Anna karenina

otmară...

Vedea că bătrinul bucătar zambea blajin, primindu-i

poruncile fanteziste, cu neputinţă de indeplinit. Vedea

Cum Agafia Mihailovna clătina din cap, ingindurată şi cu

duioşie, ascultind noile rinduieli aie cămării, hotărite de

ttnăra cucoană. Kitty ii părea nespus de drăguţă cind veflea

In el riemd şi piingind şi-i spunea că jupineasa Masa

u privea tot ca pe o copilă, şi că de aceea nimeni n-o asfluHn.

Lui Levin i se părea totul drăguţ, dar ciudat, şi *

gfndea că ar fi fost mai bine să nu fie aşa.

El nu pricepea nimic din schimbarea care se petjweea

In Kitty de cind plecase din casa părlnteaacft,

Şdată ar fi vrui să mănince varză acră sau bomboane

￡& bea cvas, dar nu-i era ingăduit. Acum, Kitty putea co≪

fchanda ortce, putea să cumpere munţi de bomboane şi

fcneltuiască oriciţi bani vroia, putea comanda orice

jjjjtură. i Kitty se gindea acum, bucuroasă, la sosirea lui Doll|

fi a copiilor săi, mai ales fiindcă putea dispune să se prc

gătească pentru fiecare dintre dinşii prăjitura preferat'

ţi soră-sa i-ar fi putut preţui noua gospodărie. Nu ştia nic

6ia de ce, insă gospodăria o atrăgea nespus de mult. Simţind

instinctiv că vor veni şi zile de furtună, Kitty se

bucura de primăvară, işi clădea cuibul cum se pricepea ;

ţi, in acelaşi timp, se grăbea să şi—1 clădească şi să inveţe

cum trebuia să şi-1 facă.

Aceste griji mărunte ale ei, atit de potrivnice idealuk

lui Levin de inălţătoare fericire a primelor zile, erau unjj

dintre dezamăgirile sale. Grijile acestea pline de duioşie^

— al căror rost el nu-1 inţelegea, dar pe care nu putea să

nu le indrăgească in cele din urmă — erau acum un nou

izvor de incintare pentru dinsul.

Altă dezamăgire şi incintare le aduceau şi certurile.

Lcvin mi şi-ar fi putut inchipui niciodată că intre el şi soţia

sa ar fi putut exista alte raporturi afară de cele inteţneiate

pe duioşie, respect şi dragoste. Şi deodată, ei s

certară chiar din cele dintii zile, incă atit de aprig, inci;

Kitty spuse lui Levin că el n-o iubeşte, ci se iubeşte numai

pe sine insuşi ; apoi izbucni in plins, dind cu deznădejde

din miini.

intiia lor ceartă izbucnise fiindcă Levin, care se dusese

la o fermă nouă, intirziase o jumătate de oră. Vroise să

taie drumul şi se rătăcise. in drum spre casă, Levin nu se

gindise decit la ea, la dragostea ei, la fericirea lui. Cu cit

8e apropia de casă cu atit duioşia lui pentru dinsa sporea

mai mult. Intră fuga in casă cu acelaşi sentiment, dacă nu

≪u unul incă şi mai puternic, decit in ziua cind se dusese

fe familia Şcerbaţki ca s-o ceară in căsătorie. il intimpina

insă o figură posomorită, pe care n-o mai văzuse la Kitty.

Vru s-o sărute, ea insă il respinse.

—Ce ai ?

—Eşti vesel... incepu Kitty, vrind să-i arate o răceai:

de amărăciune.

Dar de indată ce deschise gura, absurda gelozie care o

chinuia de o jumătate de ceas, cit stătuse nemişcată la

fereastră, aşteptindu-1, răbufni din ea, in cuvinte pline de

mustrare. Levin inţelese abia atunci, pentru intiia oară.,

ceea ce nu pricepuse pe deplin cind ieşise din biserică

după cununie. inţelese nu numai că soţia ii era aproape,

dur că nici nu ştia unde se isprăveşte ea şi unde incepe el.

Se dumiri din sentimentul chinuitor de dedublare pe care-1

incercă in clipa aceea. La inceput, se simţi jignit, insă in

aceeaşi clipă se lămuri că Kitty nu-1 putea jigni, deoarece

ea era el insuşi. Avu la inceput sentimentul unui om care,

primind deodată o lovitură puternică din spate, se intoarce

infuriat şi dornic de răzbunare, ca să prindă pe vinovat.

Vede insă că se lovise singur din nebăgare de seamă,

Că n-are deci pe cine să se supere şi că trebuie să-şi indure

şi să-şi ogoiască durerea.

Mai tirziu Levin nu mai avu niciodată atat de puternic

impresia asta, dar prima oară ii trebui mult timp să-şj

revină. Ăr fi fost firesc să se dezvinovăţească şi să-i dovedească

vina ei. Insă a-i dovedi vina ar fi insemnat s-o

enerveze şi mai tare şi să mărească neinţelegerea dintre

dinşii, care era pricina intregii amărăciuni. Un sentiment

obişnuit il indemna să nu-şi recunoască vina şi s-o treacă

asupra lui Kitty. Dar un alt sentiment, şi mai puternic,

il indemnă să nu lase neinţelegerea a se adinei incă şi mai

tare, ci s-o inlăture cit mai repede cu putinţă. A rămine

sub o invinuire aşa de nedreaptă era un chin ; dar a-i pricinui

lui Kitty o durere, dezvinovăţindu-se, ar fi fost şi

mai rău.

Ca un om pe jumătate adormit, care luptă cu o durere

apăsătoare pe care ar vrea s-o smulgă din el, şi cind se

trezeşte pricepe că durerea este in miezul fiinţei sale,

Levin inţelese că n-avea decit un singur lucru de făcut :

Bă rabde — ceea ce tocmai incerca să facă.

Se impăcară repede. Recunoscindu-şi vina, fără s-o

mărturisească, ea se purtă faţă de dinsul cu atita duioşie,

ineit amindoi simţiră o nouă fericire şi o dragoste incă şi

mai puternică. Acest lucru nu impiedică insă repetarea

unor astfel de ciocniri, ba chiar destul de des, din motivele

ceie mai neaşteptate şi mai neinsemnate, fiindcă ei

nu se cunoşteau incă bine şi fiindcă nici unul nu ştia ce

, ■ m