işi aminti că in aşa scurt timp izbutise să se supere pe
Iran, să se poarte rece cu fratele său şi să-i spună vorbe de
prisos lui Katavasov.
≪Să fi fost numai impresia unui moment, care va trece
fără să lase nici o urmă ?• işi zise Levin,
429
Dar in aceeaşi clipă, inton-indu-se din nou la starea sufletească
de mai inainte, el işi dădu seama cu bucurie că
intr-insul se petrecuse ceva nou şi insemnat. Realitatea
nu-i innourase decit o clipă pacea inimii, pe care şi-o găsise.
Această pace era neatinsă inăuntrul lui.
intocmai ca albinele care roiau acum in juru-i, ameninţindu-
1 şi atrăgindu-i luarea-aminte, tulburindu-i deplina
linişte trupească şi silindu-1 să se dea la o parte şi să se
ferească de ele —- tot astfel grijile ce-1 năpădiseră din clipa
cind se urcase in trăsurică ii răpeau libertatea sufletească ;
dar aceasta era numai ceva trecător. Şi după cum, in ciuda
albinelor, puterile sale trupeşti rămăseseră neatinse, tot atit
de neatinsă era şi puterea lui spirituală, pe care o descoperise
de curind intr-insul.
XV
■— Kostea, ştii cu cine a călătorit Serghei Ivanovici, venind
incoace ? intrebă Dolly, după ce impărţi copiilor castraveţi
şi miere. Cu Vronski i Pleacă in Serbia.
—Şi nu pleacă singur. Duce cu el un escadron pe chel
tuiala lui ! adăugă Katavasov.
—Asta i se potriveşte, zise Levin. Dar tot mai pleacă
voluntari ? intrebă el, uitindu-se la "Serghei
Ivanovici.
Fără să răspundă, Koznişev scotea cu un cuţit, foarte
atent, dintr-o strachină, o albină vie, căzută in mierea ce
se scursese dintr-un fagure alb.
—Şi ciţi incă ! Să fi văzut ce-a fost ieri la gară ! ex
clamă Katavasov, eronţănind in dinţi, cu zgomot, un
cas
travete.
—Ei, dar cum vine asta ? Serghei Ivanovici, pentru nu
mele lui Dumnezeu, explică-mi : unde se duc toţi
volun
tarii ăştia ? Cu cine ae luptă ? intrebă bătrinul prinţ,
urmind
probabil o discuţie incepută incă in lipsa lui
Levin.
—Cu turcii, răspunse Serghei Ivanovifi zimbind li
niştit, după ce scoase albina innegrită de miere,
Dostları ilə paylaş: |