dhifKa inturtieat. Dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum
dfeţt. TK vreisii mă duc la dinsa, s-o primesc la mine şi s-o
taMbitifez agilei in societate. inţelege insă că nu pot face
rfWfa. Am feţfe ≪are se ridică şi trebuie să trăiesc in societate
pentru bărbatul meu. Să zicem că m-aş duce la Anna
Arkadievna. Ea ar inţelege că nu pot s-o poftesc la mine,
sau ar trebui să fac aşa, fettlt' ea smkHii ireHlitească ps aceia
care privesc altfel lucruri!*; As*a'/ar jigH&H). Eu nu pot
s-o inalţ... • 'A■"" ' -
—Nu cred să fi căzut mai j^Mnaecit sutele de femei pe
≪Sftre Io primiţi, o intrerupse V*widhi şi mai inunecat ;
apoi
se ridică tăcut, inţelegind că hotărirea cumnatei sale
nu
mai pute;) fi
—Alexet. nu fi supărat p>e mine. Pricepe, te rog. că
ă-am nici o vină, şopti Varea, uitindu-se la dinsul cu
un
rfRibet sfios.
' ■— Nu sint supărat pe tine, răspunse Alexei. tot atit de
ffesae. dar asta mă doare indoit. Mă doare şi pentru prietenia
noastră strica!ă. Să zicem că n-o strică, dar o slăbeşte,
căci trebuie-iă !aţe!e-*i că nu poate fi altfel.
Dup**ee≪te-cuvinte. Vronski plecă.
• ■ Alewgi inţelese ca alte incercări ar fi fost zadarnice.
loebuMi aft petse*ca cele citeva zile la Petersburg. ca -in≫.
tihun oraş sfaPăin, ferindu-se de orice relaţii cu societa de
dinainte, ca sa nu se expună la neplăceri şi la jig aiit de
chinuitoare pentru el. Una dintre laturile cele neplăcute
ale situaţiei sale la Petersburg era imprejur; ca Alexei
Alexandrovici şi numele său erau parcă tindeni. Nu
puteai să incepi o convorbire, fttV'ca discuţia
să nu alunece la Karenin. Nu te puteai sfcaee untlewa, Stra
să-1 intiinoşti. Aşa ii părea cel puţin lui Vronski, după cu≫'-,
unui om cu un deget bolnav i se pare că se loveşte mere≫
de toate lucrurile tocmai cu degetul bolnav.
Şederea lui la Petersburg ii părea şi mai apăsătoare din
pricina atitudinii Annei, care era intr-o stare de spirit nouă
şi neinţeleasă : cind p;ir;ă de dragoste pasionată, cind rece,
mereu nervoasă, $i tesiigmatică. Părea frămintată de un
gind pe c^ic- j-i-,iJ8HW3-dea şi nu băga in seamă jignirile
case o'jrăvcajn. "fdtalfc Jlui Vronski şi pe care. cu sensibilitatea
ei obişfiisgJ!y^,4B?:fi trebuit să le simtă mai viu decit el.
x x i x , . ; , ; ■ ■ . ■
ru Anna unul dintre scopurile reintoarcerii sale in
ţasa- -— oel mai de seamă — fusese să-şi revadă copilul.
Giadail acestei revederi nu incetase s-o frăminte din ziua
in ≪are păagWse italia ; şi cu cit se apropia de Petersburg,
cu afttt b≪ţ*Bfia şi nerăbdarea creşteau. Nu se 'intrebase
cranisa pţffle la cale intalnirea. I se păruse firesc şi simplu
să-şi vadă copilul cind va fi in acelaşi oraş cu dinsul. Dar
după sosirea la Petersburg, situaţia ei in societate i se infăţişă
clar şi Anna işi dădu seama de greutatea de -a obţine
cintalnire.
& afla de două zile la Petersburg şi nu inofltowe ≫ ≪aif* să
.se gindească la băiat, dar incă nu-1 văatMe. Swfaţea eă
nu^se cădea să meargă de-a dreptul in casa inifl≫ească pe
Alexei Alexai>drovici. iaăamtru şi s-o jignească. Numai
gindu! de a-sci i-e său şi de a intra in legătură cu dinsul ei
a un chin Anna ; şi nu-şi găsea liniştea decit atunci cind d
tiifeft. vedoa băiatul la plimbai.e„ după ev ar afla c;rta
şi se -duce, era prea puţ Li pembru ea. Atita =e peoifcu
intilnirca ≪sta, avea at%B t-A-i s->mnu '. de pult să-1
imbrăţişeze şi .sa-1 ≪felit-' ! Fi--ta dacUfă m
ar fi putut s-o ajute ş≫J5ă-i dia un &Lit ; mai
alia in casa lui Ale3iB|ll^.lexandrovici. trecură cu
A treia zi, aflind despre stransele relaţii dintre Alexei -|
Alexandrovici şi contesa Lidia Ivanovna, Anna se hotări săi
trimită acesteia o scrisoare, care o costă multă trudă. ii
spuse intenţionat că intilnirea ei cu băiatul atirna de
mărinimia soţului său, ştiind că scrisoarea ii va fi arătată şi
că el, jucindu-şi mai departe rolul de om generos, nu va
putea s-o refuze.
Comisionarul care dusese scrisoarea se intoarse cu vestea
cea mai crudă şi cea mai neaşteptată : nu era nici un răspuns.
Nu se simţise niciodată atit de injosită ca in clipa CInd,
chemindu-1 pe comisionar, auzi din gura lui relatarea
amănunţită, cum aşteptase şi cum i se spusese că ≪nu era
nici un răspuns≫. Se simţea umilită şi ofensată ; dar inţelegea
că, din punctul ei de vedere, contesa Lidia Ivanovna
avea dreptate. Durerea ii era cu atit mai mare, cu
cit răminea neimpărtăşită. Nu putea şi nici nu voia s-o
impartă cu Vronski. Ştia că in ochii lui, deşi el era principala
"cauză a nenorocirii sale, intilnirea ei cu băiatul păreai un
lucru puţin insemnat. Ştia că n-ar fi fost in stare^ sŞ!
pătrundă in adinc suferinţa sa. Ştia mai ales că atitudinea lui
rece in această chestiune ar fi putut s-o facă a-1 uri, şi Anna
se temea de acest lucru mai mult decit de orice pe lume.
De aceea, ea ascundea tot ceea ce il privea "J pe băiat.
Stind toată ziua acasă, Anna incercă să născocească un,!
mijloc ca să-şi vadă copilul. Se opri la hotărirea de a-i scrie1*
soţului. incepuse chiar scrisoarea, cind i se aduse răspun-
SWl Lidiei Ivanovna. Tăcerea contesei o făcu să se resemneze
şi să se supună ; dar scrisoarea, cu tot ce citi printre ri
duri, o indignă. Răutatea asta, pusă alături de dragostea'
ei, pătimaşă şi firească pentru copil, i se păru atit de ne-4'
dreaptă, incit se revoltă impotriva celor ce voiau s-o jignească
şi nu se mai invinovăţi pe sine insăşi.
≪Calmul ăsta e o prefăcătorie, işi zise ea. Ei vor numai
să mă jignească şi să chinuie copilul. Şi eu să mă supui/*
lor ? Pentru nimic in lume ! Lidia e mai rea decit mineJ-i
Eu cel puţin nu mint.≫ in aceeaşi clipă, Anna se hotări săi
se ducă chiar a doua zi, in ziua de naştere a lui Serioja,°'f
de-a dreptul acasă Ia soţul ei, să cumpere slugile, să le in-
-şele, ca să-şi vadă cu orice pn§| băiatul şi să spulbere minciuna
aceea monstruoasă ;.ge,£are:.eţesuseră in jurainesfo-;
ricitului copil. '
>
Se duse la o prăvălie, cumpără jucării şi chibzui planul
de acţiune. Se va duce dis-de-dimineaţă, pe la ora op^
cind, probabil, Alexei Alexandro viei nu va fi incă sculat≫
Va avea in mină banii pregătiţi, pe care ii va da portarului
şi feciorului, ca s-o lase să intre. Fără să-şi ridice voalul,
ea le va spune că vine din partea naşului lui Serioja, ca
să-1 felicite şi să pună jucăriile lingă patul băiatului. Numai
cuvintele pe care urma să le spună copilului nu şi le
pregătise.- Deşi işi frămintă mult timp, capul ea nu putu
găsi nimic.
A doua zi, la ora opţ dimineaţa, Anna cobori dintr-o
birjă de piaţă şi sună la intrarea principală a fostei sal≪
case. - . . . . ,
— Du-te de vezi ce vrea. E o cucoană, zise Kapitonidţ,
incă neimbrăcat, numai cu paltonul pe dinsul şi in galoşi,
uitindu-se pe fereastră la doamna cu faţa acoperită de un
voal, care stătea chiar lingă uşă. '<■■
Ajutorul de portar, un tinăr pe care Anna nu-1 cunoştea,
nu apucă să deschidă bine uşa că Anna se şi strecură
inăuntru. Scoase din manşon o hirtie de trei ruble şi
i-o puse in mină.
— Serioja... Serghei Alexeici, rosti Anna şi trecu ina
inte.După ce se uită la bancnotă, ajutorul de portar o opri
la uşa cealaltă, eu geamuri.
— Pe cine căutaţi ? o intrebă el.
Anna nu-i auzi cuvintele si nu răspunse.
Qbservind fisticeala necunoscutei, Kapitonici ieşi chiar
el in intimpinarea ei, o lăsă să intre şi o intrebă ce doreşte.
—- Din partea prinţului Skorodumov, la Serghei Ale-,
xticip răspunse ea.
" '-^- Nu s-a sculat incă, zise portarul, uitindu-se la ea
cu luare-aminte.
Anna nu se aşteptase deloc ca atmosfera vestibulului,
rămas neschimbat, din casa unde locuise nouă ani, s-o
impresioneze atit de adinc. Amintirile, vesele şi triste, năvăleau
una după alta in sufletul ei şi Anna uită o clipă ce
căuta acolo. , ,, . -
8≫
- ■ ~- Dosiţi sS aşteptaţi ? o infreft#
du-t blana. .'' ;' _^
oe-i scoSM≫ Msmst, Kapitonici o ftt&fc'l* fişă, i şi,
in tăcere, se inclină adine in faţa ei. . Jtaftiţi,
excelfenţă, spuse el.
vru să spună ceva, dar nu putu scoate nici un
ti privi pe bătrin cu o rugă vinovată in ochi şi
in-"'■ ≪uxe scara cu paşi uşori şi repezi. Cu tot
trupul inainte, agăţindu-şi galoşii de trepte,
Kapitonici I
PusleseRttl e acolo. Poate nu e imbrăcat. Mă duc să
^ W& BBai departe scara cunoscută, fără să audă
mm ≪*'Spu≫ea Mtrinul.
Pf^i pe aici, la stinga. Iertaţi că nu e grijit.
Stă odaie a divanelor, spuse portarul,
răsuflind rog, aşteptaţi puţin, excelenţă,
mă duc să Kapitonicjşi, <ă&p& ce-i trecu
inainte, deschise şi se mistui i≫ llpsul ei.
Anna se opri, aşteptrezii,
urKa pcrttainal, Ieşind pe uşă.
f poftarui rostea ≪e&e cuvinte, Anna auzi
# c≪SMt 4e copil. Şi aeert eiaest ,KB destul ca să-şi recunoască
băiatul, să-i răsară ea aifevea dinaintea'ochilor.
—■ Edfc&$nă, lai,ă-mă, dă-te Ia o parte, zise ea şi intră pe
uşa cea inaltă.
in dueapta uşii se afla un pat, iar in pat şedea in capul
oaselor băiatul cu cămaşa descheiată ; căsca şi se intindea,
cu trupul aplecat inainte. Apoi buzele i se impreunară
intr-un zimbet fericit şi somnoros şi, cu surisul acesta
pe "buze, copilul se răsturnă incet şi dulce inapoi in pat.
— Serieja ! 'tţfefrti mama, apropiindu-se fără zgomot ,de
el,
in timpul despărţirii şi sub năvala dragostei pe care o
simţea pentBtt ≪Basul in ultima vreme, Anna il vedea in
inchipuire ca băieţel de patru ani, la virsta in care ii plăcuse
ei mai mult. Acum insă copilul nu mai era nici măcai
-aţa cum il lăsase. Se indepărtase şi mai mult de copilul de
Wţtrtt ani. Crescuse şi slăbise ; aproape să nu-1 recunoască !
W Eaţă slabă, ce păr scurt ! Ce miini lungi ! Cit de mult
≪e schimbase de cinti il părăsise ! Dar era el, cu forma
capului său, buzele lui, cu gitu-i moale, cu umeraşii largi..;
■r- Serioja l repetă Arma la urechea p Băiatul se ridică
iarăşi intr-un cot, işi intoarse capyfc zburlit in dreapta şi
in stinga, căutind parcă pe cineva, |fe deschise ochii. Se
uită liniştit şi intrebător citeva clipe la maică-sa, care
stătea nemişcată inainte ; apoi deodată su-rise fericit şi.
inchizindu-şi din nou ochii somnoroşi, sft? prăvăli, dar nu
pe spate, ci spre dinsa, in braţele ei.
—S-erioia ! Scumpul meu băieţel ! exclamă Anna, inăbuşindu-
se şi cuprinzind cu braţele trupul'lui dolofan.
—Mamă ! izbucni copilul, răsucindu-se in braţele ei,
ca să-i simtă atingerea mainilor cu tot trupul său.
Zimbind somnoros, cu ochii tot inchişi, Serioja işi puse
miinile pe umerii mamei, se lipi de ea, invăluind-o intr-o
mireasmă plăcută şi călduţă, pe care o au numai copiii in
somn. Incepu pe urma să-^i frece faţa de gitul şi de umeri
eL
— Ştiam, zise copilul, deschizi&d ochii. Azi e ziua rate.
Ştiam că ai să vii. Mă scol indată.
Şi, spunind aceasta, Serioja adormi din nou.
Anna il cercetă lacom c≪ privirea. "Vedea cit de mult
crescuse şi cum se schimbase in lipsa ei. Ii recunoştea şi
nu-i recunoştea picioarele goale, atit de lungi acum. care
ieşeau de,4p|b giapuma. ii recunoştea obrajii slăbiţi şi zulufii
tăiaţi jiapt de pe ceafa pe care i-o sărutase atit de
des. Pipa≫'Ht)4tei şi nu putea spune nimic. O inăbuşeau
lacrimile.
—De ce pimgi, mamă ? o intrebă copilul, trezindu-se
de tot. Mamă, de ce plingi ? strigă Serioja cu glas
plingător.
—Eu ? N-am să mai pling... Pling de bucurie. Nu.
te-am văzut d-e atita vreme ! N-am să mai pling, n-am
să
mai pling, zise Anna, inghiţindu-şi lacrimile şi intoreinduşi
capul in altă parte. Hai ! E timpul să te imbraci,
adăugă
ea, după ee-şi mai reveni.
După citeva clipe de tăcere, Iară să-i lase mina, Anna
se aşeză Kngă pat pe un scaun pe care erau pregătite hainele
lui Serioja.
■— Cum te imbraci fără mine ? Cum... Anna vru să
Vdffoească simplu şi vesel, insă nu putu şi-şi intoarse iaEifjlfaţa
in altă parte. , . - , ; '≫-
.— Nu mă mai spăl cu apă rece. M-a oprit papa. Dar fie
VasiH Lukici nu l-ai văzut ?" Are să vină acum. Vai, te-ai ≪|
ezat pe hainele mele !
>; Serioja rise cu hohote. Anna il privi şi zimbi.
ri — Mamă, măicuţă, sufleţelul meu ! strigă Serioja, arune!
ndu-s≪ din nou spre ea şi imbrăţişind-o, ca şi cum de-abia
acum, cind ii văzu surisul, inţelese bine cele ce se petreceau.
Asta nu trebuie, zise copilul, scoţindu-i pălăria din
cap. Apoi, parcă văzind-o pentru prima oară fără pălărie,
se aruncă iarăşi ca s-o sărute.
— Dar ce ai gindit despre mine ? Ai crezut că am
murit ?
^ — N-am crezut niciodată ! ; — N-ai crezut, puiul meu ?
- — Ştianij ştiam, repeta Serioja cuvintele lui preferate
Şi, luindu-i mina care-1 mingiia pe păr, o lipi cu palma dv?
gura lui şi incepu s-o sărute. ' / _ ■ ■
XXX
La inceput, Vasiii Lukici nu inţelese cine era doamna in
Vizită la ei, şi — aflind că venise chiar mama, acea femeie
care-şi părăsise soţul şi pe care el n-o cunoştea, deoarece
intrase in slujbă după plecarea ei — rămase incurcat. Nu
ştia dacă trebuie să intre inăuntru, ori nu, sau să anunţe
pe Alexei Alexandrovici. Socotind, in sfirşit, că era datoria
lui să-1 scoale pe Serioja la ora obişnuită, fără să ţină
seama de cine era acolo, mama sau altcineva, Vasiii Lukici
se imbrăcă, se apropie de uşă şi o deschise.
Dar mingiierile mamei şi ale fiului, sunetul glasului lor
şi vorbele pe care şi le spuneau il făcură să-şi schimbe
gindul. Preceptorul clătină din cap şi, oftind, inchise uşa.
≪Să mai aştept zece minute≫, işi zise el, tuşind uşor şi ştergindu-
şi lacrimile.
in timpul acesta, o mare emoţie domnea printre servitorii
din casă. Toată lumea aflase că venise cucoana. Kapitonici
o lăsase să intre, şi ea se afla acum in odaia lui
Serioja. După ora opt, boierul obişnuia să treacă prin camera
copilului. Toate slugile inţelegeau că o intilnire a
soţilor era cu neputinţă şi că trebuia impiedicată. Kornei,
113
feciorul personal al lui Alexei .Alexandrovici, cobori in
camera portarultii şi intrebă cine dăduse drumul doamnei
Karenina ? Aflind de la Kapitonici că o primise chiar eV
şi o condusese sus, Kornei il mustră pe bătrin. Portarul
se incăpăţină să tacă ; dar cind Kornei ii spuse că pentru"
asta ar trebui dat afară, Kapitonici sări in sus şi, dind
din miini cu aprindere, se apropie de el, spunind :
—Da ! Aş fi vrut să te văd pe tine dacă-i dădeai dru
mul ori nu ! După ce ai slujit zece ani şi n-ai auzit
decit
vorbe bune, te-ai fi dus şi i-ai fi spus : ≪Poftiţi
afară !≫
Văd că eşti tare in politică. Aşa-i ! in ce te priveşte
pe
tine, nu uiţi să-ţi prazi stăpinul şi să-i şterpeleşti
blă
nurile !
—Bădăranule, ii aruncă dispreţuitor Kornei şi se in
toarse spre dădaca lui Serioja, care intrase tocmai
atunci.
Măria Efimovna, judecă şi dumneata. I-a dat drumul,
n-a
spus la nimeni. Iar Alexei Alexandrovici trebuie să
iasă
din clipă in clipă şi are să se ducă in odaia copilului !
—Ce intimplare ! Ce intimplare ! oftă dădaca. Kor
nei Vasilievici, caută de-1 ţine pe loc intr-un fel sau
altul
pe boier, eu mă duc intr-o fugă s-o scot de acolo. Vai,
ce
intimplare !
Cind intră dădaca in odaia copilului, Serioja ii povestea
mamei sale cum căzuse impreună cu Nadenka, dindu-
se cu săniuţa. Se rostogoliseră peste cap de trei ori.
Anna ii asculta intonaţiile glasului. Ii vedea faţa şi mimica,
ii pipăia mina, dar nu inţelegea ce spunea băiatul.
Trebuia să plece, trebuia să-1 părăsească : gindea şi sim-*
ţea numai asta. Auzi şi paşii lui Vasili Lukici care se apro-*
piase de uşă, tuşind... auzi şi paşii dădacei, care se desluşeau
din ce in ce mai tare ; dar stătea ca impietrită : nu
era in stare nici să vorbească, nici să se ridice.
-— Stăpina, porumbiţa mea ! incepu dădaca, venin4
spre Anna, sărutindu-i miinile şi umerii. Ce bucurie a dai
Duinnezeu peste mititelul nostru ! Nu te-ai schimbat deloc
—Ah, dădacă, scumpa mea ! Nu ştiam că eşti aici,
epuse Anna, revenindu-şi pentru o clipă.
—Nu mai stau aici. Locuiesc cu fata mea. Am venit
să-Lfelicit pe Serghei Alexeici, puişorul meu.
Dădaca izbucni deodată in plins şi incepu din noii sfr-t'
Dostları ilə paylaş: |