una fusese ucisă de Vesiovski, iar alta de amindoi. intre
timp de cea'altă parte a bălţii impuşcăturile bufneau nvn
rar, dar toate nimereau din plin, după cum i se părea lui
Levin. căci aproape de fiecare dată se auzea : ≪Krak, Krak,
apporte /≪•
Asta-1 enerva pe Levin şi mai mult. Becaţeie roiau in
văzduh fără intrerupere pe deasupra rogozului, din toate
părţile se auzeau neincetat plescăituri pe pămint, iar in văzduh
ţivlituri. Becaţeie, care se ridicau după ce se roteau
in aer, se lăsau jos, in faţa vinătorilor. in loc de doi huitani,
zeci de păsări de pradă pluteau acum, ţipind pe deasupi'a
bălţii.
Levin şi Veslovski străbătură mai mult de jumătate din
baltă şi ajunseră la un loc unde fineaţa mujicilor, impărţită
in loturi lungi, dădea in rogoz ; loturile erau insemnate
fie prin pirtii bătătorite, fie prin eite un rind de iarbă
cosită. Jumătate din aceste loturi erau gata cosite.
Dfsşi nu prea avea nădejde să găsească tot atita vinut
pe loturile necosite ca pe cele cosite, Levin făgădui lui Stepan
Arkadici să-1 intalnească mai departv: şi porni inainte
cu insoţitorul său atit pe fişii'e de iarbă cosită, cit şi pe
cele necosite. .,.,... . . ■ ' . . , •
MUL
-.. Hei, vinătorilor ! ii chemă un mujic, care şedea jos
lingă o căruţă cu caii deshămaţi. Poftim de ospăta] i cu noi.
Poftim la nişte băuturică.
Levin aruncă o privire intr-acolo.
— Hai, nu vă codiţi ! răcni un mujic bărbos, vesel, cu
faţa roşie, rinjindu-şi dinţii albi şi ridicind o garată ver
zuie, care strălucea la soare.
•— Qu'est-ce qu'ils disent ? J il intrebă Veslovski.
—Ne cheamă la un păhăruţ de votcă. Probabil că şi-au
impărţit fineţele. Eu unul aş bea, zise Levin cu
oarecare
viclenie, nădăjduind că Veslovski se va lăsa ispitit
de
votcă şi se va duce la mujici.
—De ce ne poftesc ?
—Aşa. Vor să petreacă. Hai, du-te la ei. O să-ţi placă.
—Allons, c'est curieux -.
—Du-te, du-te. Ai să găseşti drumul la moară ! ii
strigă Levin şi. aruncind o privire indărăt, văzu cu
plăcere
cum Veslovski, aplecat inainte, poticnindu-se cu
picioarele
sale obosite şi ţinind puşca in cumpănire, ieşea din
baltă
in dreptul mujicilor.
—Hai şi dumneata ! ii strigă un mujic lui Levin. Vino,
să te infrupţi din plăcintă.
Levin avea o poftă cumplită să bea votcă şi să mănince
o bucată de piine. ii slăbiseră puterile. Simţea că de-abia
işi putea scoate din mlaştină picioarele care i se impleticeau.
Şovăi citeva clipe, dar căţeaua căzu in aret şi oboseala
i se risipi ca prin farmec. Se indreptă uşor prin mlaştină
spre ciine. O becaţă ii zbughi de la picior. Trase şi o
nimeri, dar ciineie rămase mai departe in aret. ≪Pi? .'≫ De
la ciine se ridică altă becaţă. Levin trase, avea insă o zi
nefericită : dădu greş ; iar cind se duse să găsească becaţă
ucisă, nu o găsi nici pe aceea. Scotoci tot rogozul, dar
Laska nu mai credea că Levin impuşcase vinatul. Cind o
trimitea să caute, ea se prefăcea că il caută, insă de fapt
nu-1 căuta.
Chiar şi fără Vasenka, pe care Levin arunca toată vina
ghinionului, lucrurile nu se indreptară. Şi aici mişunau
becaţele, insă Levin dădea mereu greş.
1 Ce spun ? (ft\).
174
Dostları ilə paylaş: