Anna karenina

odin oară. Acum, dimpotrivă, Levin — pe de o parte dezamăgit

de neizbinda vechilor sale intreprinderi de interes

obştesc, iar pe de altă parte prins de gindurile lui şi de

marele număr de treburi ce-1 copleşeau, — părăsise cu

lotul orice consideraţii asupra binelui obştesc şi se deda

bar ocupaţii numai fiindcă se simţea dator să indeplinească

ceea ce făcea in realitate şi ii era cu neputinţă să

tneze altfel.

Mai inainte (incepind aproape din copilărie şi mergind

progresiv pină la maturitate), cind Levin căuta să facă

ceva din care să iasă un bine pentru toţi — omenire,

Rusia, toată ţărănimea — băga de seamă că gindurile

acestea ii procurau plăcere ; dar activitatea lui răminea

totdeauna s'dngace. Levin nu se simţea pe de-a-ntregul

convins că era neapărat nevoie de ceea ce făcea. De aceea,

Insăşi activitatea lui, care la inceput părea atit de importantă,

scădea in ochii săi din ce in ce mai mult, pină nu se

■-.,. x nimic din ea. Acum insă, după insurătoare, cind

incepu să se mărginească tot mai mult la propria lui . ..

deşi nu mai avea nici o plăcere gindindu-se la ac-. ;

≫tuşi ei era sigur că munca-i e necesară, spo- u şi

că treaba merge tot mai bine. parcă impotriva

voinţei sale, Levin intra tot in pămint, ca un

plug, ineit nu mai putea ieşi toarn ea fă