prisma noilor convingeri,

cum le spunea el, care — intre douăzeci şi treizeci şi patru

de ani — ii inlocuisera pe nesimţite credinţele copilăriei

şi ale adolescenţei. Levin se ingrozise, nu atit de moarte,

cit de viaţă — despre care habar n-avea de unde vine, pentru

ce, cu ce scop şi ce reprezintă ea in sine. Organismul,

distrugerea lui, indestructibiiitatea materiei, legea cu privire

la conservarea energiei, evoluţia. — iată cuvintele

care-i inlocuiscră credinţa de odinioară. Termenii aceştia

şi noţiunile legate de ei erau foarte potriviţi pentru speculaţiuni

intelectuale, dar n-aveau nici o insemnătate pentru

viaţă. Levin se simţi dintr-o dată in situaţia unui om

care şi-ar schimba blana călduroasă pe o imbrăcăminte de

muselină şi care, ieşind pentru intiia oară in ger, s-ar convinge

deplin, nu prin raţionamente, ci prin toată făptura

lui, că e ca şi gol şi că va pieri de frig.

Din clipa aceea, fără sa-şi dea seama şi trăindu-şi viaţa

ca mai inainte, Levin nu incetă de a fi speriat de neputinţa

minţii sale.

Afară de asta, el simţea nelămurit că ceea ce numea

convingerile sale, era nu numai neputinţa minţii de a dezlega

problema capitală, ci şi o anumită mentalitate care-1

impiedica sa vadă limpede tocmai esenţialul in privinţa

lui.

inceputurile căsniciei sale, noile bucurii şi indatoriri

descoperite de dinsul inăbuşiseră cu desăvirşire aceste ginduri.

Dar in vremea din urmă, după naşterea copilului,

cind stătuse fără nici o activitate la Mosccva, Levin işi

pusese cu tot mai mare stăruinţă această prcb'emă care-şi

cerea dezlegarea.

Problema privitoare la dinsul se putea formula in felul

următor : „Dacă nu recunosc răspunsurile pe care le dă

creştinismul la taina existenţei mele, atunci ce răspunsuri

recunosc ?" Şi Levin nu putea să găsească in tot arsenalul

convingerilor sale nici urmă de răspuns.

403