Anna karenina

staceato, in surdină, şi un glas de femeie care rostea desluşit

o frază muzicală. Uşa se dădu in lături şi un plasator se

strecură afară. Fraza care se apropia de sfirşit izbi auzul

hii Vronski prin claritatea ei, dar uşa se inchise numaidecit.

Alexei nu mai auzi sfirşitul frazei şi cadenţa, dar inţelese

≪lupă ropotul de aplauze de partea cealaltă a uşii că actul

şe isprăvise. Cind intră in sala puternic luminată de candelabre

şi de tulipe de bronz, cu gaz, se mai aplauda incă. Pe

scenă cintăreaţa eu umerii goi, strălucind de diamante≫ se

9 — Anna Karenlna, vca. 129

tartina şi Anbea : aduna, cu ajutora! teiwiHiiwi care-o ţinea

de mină, buchete araneate peste rampă ;? apoi se apropie

.aşjpn domn, care sorea pe creştetul lucios al capului o şuviţk

de păr pomădat; şi, cu miinile sale lungi, ii intindea o

cutie de bijuterii peste rampă. Tot publicul de la parter şi

din loji se frăminta, se inclina inainte, striga şi bătea din

palnie. Dirijorul il ajută de pe postamentul său să d**a cutia

ffc-şiindreptă cravata aibă. Vronski inainta pină in mijlocul

porterului şi, oprindu-se, incepu să se uite de jur im-fsejttr.

in ziua aceea, mai puţin atent declt orkrind, el abia luă te

seamă mediul cunoscut, familiar, scena, zgomotul,

intreaga turmă a spectatorilor — ştiută, neinteresantă, pestriţă

— din sala ticsită a teatrului.

Ca de obicei, nişte doamne, aceleaşi, şedeau in loji, cu

ruşte ofiţeri in spatele lor. Aceleaşi femei imbrăcate in rochii

multicolore — Dumnezeu ştie cine erau... Aceleaşi uniforme

şi redingote. La galerie — aceeaşi mulţime murdară.

in toată mulţimea asta din loji şi din primele bănci nu erau

decit vreo patruzed de persoane, bărbaţi şi femei, care reprezentau

adevărata, lume. Vronski tşi indreptă numaidecit

atenţia spre aceste oaze.

Actul se sfirşise. De aceea nu se duse in loja fratelui

său, ci trecu pină la randul intii şi se opri la rampă Ungă

Serpuhovski, care, zărindu-i de departe, il chemase cu un

zimbet.

Vronski n-o văzuse incă pe Anna şi nici n-o căuta ; dar,

după direcţia privirilor celorlalţi, ştia unde se afla. Se uita

il≫ Jurul lui, fără să-şi oprească privirea la ea. Aşteptindu-se

la ceva şi mai rău, il căuta din ochi pe Karenin, cate, din

fericire, nu venise in seara aceea la teatru.

—Cit de puţin aspect militar ţi-a mai rămas ! ii spuw

Serpuhovski, parcă ai fi un diplomat, artist sau aşa

ceva.

—Da. Cum m-am intors in ţară, mi-am şi pus fracul,

flspunse Vronski zimbind şi luindu-şi incet binoclul.

•'•- — in privinţa asta. drept să-ţi spun, te invidiez. De cile

≪& fitil intorc din străinătate şi-mi pun astea (Serpuhovski

Iţi IHtese eghileţii), imi pare rău după libertate. - -

Serpuhovski pierduse de mult orice iluzii privitoare la

cariera lui Vronski, dar ii iubea ca şi mai inainte, iar acum

deosebit de genţii cu dinsul.

:— Păcat că ai pierdtat primul act!

m

g cu urechea ta ceea ctv spunea SeFpuhovskt,

Vramki işi mută binoclul d<- ta lojile de jos la cele de bat≫

aom, eercetindu-U- cu pinim-i. Ungă o doamnă cu turban

şi uit bătranel pVşuv <•;.;■- c'ipea supărat in lentila binocluhii

pe careul mi.y..-a m< ;•- •■. v\ văzu deodată capul Ann-'i

—■ mindru, de o fruvmi-sv- "i'nit oare, zimbind intrun

≪.. cte dantele. Era in loja a cmc-ca de jos, la

douăzeci d< de dia&uL Şedea in lată şr. intoreiiKliE-se

puţin, sp t≪va iui laşvin. Ţinuta capului-ei pe umerii largi

şi frumoşi, strălucirea ochilor plini'de'un foc stăpinit,

splen-(ioarea intregii sale lii-nţer i-o aminteau intocmai aşa

cum o văzuse la balul ăin M≫.'ţeava.

Vroiiski o priv a insă acum cu alţi ochi. In sentimentele

pe care i le in^pi;-.) frumuseţea ei nu mai era nimic taini'

De aoeea irumu-cii . ei, deşi mai mare decit inainte.

atrăgea, dar in acc!.:-i timp ii şi jignea. Anna nu so uita ii

partea, lui, dar Vro.; :

din EKHI binoclul in partea aceea, VroBski băgă de seamă că

prinţesa Varvara, deosebit de imbujorată, ridea in chip nefiresc,

artmeind priviri dese spre loja de alături. Anna, eiotrănind

uşor cu evantaiul shins marginea de catifea ro^e 3

lojei, se uita undeva, departe, fără să vadă şi desigur nici

nu VK≪a să vadă ceea ee se petrece in loja vacină. Pe iaţa

lui lajvin era intipărită aceeaşi expresie pe care o Eiwea

cind pierdea la cărţi ; incruntat, laşvin işi virise irv gurft

≫lin ce in ce mai adine colţul s'ing al mustăţii şi arunca priviri

cMotişe tot spre loja de alături.

In loja aceasta,, 'din stingă, se aflau soţii Kartasov..

Vronski ii cunoştea. Ştia că şi Anna ii cunoştea. Doamna

Kartasov, o femeie slabă, mică de statură, stătea in picioare

in k)|a ei fi,, cu spatele intors spre Anna, işi punea mantila

de seară pe care i-o ţinea soţul.. Avea faţa palidă şi supărată.

; şi, foatrte enervată, spunea ceva. Kartasov, un domn

gras şi chel, se uita mereu inapoi la Anna, silindu-se să-şi

potolească soţia. După ce doamna ieşi. Kartasov zăbovi mult

şi căută cu ochii privirea Annei, vrind s-o salute. Dar Anna

nu vru să observe acest Ittertt. Intoarsă cu spatele, vorbea

cu laşvin, care-şi aplecase spre dinsa capul tuns. Kartasov

teşi afarft fără. s-o fi salutat şi loja rămăsese goală.

Vronsld nu inţelese ce anume se pr'ivi-u- * intie soţii

Kartasov şi Anna, dar simţi că se intimplase ceva pghitoi