Doi băieţi prindeau peşte eu undiţă, fa umbra tine! răchite.
Unul dintr-inşii, cel mai mare, tocmai aruncase undiţa
şi se necăjea să desprindă pluta de după o tufă, cufundat
CU totul in această indeletnicire. Celălalt, mai mic,
stătea culcat in iarbă şi, sprijinindu-şi in miini capul cu
păr bălai, zbirlit, privea apa cu ochi albaştri, inginduraţi.
La ce se gindea oare ?
Exclamaţiile de admiraţie in faţa acestui tablou răscoliră
in Mihailov emoţia de altădată. Se temea insă de
aceste intoarceri deşarte in trecut. De aceea, oricită bucurie
i-ar fi făcut aceste laude, el vru să atragă pe vizitatori
spre alt tablou.
Vronski il intrebă dacă tabloul nu era de vinzare. Pentru
Mihailov, tulburat de prezenţa vizitatorilor, discuţiile
băneşti erau acum foarte neplăcute.
— Tabloul e expus spre vinzare, răspunse Mihaiiov,
intunecat.
După plecarea musafirilor, Mihailov se aşeză in faţa
pinzei cu Christos şi cu Pilat. Repeta in gind cele spuse
sau cele nespuse,"dar Subinţelese de aceşti vizitatori. Şi,
lucru ciudat, ceea ce avusese atita greutate in ochii săi
cind vizitatorii fuseseră de faţă, cind le acceptase in gind
punctul de vedere, pierdu deodată orice importanţă pentru
dinsul. Işi cercetă opera cu ochi de artist şi işi recapătă
convingerea că e desăvirşită şi de mare valoare. Avea nevoie
de acfeastă stare de spirit, care inlătura orice alte preocupări,
ca să poată lucra.
Piciorul lui Christ in raccourci lăsa de dorit. Artistul
luă paleta şi se apucă de lucru. Corectind piciorul, el se
uita la chipul lui Ioan, de pe planul al doilea, pe care vizitatorii
nici nu-1 băgaseră in seamă, dar care, după dinsul,
Dostları ilə paylaş: |