Anna karenina

lui şi urmărind mişcările unei gize verzi care se urca pe

un pai de pir, impiedicindu-se Ia suiş de o frunză de picioruJ-

caprei. Trebuie să iau totul de la inceput, se gindea

Levin dind la o parte frunza de piciorul-caprei ca să nu

impiedice giza, şi plecind alt fir de iarbă, ca giza să treacă

pe ei. Ce mă bucură ? Ce am descoperit ?

Spuneam mai inainte că in trupul meu, ca şi in trupul

ierbii sau al gizei acesteia — poftim, nu i-a plăcut firul

acela, şi-a desfăcut aripile şi a zburat — are loc un schimb

de materie potrivit unor legi fizice, chimice şi fiziologice.

Şi in noi. ca şi in plopi, in nori şi in petele nebuloase se

produce o evoluţie. Evoluţie din ce ? Şi in ce ? O evoluţie

şi o luptă fără sfirşit ?... Ca şi cum ar putea exista un scop

şi o luptă in infinit ! Mă miram că in ciuda celei mai mari

incordări de gindire in direcţia aceasta, numi se lămureşte

totuşi rostul vieţii, rostul impulsiilor şi al năzuinţelor mele.

Dar şartul impulsiilor mele este atit de limpede pentru

mine, incit trăiesc mereu potrivit cu el. M-ara mirat şi

m-am bucurat cind un mujic mi 1-a intruchipat in cuvinte

: a trăi pentru Dumnezeu, pentru suflet.

N-am descoperit nimic. Am aflat numai ceea ce ştiam.

Am recunoscut puterea aceea care mi-a dat viaţă, nu

numai in trecut, dar care imi dă viaţă şi acum. M-am eliberat

de inşelăciune. Mi-am recunoscut stăpinul.≫

Şi Levin işi urmări pe scurt drumul gandirii sale din