Anna karenina

. . . • ■ . . . x n . , • ■ . ■ ■ ■ • ■ - . ■

Anna şi Vrbnski schimbau de mult priviri intre dinşii,

regretind savanta limbuţie a prietenului lor./ in sfirşit,

Vronski, fără Să aştepte pe maestru, trecu la un tablou

mai mic.

— Vai, ce splendoare ! Ce splendoare ! O minune ! Ce

iplendoare ! izbucniră amindoi intr-un glas.

„Ce le-o fi plăcind atit !" se gindi Mihailov. Artistul

fi uitase de tabloul acela, pictat acum trei ani. Nu-şi mai

aducea aminte de toată truda şi de tot entuziasmul prilejuite

de pinza aceea, care il frămintase citeva luni, zi şi

noapte. O uitase, cum uita toate tablourile isprăvite. Nu-i

plăcea nici măcar să le arunce o căutătură. O expusese

numai fiindcă aştepta un englez care dorea s-o cumpere.

—E un studiu mai vechi, spuse Mihailov.

—Ce frumos ! exclamă Golenişcev, de astă dată sincer

eucorit de farmecul picturii.