a o mai iubi, s-ar fi putut indrăgosti din nou, văzind-o in
rochia şi cu pieptănătura care-i stăteau mai bine.
Auzi soneria inainte de a-şi isprăvi toaleta.
Cind intră in salon, nu Vronski o intimpină cu privireaj
ci Iaşvin. Vronski se uita la fotografiile lui Serioja, pe
care ea le uitase pe masă, şi nu se grăbi s-o privească.
mina. nucs
≪M.
t eaqm.se zăpăcise (lucru stra /lui
puternică). Ne cur.c
tea≫. 4e aw&giţimrt≫ jfc liţjţurse. Dă-mi-le, il rugă Au,
l≪aBi
Utofe^klexei, şi—1 privi semnificativ, cu ochi stră'ucltcri.
fjpffc,jabutite cursele de anul acesta ? in locul lor, eu
asistat la cursele de la Corso, la Roma. Dealtfel, du*nn|
nu vă plane viaţa din străinătate, adăugă ca cu prietenos.
Vă cunosc şi vă ştiu toate gustui,le, L vă/ut foarte puţin.
imi pare rău, fiindcă gusturile mele sint indeot
proaste, răspunse laş vin, muşcindu-şi colţul sting. al n
taţii.După un răstimp de conversaţie, observind că. Vror se
uită la cea.s, Ia.şvin o intrebă pe Anna cit mai că la
Petersburg. Apoi, dezdoindu-şi trupul uriaş, p e ş a p ^
tiid foarte nuţirv^fepun.^e Anna ir
J&um*amoa oe Mmfan? iniabă . . lindu-se $1
&oresindu-se lui Vronsfei. Ucde iei mas* ?, ,, ' $6 la pite≫
lat aaJ-aa, sgm≫ Airrm cu x-.i ja ■ '<*■ fu^#irWia;Ttt fH ţi i •>--''iui
ca siina1iştj|w vileag fuiP{ cix> > nouă ă biac $ki dai
\> ', c o l pu.li.i impreună, i\./ii de r-,
n':v\ Alexei la dumneata
ii niuii.aoa4.|a|g|fM|i. cu un zimcă
Aia≫≫ & afifcu&e foarte
:i V- i -i -ki rămase
la
— Stai. Am ]
a#i de gil. iXu-i
..;, — Ai făcut f
niştit,
el. Du-te mamaie. Te ajung
iişvin.
i- l privi făi'ă să-şi ia ochii de -L
pii'oi s-pur.'-* ca să-1 reţină. \'a.
Luindu~i riiina, Anna şi-o i puft;t
la QL^ă ? i% agpm Vwşipfc cu un
zimbet li-.^.aipltiiatiU'-i:
indu-i cind
işi Nu se
m. Dintre
te ţine cel
mari'
—Alexei, nu le-ai schimbat fjţivdfs mine ? il intrebă
Anna, stringindu-i mina cu amindoii'ianiinile. Alesei, nu
mai p≫t indura. Cind plecăm ? ' --
—in curind, in curind. Nici nu-fi inchipui cit de tare
mă apasă si pe mine viaţa noastră de-aiei, răspunse Vronski
şi-şi trase mina.
—iiai, du-te,*du-*e ! făcu Anna, $gfeii&, şi se indepărtă
repede de dinsul.
XXX.1I ■ ':- ■- '\ '
oarse Vronski acasă, Anna incă nu -veiiise. i„
p i ) un după plecarea lui sosise o doamnă >i
ă impreună in oraş. Vronski rămase pe
\nna plecase fără să-i spună unde se -duce
intimplase pină atunci — şi fiindcă in di-
■:u fusese undeva tot fără să-1 vestească.
iăuga iritarea pe care o citise in dimineaţă i şi
amintirea tonului ostil cu care, de faţă •e ii smulsese
din murii fotografiile copi-i ceară neapărat o expl:
-'ie şi rămase s-o Dar Anna nu se into;; singură, ci
inso-Oblonski. o mătuşă r i< vi. fată bătrină. .mă
care venise dimhi i şi se dusese cu i Fără să bage
in seamă Iuta ingrijorată şi t! Vronski, Anna povesti,
bine dispusă, ceea ce eua^6ta.E i dimineaţa aceea.
Alexei vedea că se petrece co dins . ceva "deosebit : ochii
ei strălucitori, cind se opreau Ilin fustă asupra lui,
exprimau o mare tensiune de spirit. Vorbele M mişcările ei
aveau o vioiciune şi o graţie nervoasă — luciu care la
inceputul intimităţii lor il ispitea, dar acum il umplea de
ingrijorare şi de spaimă.
Prinzul fusese comandat pentru patru persoane. Toat&'
lumea se pregătea să treacă in mica sufragerie, cind sosi
Tuşkevici cu un comision pentru Anna din partea prinţesei*
Betsy. Druga s-o ierte că nu venise să-si ia rămas bun. Era
indispusă. O ruga insă pe Anna să vină ea la dinsa intre
şase şi'jumătate şi nouă. Vronski aruncă o privire Annei,
auzind această precizare a orei care arăta că fuseseră luate
'4
125
Gincl
se ≪j iu ■ ! ■
amini
imi
1
K
—
*≫.
mirae;
La-ss'
aceea
cu ia.
lului.
aştep
ţită J
Era
ţq măsurile ca să nu dea ochi cu nimeni. Dar Anna parcă
≪nu băga nimic de seamă.
— imi pare rău că tocmai intre şase jumătate şi nouă
JHu pot să mă duc, zise Anna, cu un zimbet abia schiţai.
-— Prinţesei are să-i pară foarte rău,
— Şi mie.
- — Vă duceţi, desigur, s-o ascultaţi pe Patti ? intr
*Tuşkevici.
—Patti ? Mi-ai dat o idee. M-aş duce, dacă aş put
găsi o lojă.
—Pot să v-o procur eu, se oferi Tuşkevici.
— Ţi-aş rămine foarte, foarte recunoscătoare, răspur ; Anna. Dar nu vrei să iei masa cu noi ?
': Vronski ridică din umeri aproape neobservat. Nu pr
cepea nimic din purtarea Annei. De ce o adusese pe aceasf ; prinţesă bătrină ? De ce oprise la masă pe Tuşkevici şi, mai J cu seamă, de ce il trimisese după lojă ? Era oare cu putinţă
să se gindească măcar să se ducă, in situaţia ei, la un spectacol,
in zi de abonament, s-o asculte pe Patti, unde va fi
'Intreaga societate cunoscută de ea ? Alexei se uită la dinsa
cu o privire gravă. Anna ii răspunse cu aceeaşi căutătură;
provocatoare, veselă şi deznădăjduită in acelaşi timp, a
cărei semnificaţie Vronski n-o putea inţelege. in timpul
prinzului, Anna se arătă deosebit de veselă, cochetind
parcă, ba cu Tuşkevici, ba cu Iaşvin. Gind se ridicară de
la masă şi Tuşkevici plecă după lojă, iar Iaşvin se dus să
fumeze o ţigară, Vronski cobori impreună cu dinsul il
apartamentul său. După un scurt timp el ieşi şi urcă in fug|
la Anna.
Anna se şi imbrăcase. Purta o rochie de mătase de ci
loare deschisă, decoltată, garnisită cu catifea, pe care şifăcuse
la Paris. Avea pe cap dantele albe, scumpe, care
incadrau faţa şi puneau in valoare orbitoarea-i frumuseţe
—Vrei să te duci intr-adevăr la teatru ? o intret
Vronski incereind să n-o privească.
—De ce mă intrebi cu atita spaimă ? răspunse Anm
jignită din nou, fiindcă el nu se uita la dinsa. De ce să
ni
mă duc ?
, Parcă nu inţelegea sensul cuvintelor lui.
— Fireşte, nu e nici un motiv, răspunse Vronski, po≪
somorit.
—Asta spun şi eu, adăugă Arma, făcindu-se că nu in-'
ţelege ironia tonului său şi trăgindu-şi mai departe, cu
un
aer liniştit, mănuşa lungă, parfumată.
—Anna, pentru numele lui Dumnezeu, ce e cu dum
neata ? intrebă Vronski, incercind parcă s-o trezească,
in
tocmai cum ii vorbise odată soţul său.
•— Nu inţeleg ce vrei să spui.
— Doar ştii că nu te poţi duce.
■— De ce ? Nu mă duc singură. Prinţesa Varvara a plecat
să se imbrace. Merge cu mine.
Alexei ridică din umeri, mirat şi deznădăjduit.
—Dar parcă nu ştii... incepu el.
—Nu vreau să ştiu nimic ! răspunse ea aproape strigind.
Nu vreau. Mă căiesc de ceea ce am făcut ? Nu, nu
şi
iar nu. Şi dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş face acelaşi
lucru.
Pentru noi, pentru mine şi pentru dumneata, are
impor
tanţă numai dacă ne iubim. Alte consideraţii nu există.
De
ce locuim aici separat şi nu ne vedem ? De ce nu mă
pot
duce la teatru ? Te iubesc şi mi-e totuna, dacă tu nu teai
schimbat, urmă Anna in ruseşte, privindu-1 in ochi cu
o
strălucire ciudată şi neinţeleasă. De ce nu te uiţi la mine
?
Vronski o privea, li vedea frumuseţea chipului şi a toaletei,
care-i venea totdeauna aşa de bine. .insă acum tocmai
frumuseţea şi eleganţa ei il enervau.
— Ştii că sentimentele mele nu se pot schimba ; te rog
insă, te implor să nu te duci, spuse el din nou in franţu
zeşte cu o rugă duioasă in glas, dar cu o privire rece.
Anna nu-i auzi cuvintele. ii văzu insă privirea rece şi-i
răspunse enervată :
— Te rog să-mi explici de ce nu trebuie să mă duc.1
— Fiindcă asta ţi-ar putea pricinui...
Vronski se incurcă.
— Nu mai inţeleg nimic. Iaşvin n'est pas compromettanti.
Iar prinţesa Varvara nu e mai rea decit altele. Dar
uite-o.
1 Nu e compromiţător (fr.)-
va
Vronski avu pentru intiia oară un sentiment de ne
aproape de furie impotriva Annei, fiindcă aceasta nu vrti
intenţionat, să-şi inţeleagă situaţia. Sentimentul sporea şi
mai mult prin faptul că nu-i putea spune necazului său.
Dacă ar fi putut să-i mărturisească dese ceea ce credea,
Vronski ar fi treba*să-i spună : ≪A apare la teatru in această
toaletă şi cu aMbtetă prinţesă, cunoscută I de toată lumea,
inseamnă nu nunipi să-ţi recunoşti situaţia [ de femeie
pierdută, dar să sfidezi societatea, adică să re-| nunţi la ea
pentru totdeauna≫.
Vronski insă nu putea să-i spună aşa ceva. ≪Dar cum nu j
poate inţelege asta, şi ce se petrece cu ea ?≫ se intreba el. [
Şi simţea că-i scădea respectul pentru dinsa, şi to.todată in)
sufletul.lui sporea conştiinţa frumuseţii ei.
Se Jţibarse posomorit in apartamentul său şi, aşezin-1
du-se tHJfeă laşvin, care-şi intinsese pe un scaun picioarele}
lungi jPfej coniac eu sifon, porunci să i se aducă aceeaşi f
de Maggfci al fej$ Lankovski. E un cal bun şi|
te sfăt/ttamlBb-l cumfldjr^ ii sjppnea laşvin, uitindu-se lai
chipul atafcarii al es≪BB|Hidui≪ijsău. Are crupa cam joasăj
cit despre picioare şi cap, nu roţi dori ceva mai bun
— Cred că am să-1 iau. riigfunse Vronski.
Convorbirea despre cai il interesa, dar Vronski nu-şi
|tea lua gindul de la Anna, aseultinci fără voie zgomotul
şilor pe coridor şi uitindu-se la tv \sul de pe cămin.
— Annş. Arkadievna mi-a poram-it să vă anunţ că a
plecat la tHOfai.
laşvin fgNnat ternă un pi\\iăn% de coniac in sifon, bău
şi se ridică, incheindu-M luiir.x
—Ei i TUiiM Jfinl " intrebă Icxşvin, abia zimbind pe sub
mustaţă şi arătind |pin acest suriscă inţelege de ce e
mohorit
Vronski, fără să dea insă acestui fapt vreo
importanţă.
—rin trril ≪Hwr. ti' r"mr pusoaaorit Alexei.
'- — Eu..IH≪*.-to≪toi* i>ă raacluc, peatru că am făgăduit Şi
acum, la revedere ! Dacă vrei, du-te in stal. Ocupă fotoliul •
'M Krasinski, adăugă laşvin, ieşind.
— Nu pot. Am treabă. - **
≪Rău cu .nevastă, dar nai rău cu cineva care nu ţi-e
nevastă≫, gindi Iaşvin ieşind din hotol. . •
Rămas singur, Vronski se sculă de pe scaun şi incepu să
se plimbe prin cameră.
≪Ce e astăzi ? Abonamentul numărul patru... Acolo e
Egor cu soţia şi mama, probabil... Aşadar, tot Petersburgul
e acolo. Anna a intrat acum, şi-a scos blana şi a ieşit la lumină.
Tuşkevici, Iaşvin. prinţesa Varvara... işi inchipuia
Alexei. Dar eu ce mai aştept ? Mi-e teamă sau am trecut
lui Tuşkevici datoria de a o proteja ? Oricum aş privi-o, situaţia
e stupidă, stupidă... Dar de ce mă pune intr-o asemenea
situaţie 1≫ işi zise el, făcind un gest cu mina.
Prin mişcarea asta. Alexei agăţă masa pe care se afla
sifonul şi sticla cu coniac, gata s-o răstoarne. Vrind s-o re
ţină, o răsturnă de tot. Atunci o imbrinci, inciudat, cu pi
ciorul şi sună. ≫
— Daca vrei să mai stai in serviciul meu, spuse Vronski
feciorului care tocmai intra, trebuie să-ţi cunoşti datoria.
Să nu se mai intimple aşa ceva. Stringe de aici.
Simţindu-se nevinovat, feciorul vru să se apere ; dar,
uitindu-se la stăpinul său, inţelese după faţa lui că trebuia
să tacă. Feciorul se lăsă grăbit in genunchi pe covor şi incepu
să aleagă paharele şi sticlele intregi de cele sfărimate.
:— Asta nu e treaba ta. Cheamă un lacheu să facă aici
curăţenie. Tu pregăteşte-mi fracul.
Vronski ajunse la teatru la ora opt şi jumătate. Spectacolul
era in toi. Un plasator bătrin ii luă blana şi recunoscindu-
1, ii spuse ≪excelenţă≫ şi-i recomandă să nu ceară număr,
ci numai să-1 strige pe Feodor ! Pe coridorul luminat
nu era nimeni afară de plasator şi doi feciori care —■ ţinind
nişte blănuri in braţe — ascultau la o uşă. Prin uşa intredeschisă
se auzeau sunetele unei orchestre, acompaniind
staceato, in surdină, şi un glas de femeie care rostea desluşit
o frază muzicală. Uşa se dădu in lături şi un plasator se
strecură afară. Fraza care se apropia de sfirşit izbi auzul
hii Vronski prin claritatea ei, dar uşa se inchise numaidecit.
Alexei nu mai auzi sfirşitul frazei şi cadenţa, dar inţelese
≪lupă ropotul de aplauze de partea cealaltă a uşii că actul
şe isprăvise. Cind intră in sala puternic luminată de candelabre
şi de tulipe de bronz, cu gaz, se mai aplauda incă. Pe
scenă cintăreaţa eu umerii goi, strălucind de diamante≫ se
9 — Anna Karenlna, vca. 129
tartina şi Anbea : aduna, cu ajutora! teiwiHiiwi care-o ţinea
de mină, buchete araneate peste rampă ;? apoi se apropie
.aşjpn domn, care sorea pe creştetul lucios al capului o şuviţk
de păr pomădat; şi, cu miinile sale lungi, ii intindea o
cutie de bijuterii peste rampă. Tot publicul de la parter şi
din loji se frăminta, se inclina inainte, striga şi bătea din
palnie. Dirijorul il ajută de pe postamentul său să d**a cutia
ffc-şiindreptă cravata aibă. Vronski inainta pină in mijlocul
porterului şi, oprindu-se, incepu să se uite de jur im-fsejttr.
in ziua aceea, mai puţin atent declt orkrind, el abia luă te
seamă mediul cunoscut, familiar, scena, zgomotul,
intreaga turmă a spectatorilor — ştiută, neinteresantă, pestriţă
— din sala ticsită a teatrului.
Ca de obicei, nişte doamne, aceleaşi, şedeau in loji, cu
ruşte ofiţeri in spatele lor. Aceleaşi femei imbrăcate in rochii
multicolore — Dumnezeu ştie cine erau... Aceleaşi uniforme
şi redingote. La galerie — aceeaşi mulţime murdară.
in toată mulţimea asta din loji şi din primele bănci nu erau
decit vreo patruzed de persoane, bărbaţi şi femei, care reprezentau
adevărata, lume. Vronski tşi indreptă numaidecit
atenţia spre aceste oaze.
Actul se sfirşise. De aceea nu se duse in loja fratelui
său, ci trecu pină la randul intii şi se opri la rampă Ungă
Serpuhovski, care, zărindu-i de departe, il chemase cu un
zimbet.
Vronski n-o văzuse incă pe Anna şi nici n-o căuta ; dar,
după direcţia privirilor celorlalţi, ştia unde se afla. Se uita
il≫ Jurul lui, fără să-şi oprească privirea la ea. Aşteptindu-se
la ceva şi mai rău, il căuta din ochi pe Karenin, cate, din
fericire, nu venise in seara aceea la teatru.
—Cit de puţin aspect militar ţi-a mai rămas ! ii spuw
Serpuhovski, parcă ai fi un diplomat, artist sau aşa
ceva.
—Da. Cum m-am intors in ţară, mi-am şi pus fracul,
flspunse Vronski zimbind şi luindu-şi incet binoclul.
•'•- — in privinţa asta. drept să-ţi spun, te invidiez. De cile
≪& fitil intorc din străinătate şi-mi pun astea (Serpuhovski
Iţi IHtese eghileţii), imi pare rău după libertate. - -
Serpuhovski pierduse de mult orice iluzii privitoare la
cariera lui Vronski, dar ii iubea ca şi mai inainte, iar acum
deosebit de genţii cu dinsul.
:— Păcat că ai pierdtat primul act!
m
g cu urechea ta ceea ctv spunea SeFpuhovskt,
Vramki işi mută binoclul d<- ta lojile de jos la cele de bat≫
aom, eercetindu-U- cu pinim-i. Ungă o doamnă cu turban
şi uit bătranel pVşuv <•;.;■- c'ipea supărat in lentila binocluhii
pe careul mi.y..-a m< ;•- •■. v\ văzu deodată capul Ann-'i
—■ mindru, de o fruvmi-sv- "i'nit oare, zimbind intrun
≪.. cte dantele. Era in loja a cmc-ca de jos, la
douăzeci d< de dia&uL Şedea in lată şr. intoreiiKliE-se
puţin, sp t≪va iui laşvin. Ţinuta capului-ei pe umerii largi
şi frumoşi, strălucirea ochilor plini'de'un foc stăpinit,
splen-(ioarea intregii sale lii-nţer i-o aminteau intocmai aşa
cum o văzuse la balul ăin M≫.'ţeava.
Vroiiski o priv a insă acum cu alţi ochi. In sentimentele
pe care i le in^pi;-.) frumuseţea ei nu mai era nimic taini'
De aoeea irumu-cii . ei, deşi mai mare decit inainte.
atrăgea, dar in acc!.:-i timp ii şi jignea. Anna nu so uita ii
partea, lui, dar Vro.; :
din EKHI binoclul in partea aceea, VroBski băgă de seamă că
prinţesa Varvara, deosebit de imbujorată, ridea in chip nefiresc,
artmeind priviri dese spre loja de alături. Anna, eiotrănind
uşor cu evantaiul shins marginea de catifea ro^e 3
lojei, se uita undeva, departe, fără să vadă şi desigur nici
nu VK≪a să vadă ceea ee se petrece in loja vacină. Pe iaţa
lui lajvin era intipărită aceeaşi expresie pe care o Eiwea
cind pierdea la cărţi ; incruntat, laşvin işi virise irv gurft
≫lin ce in ce mai adine colţul s'ing al mustăţii şi arunca priviri
cMotişe tot spre loja de alături.
In loja aceasta,, 'din stingă, se aflau soţii Kartasov..
Vronski ii cunoştea. Ştia că şi Anna ii cunoştea. Doamna
Kartasov, o femeie slabă, mică de statură, stătea in picioare
in k)|a ei fi,, cu spatele intors spre Anna, işi punea mantila
de seară pe care i-o ţinea soţul.. Avea faţa palidă şi supărată.
; şi, foatrte enervată, spunea ceva. Kartasov, un domn
gras şi chel, se uita mereu inapoi la Anna, silindu-se să-şi
potolească soţia. După ce doamna ieşi. Kartasov zăbovi mult
şi căută cu ochii privirea Annei, vrind s-o salute. Dar Anna
nu vru să observe acest Ittertt. Intoarsă cu spatele, vorbea
cu laşvin, care-şi aplecase spre dinsa capul tuns. Kartasov
teşi afarft fără. s-o fi salutat şi loja rămăsese goală.
Vronsld nu inţelese ce anume se pr'ivi-u- * intie soţii
Kartasov şi Anna, dar simţi că se intimplase ceva pghitoi
8*
10
litti
.ulrtt
>ie≪
pentru Anna. işi dadei seama după expresia feţei ei că
Anna işi aduna ultimele puteri ca să-şi joace pină la capăt
rolul : să păstreze aparenţa unui calm desăvarşit —• ceea ce
izbuti perfect. Acei care nu o cunoşteau pe Anna şi nici
cercul ei, şi care nu puteau auzi expresiile de compătimire,
indignare şi de mirare ale femeilor, fiindcă Anna işi ingăduise
să se arate in public cu atita indrăzneală in toată
strălucirea frumuseţii sale şi a podoabei de dantele — aceia
admirau calmul şi frumuseţea acestei femei şi nu bănuiau
că ea indunj chinul omului legat la stilpul infamiei.
Văzind că se intimplase ceva. dar neştiind ce anume,
Vronski, plin de ingrijorare, se indreptă spre loja fratelui
său, nădăjduind să afle acolo ceva. Trecu prin sală in-tradins
in partea opusă lojii sale şi se intilni la ieşire cu
fostul lui comandant de regiment, care stătea de voi'bă cu
doi cunoscuţi. Vronski auzi rostindu-se numele soţilor Karenin
şi observă că fostul său comandant de regiment se
grăbise să-i spună tare pe nume, privindu-şi semnificativ
interlocutorii.
—Ah. Vronski ! Cind treci pe la regiment ? N-ai să
scapi fără un chef. Doar dumneata eşti stilpul
regimentu
lui ! ii strigă comandantul.
—imi pare foarte rău, dar n-o să am timp. Să lăsăm
pe altă dată, răspunse Vronski şi urcă in fugă scările,
indreplindu-
se spre loja fratelui său.
Bătrinn contesă, maică-sa, cu cirlionţii de culoarea oţe~
lului, era şi ea in loja fiului său. Alexei intilni pe Varea,
insoţită de prinţesa Sorokina. pe coridorul lojilor de sus.
După ce conduse pe prinţesa Sorokina la mama ei.
Varea il luă pe cumnatul său de braţ şi incepu numaidecat
să vorbească cu el despre ceea ce-1 interesa. Era atit de tulburată,
cum rar o văzuse mai inainte.
—Găsesc că este o laşitate şi o josnicie. Madame Kartasova
n-avea nici un drept s-o facă, Madame
Karenina...
incepu Varea,
—Dar ce s-a intamplat ? Eu nu ştiu nimic.
—Cum ? N-ai auzit ?
—iţi dai seama că eu trebuia să aflu cel din urmă.
—Există oare o fiinţă mai rea devii această Kartasova?
—Dar ce-a făcut ?
132
—Mi-a povestit bărbatul meu... A jignit-o pe Karenina.
Kartasov a "schimbat citeva vorbe cu ea, de la o lojă Ja
alta, şi soţia sa i-a făcut o scenă. Se pare că i-ar fi spus
ceva jignitor in gura mare şi ar fi plecat.
—Conte, vă pofteşte mama dumneavoastră, ii spyjşe
prinţesa Sorokina, scoţind capul pe uşa lojii.
—Te tot aştept, incepu maică-sa zimbind ironic. Niţpi
chip să te mai văd.
Alexei văzu că maică-sa nu-şi prea stăpini un zimlţet
de bucurie. *
—Bună seara, maman. Tocmai veneam la dumneata,
răspunse el cu răceală.
—Cum V Nu te duci foire Ixi cour ă madame Karenine?1
adăugă ea, după ce prinţesa Sorokina se dădu la o parte.
Elle ţait sensa.tion.~On aublie la Patti pour elle. 2 " .
—Maman, te-am rugat să nu-mi vorbeşti de asta, spuse
Alexei incruntindu-se.
-— "Vorbesc despre ceea ce vorbeşte toată lumea.
Vronski nu răspunse nimic şi, după ce schimbă cile va
cuvinte cu prinţesa Sorokina, ieşi. Se intilni in uşă cu fratele
său.
— Ah ! Alexei ! il intimpină fratele său. Ce murdărie !
O proastă şi nimic mai mult... Tocmai vroiam să mă duc la
ea. Hai impreună.
Vronski nu-1 mai ascultă. Cobori cu paşi repezi. Simţea
că trebuie să facă ceva, dar nu ştia ce anume. Era necăjit
impotriva ei, fiindcă ii pusese pe amindoi intr-o situaţie
falsă, dar in acelaşi timp era plin de milă pentru ea şi
răscolit de suferinţele ei. Cobori la parter şi se indreptă spre
loja Annei. Stremov stătea in picioare lingă lojă şi vorbea
cu Anna.
— Nu mai există temeri. Le moule en est brise. 3
Vronski se inclină inaintea ei şi se opri să vorbească cu
Stremov.
—• Mi se pare că ai venit tirziu şi n-ai auzit aria cea
mai frumoasă, spuse Anna lui Vronski, uitindu-se ironic la
dinsul, după cum i se părea lui. r
1 Sa faci curte doamnei Karenina ? (fr.). '
≪Face senzaţie. Pentru ea, lumea o uită pe Patti (ft1./. ■
I s-a stricat tiparul (expresie franceză), aşa ceva nu -se mai
133
-r*,'li*i iitrt ≪n critic teun, răspunse Alexei şi o privi eu
'/asprjaae. '[ , / * ; : '
-* Ca şi prinţttl Saşyin, adăugă Anna zambind. El e ae
părere că Patti ciatl p?ea tare. Mulţumesc, spuse ea, iuini
'cu mina ei miea, raiprinsă intr-o mănuşă lungă, programul.
. ridicat de Vrmtaă. in aceeaşi clipă, faţa ei frumoasă tas-.
' fcări; se iidieă şi trecu in fundul lojii.
, Dbservind <;ă in timpul actului următor loja ei jenase
goală, Vroraski părăsi parterul in şoaptele de protest ale
$ălii, incremenită in sunetele cavatinei, şi pleeă acasă.
Anna se şi intorsese. Ond intră la dinsa, Vronski o găsi
Imbrăcată aşa cum fusese la teatru. Şedea pe primul fotoliu
de la perete şi se uita drept inaintea ei, ii arumcă o pri-
Vire fără sS-şi schimbe atitudinea.
;', — Anna, rosti ei.
—Numai tu eşti de vină, wumai ţu J strigă ≪a, rMidlndu-
se cu glasul inecat in lacrimi ae ideznMe|de şi
nrrie.
—Te-am i*0&,'p;-i&M, Mq$Rp&t *& ai4. te! &xxei. Ştiam,
că ai să ai nejilafam...
—Neplăceri ! izbucni Anna A Jost ingrozitori N-am
jsă uit asta cit oi tr'ăa. Mi-a spuscsţfă-i e ruşine să stea
alături
dfe mim-.
—Vorba unei femei proaste, incercă s-≪' liniştească
Vronski. Dar de ce să rişti şi să prohod...
—iţi urăsc calmul. Nu trebuia să tnă faci să ajnng
aici.'Dacă ,m-ai fi iubit...
—Anna 1 Ce are a face asta cu dragostea mea ?
—t)a. Dacă m-aj ii iubit, ca mine... dacă ai fi suferit
ca mine... urmă Anna, privindu-1 cu o expresie -de
-spaimă≫
ii era milă de dinsa, insă il cuprinse fi ciuda. O laeredinţă
<§e dragostea lai, tfiaadeă ăşi dădlea seama că numai
a|a 4≫ pălea .potoli acum. Ma-i sspaae iaki un ≪u^int de mustrare,
dar in adancul sufletului era supărat pe ea.
Jar asigurările de dragate ale ]jai yxonsfci, po care
acesta Je socotea aSt de banale, iacii .se riişina să lf rostească,
Anna Io sorl>ea şi incetul cu incetul w poti>1<.;u
A doua zi. oi plecară la "ţară deplin impăcaţi.
PARTEA A ŞASEA
DARIA 'AL£XAKBfiaftWA petrecu vara iiaap.ft-ima cu
toţi copiii la PokEawaiB^iev, ist saca sa, Kitty Lovia*. ha moşii,
ei-casa ajunsese atiidfc d&ăpăBsa.tă, incit Levint şi eu≫ sa1 o
convinseseră ii#-f≫ petreacă vaea la. din i i . Stepa≫ kadici
ora im-intat de aoeattfcăi hetăiitoe. Spu.iea eă≫-i p grozav df
rau că sluj&a. ≫u*4 lăsa. să-şi pearoacăi va*≫ t≫răimpreună
eu i'ainilia — ceea. ≪e ar fi fost pentro ' sul ce:\
mai mare iorii-ire; El răssase Iii Mbeecva şi1 din cind in
cind la ţară. penSru.≪ zi-doua. Afiara de Alexandrovna
cm toţi copiii oi ?i- cu guvernanta, fi≫ sciţilor Levin se
sosi găiea şi bat rina printrsa. Ea se datoare să-şi
saqpeiv^seze- fiica fără experienţă, ≪caee
intr-o amimită aiBuaţie≫. Pe lingă asia, Va≫≪aka,
prietena din siffăoaăitate, işi ţinu-r şi ei făgădui≫!≫1 ite- a
veni lia Kilty ^≪pă naăritiş <\ v -,:abilise l-i Pokrovskoie.
Aşa= că in casat lui Levirt erau i . - i nai rudele -; soţi≫ sale.
D≪$i I.< viii ii bsrbea pi inii. ii cam p.r , ■"luiasea jd oriniftHL.
la' Levhv≫ se vi-d'\m inăbuşite f'<≪ iawasa* ≪elementului Şcei
K.iţki≫, cum ii /icc:i el in şinei lui. rudele sale. se atfl-i unt
singur o-.\ pi-ie — Serghpi. I Datr şi ascesia era un om de
formaţie nu * nişev≫, aşa că spiritul <-
Levin-> se pierduse cu lotul.
in casa lui Levin, rămasă multa vreme goală, Sorfetea
aerau aii ta lume. incit aproape toate- odăile erau oej*p≫8isv
Mai in fiecare zi
aşestiH'-diti-se- la raasă, să fie nevoită a nunaăra. pe toţi
musa£iffi şi * pune- Ia u măsuţă deoparte pe. al tnreisprezeci^
a 'Oepa* sau pe a treisprezecea nepoata. Kitty, care se
ţinear. cu rta de gfwpodăflri*; avea derfrahă heiWaie de eap
sa se
Dostları ilə paylaş: |