Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- NikolaevBa vorr
| ^vărsat.
■ — Ei, ce e ? Cum se mai simte ? Cum e ? - — Foarte rău ! Nu se mai ridică din pat. Tot timpul )> "Vă aşteaptă pe dumneavoastră. Sinteţi... cu doamna ? La inceput, Levin nu inţelese pricina fisticelii Măriei iNikblaevna, dar ea il lămuri numaidecit. '' — Eu plec, am să mă duc la bucătărie, ii spuse Măria Nikolaevna. Are să-i pară bine. A auzit. O cunoaşte şi işi aduce aminte de dumneaei incă din străinătate. Konstantiri Dmitrici inţelese că Măria NikolaevBa vorr *bea despre soţia sa, şi nu ştia ce să-i răspundă. — Să mergem, să mergem ! zise el. Abia făcu un pas, şi uşa camerei sale se deschise, iar lKitty scoase capul afară. Levin roşi de ruşine. Ii era necaa "pe soţia sa, care ii crease o situaţie delicată, punindu-1 şi pe dinsul in incurcătură. Dar Măria Nikolaevna roşi incă mai tare. Se zgribuli toată şi se imbujora pină la lacrimi. Apucind cu amindouă mainile capetele şalului, ea incepu să le răsucească intre degetele sale roşii, rieştiind ce să spună şi ce să facă. in prima clipă, Levin observă o expresie de curiozitate lacomă in căutătura pe care Kitty o aruncă femeii aceleia ingrozitoare, neinţeleasă de dinsa. Dar asta nu ţinu deeit o clipă.
—Ce e ? Cum ii mai este ? se adresă Kitty intii băr batului său, apoi Măriei Nikolaevna. —Nu se poate vorbi pe sală ! zise Levin şi intoarse capul cu ciudă spre un domn care tocmai atunci trecea pe coridor in mers legănat, după treburi. —Atunci intraţi inăuntru, spuse Kitty Măriei Niko* laevna, care işi revenise. Observind insă spaima de pe chipul soţului, ea adăugă : Sau duceţi-vă şi trimiteţi după mine.
■, Kitty intră iarăşi in camera ei şi Levin se duse la fratele său. Konstantin Dmitrici nu se aşteptase deloc la ceea ce avea să vadă şi să simtă. işi inchipuise că işi va găsi fratele in aceeaşi stare de autoamăgire, pe care — după cum auzise — o au adeseori tuberculoşii, şi care-1 uimise atit de mult cu prilejul venirii lui, toamna trecută. Se aşteptase să vadă şi mai vădit simptomele fizice ale morţii apropiate, o sfirşeală mai pronunţată, o slăbiciune incă mai mare — dar, in sfirşit, o stare care să aibă oarecare asemănare cu cea de atunci. Credea că va avea acelaşi sentiment de milă pentru pierderea fratelui său iubit şi simţimintul de groază in faţa morţii pe care-1 avusese şi atunci, insă intr-o măsură mult mai mare. Se pregătise pentru asta, dar văzu cu totul altceva. Intr-o cămăruţă murdară, cu urme de scuipat pe panourile zugrăvite in culori ale pereţilor subţiri, prin care Străbăteau glasurile din odăile vecine, intr-o atmosferă imbicsită şi rău mirositoare, pe un pat tras puţin de la uiţ trif≫ ≪cSfkatit ci* # pătură. O mină era
un fes sufcjfce şi lung, deopotrivă la jumătatea lui. Capul, culcat pe . Levin văzu părul rar, asudat la intinsă, parcă străvezie. *ăa,8ifces; trup inspăimantător să fie aţ te gindi Levin. Se dădu insă mat Văzu faţa şi orice indoială i se risipi. In ciuda de pe faţă, Levin n-avu decit să se vii, care se ridicară spre dinsul einif ^^ r.............................. uşoara mişcare a gurii, sub nişte mus-' /lipicioase, ea să inţeleagă groaznicul adevăr : trupul 5*i≫l6agl≪e său viu. ochi sticloşi priviră cu asprime şi dojana pe fra≫ intKBBf*.' &tin a≪castă privire, se stabiliră intre ei turile tM jfrmd e. ht&ăn simţi deodată o imputare iri irea indreptată asupai-i şi mustrări de conştiinţă din pricina propriei ≪te ferWri. Qiddf Lew&l li Hiă mma, Nikolai suidtoe. Era un zimbet uşor, KbJa'pejKMiptBilfcl ; a^rt cu tot zimfaatal, expresia aspri a ochifer săi nu se schimbă. —m Wu *e aşteptai să mă vezi ≫şa, ii spuse anevoie nu, răspunse Levin, ineurcindu-se. De ce nu ≪n-ai ≪BUnţat mai inainte, adică in timpul pregătirilor mele ţie atflttft ? Am cerut informaţii pretutindeni. să vorbească, numai să nu tacă. Nu ştia ce să ; atat raai mult, cu cit Nikolai nu răspundea nimic, ii la dineul fără săşi plece ochii, străduin-patrurdă inţelesul fiecărui cuvint. Levin ≪§■ ≪wţia sa sosise impreună cu dinsul. Nikolai işi baeţiria. Adăugă insă că se teme să n-o sperie cu lx&. Se făcu tăcere. Deodată Nikolai incepu să se Jttiptt in pat şi să spună ceva. Levin se aştepta la ceva de-0g￡l≪t de important după expresia feţei sale, dar Nikolai ii vorbi numai despre starea sănătăţii lui. il invinovăţea doctor şi regreta că nu era acolo un medic celebru din ioscova. Levin inţelese că fratele său mai avea speranţe. Fotailndu-se de cea dinţii clipă de tăcere, Levin se ri-i, vrfod să se elibereze măcar pentru citeva minute de
Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|