Anna karenina

5 — Arma Karenina, voi.

forma murdară, cu ţigara in gură, care făcea pe portarul,

cit şi scara de tuci, cu zăbrele, mohorită şi neprietenoasă,

chelnerul prea dezgheţat, imbrăcat cu un frac soios, sala

comună — cu un buchet de flori de ceară colbăite care im-

*■' podobeau masa — murdăria, praful şi neorinduiala de

7, peste tot şi in acelaşi timp agitaţia modernă, pretenţioasă,

li ca dintr-o gară, a acestui hotel — totul trezi in sufletul

soţilor Levin, mai ales după viaţa lor de tineri căsătoriţi,

un sentiment apăsător, sporit din pricina contrastului

dintre aspectul acestui han nou şi scopul pentru care veniseră

acolo.

Ca de obicei, după intrebarea despre preţul camerei pe

care ar dori-o pasagerii, se văzu că nu era liberă nici o

cameră bună. Una era ocupată de un inspector de la calea

ferată, alta — de un avocat din Moscova, a treia — de

prinţesa Astafieva, sosită de la ţară. Rămăsese o singură

odaie, murdară, urmind ca pină seara, după cum li se

făgăduise, să li se elibereze una, alături. Supărat pe soţia

sa — fiindcă se impliniseră prevederile lui şi că, de-abia

sosit, cind i se tăia răsuflarea de emoţie gindindu-se la

starea sănătăţii lui Nikolai, trebuia să aibă grijă de ea, in

loc să alerge numaidecat la fratele său — el işi conduse

soţia in camera rezervată.

— Du-te, du-te ! il rugă Kitty, aruncindu-i o privire

sfioasă, vinovată.

Levin ieşi in tăcere pe uşă şi se pomeni faţă in faţă cu

Măria Nikolaevna, care aflase de sosirea lui şi nu indrăznise

să intre la el. Era tot aşa cum o văzuse la Moscova.

Aceeaşi rochie de lină, acelaşi git şi aceleaşi braţe goale,

aeeeaşi faţă, blajină, obtuză, cam bugedă, stricată de