Anna karenina

Vi * 419

lumea — toţi inţeleg deplin acest lucru şi tcţi sint de

aceeaşi părere.

Feodor spune că rzndaşul Kirillov trăieşte numai pentru

burtă. E ceva de inţeles, raţional. Noi toţi, ca fiinţe

raţionale, nu putem trăi dec.-it pentru burtă. Şi deodată,

acelaşi Feodor spune că e rău să trăieşti pentru burtă şi

că trebuie să trăieşti pentru dreptate, pentru Dumnezeu ;

iar eu il pricep numai dintr-o vorbă. Şi eu, şi milioane de

suflete care au trăit cu veacuri in urmă şi trăiesc şi azi,

mujici, oameni săraci cu duhul şi inţelepţi, acei care au

cugetat ţi au scris despre această chestiune, au spus acelaşi

lucru cu vorba lor incilcită ; şi sint de acord intr-o

singură privinţă : de ce trebuie să trăieşti şi unde-i binele

? Atit eu, cit şi toţi oamenii avem o singură conştiinţă

neclintită, limpede, de netăgăduit ; şi această conştiinţă

nu poate fi explicată prin raţiune, pentru că este

in afara acesteia, n-are nici o cauză şi nu poate avea nici

un efect.

Dacă binele are o cauză, nu mai e bine... dacă are ca

efect răsplata, nici atunci nu mai e bine. Va să zică, binele

e in afara inlănţuirii de cauze şi efecte.

Lucrul acesta il ştiu şi eu şi-1 ştim cu toţii.

Iar eu căutam minuni şi-mi părea rău că nu văzusem

c minune care să mă fi convins. Uite minunea, singura cu

putinţă, de-a pururi nelipsită, care mă inconjoară dinteate

părţile, şi eu n-am băgat-o de seamă pină acum !

Ce minune poate fi mai mare decit asta ?

Am găsit oare dezlegarea tuturor indoielilor ? Mi s-au

sfirşit oare toate chinurile ?≫ se gindea Levin şi păşea pe

drumul plin de praf, fără să-şi dea seama de arşiţă sau de

oboseală. incereind un sentiment de alinare, ca după o

lungă suferinţă. Sentimentul acesta ii dădea atita bucurie,

ineit i se părea de necrezut. Se inăbuşea de emoţie, nefrind

in stare să meargă mai departe, se abătu din drumul spre

pădure şi se aşeză pe iarba necosită, la umbra plopilor. işi

scoase pălăria de pe capul năduşit şi-şi sprijini cotul in

iarba pădurii, stufoasă şi plină de sevă.

≪Da. Trebuie să mă reculeg şi să cuget la toate, işi zise

el, uitindu-se cu luare-aminte la iarba neatinsă din faţa

420