Anna karenina

aici ! adăugă Nikolai.

Levin sări de la locul său şi cu o şoaptă o făcu pe Kitty

să iasă din cameră. • :

— Mă prăpădesc, zise iarăşi bohlawfl.

78

—De ce crezi asta ? fi intrebă Levin, ca să spună ceva.

—Fiindcă mă prăpădesc, repetă Nikolai, ca şi CUIti &f

ti indrăgit expresia asta. S-a sfirşit !

Măria Nikolaevna se apropie de dinsul.

—De ce nu şezi culcat ? Te-ai simţi mai bine, şopti ea.

—in curind o să stau culcat, liniştit, mort, rosti bolna-

VUl, ironic şi cu minie. Duceţi-vă la culcare, dacă doriţi.

<L

evin işi culcă fratele pe spate, se aşeză lingă el şi,

ţi-[ Itfndu-şi răsuflarea, ii privea faţa. Muribundul zăcea

ctf

Ochii inchişi ; dar din cind in cind i se zbăteau muşchii

t frunţii, ca la un om care cugetă adine şi cu incordare. Levin

(incerca să gindească, odată cu fratele său, să inţeleagă

c& j le petrecea in sufletul acestuia. Dar cu toate sforţările

sale ş de gindire ca să meargă in pas cu dinsul, Levin

citea in j ≪xpresia feţei liniştite şi aspre, ca şi in jocul

muşchiului de

deasupra sprincenei, că pentru muribund se limpezea din

in ce mai mult ceea ce pentru Levin răminea tot atit

de intunecat.

— Da, da, aşa e, şopti bolnavul, cu pauze intre cuvinte.

Staţi puţin. Tăcu iarăşi. Aşa e ! intări deodată, tărăgănat}

Nikolai, liniştindu-se, ca şi cum totul s-ar fi rezolvat pentru

dinsul. Ah, Doamne ! adăugă el şi oftă greu.

Măria Nikolaevna ii pipăi picioarele.

— Se răcesc, şopti ea. ;

Bolnavul rămase culcat mult timp, foarte mult timp, '

după cum i se păru lui Levin. Era incă viu şi ofta din cind

In cind.

Levin obosi din pricina incordării de gindire. Işi dădea

insă seama că —cu toată incordarea minţii sale — nu putea

inţelege ce insemna acest „aşa e". Simţea că rămăsese de

mult in urma bolnavului. Nu mai avea putere să se gind

≪ască la problema morţii. Se gindea, fără să vrea, la ceea

Oe va fi nevoit să facă in curind, să-i inchidă ochii, să-1

imbrace, să comande sicriul. Şi, ciudat, Levin era cu totul

nepăsător. Nu simţea nici o durere pentru pierderea fraţtlui

său şi, cu atit mai puţin, compătimire. Dacă mai

≪vea un sentiment pentru Nikolai, acela era mai degrabă in-

Vtdla pentru ceea ce cunoştea acum muribundul, iar,el nu

putea să ştie.

Levin stătu incă mult timp aplecat ≪deasupra patului, aşjlsptind

sfirşitul. Sfirşitul insă intirzia. Uşa 9R deschise şi

K&ty, |jş xidică s-o oprească, dar in aceeaşi clipă auzi ţ

a ≪niribundului. — Nu pleca, ii spuse Nikolai şi-i intinse

mina. <■ Levin ii dădu mina şi făcu supărat semn

soţiei sale fl$ iasă din cameră. '

.. Mină in mină cu muribundul, Levin stătu o jumătate de

Ceas, o oră, două... Acum nu se mai gindea deloc la moarte.

Şe intoeba ce face Kitty, cine stă in camera de alături, dacă

$ţedieUi are case proprii. Ii era foame şi somn. işi retrase

bftre de seamă mina şi ii pipăi picioarele. Erau reci. ul

incă mai respira. Levin vru să iasă din ca- IB vid ui

picioarelor. Bolnavul insă se mişcă din nou

≪st.. . - . • .

* r. • ■ > * - ' ■