Anna karenina
Yüklə 3,26 Mb.
|
iU După ora nouă, bătrinul prinţ, Serghei Ivanovici şi Ste- I^Min Arkadici se aflau la Levin şi, după ce vorbiră despre B^Phuză, trecură şi la alte lucruri. Levin ii asculta şi fără
l i s e el mai inainte de cele intimplate... de parcă trecui ă de atunci o sută de ani ! I se părea că e la o inălţime neatins, de unde cobora cu grijă, ca să nu jignească pe <-ri c≪ stăteau de vorbă cu dinsul. Levin vorbea şi nu inceta ≪A se gindească la soţia lui, la amănuntele stării de acum ≪ acesteia şi la fiul său, căutind să se deprindă cu gindul (•xi.stenţei noului-născut. Intreaga lume a femeilor care, < I u pă insurătoare, căpătase in ochii săi un alt inţeles — neriiuoscut pină atunci — se inălţase atit de sus, ineit nici j II o putea cuprinde cu inchipuirea. Asculta cum vorbeau | dr.spre prinzul luat in ajun ia club şi se gindea : „Oare ce '' in. i i face ea acum ? A adormit ? Cum se simte ? La ce se r, imlcşte ? Mai plinge Dmitri, băiatul ?" Apoi, in toiul con- \ din odaie. —Trimite-mi vorbă dacă pot să mă duc la dinsa, ii ≪Irigă din urmă prinţul. —Bine, indată, răspunse Levin şi, fără să se oprească, Inlrii laKitty. Ea nu dormea. Stătea liniştită de vorbă cu maică-sa, făcind planuri in legătură cu botezul apropiat. imbrăcată, pieptănată, purtind o bonetă impodobită cu I ■• i n/^liei albastre, cu miinile intinse pe plapomă, Kitty şed< M culcată pe spate şi. intilnindu-i ochii, il chemă cu priv i i i ; ] . Privirea sa senină se insenina şi mai mult — pe jii.i.Miră ce el se apropia de dinsa. Pe chipul său era intipă- XVI
32S ntă trecerea aceea de la pămintesc la nepămintesc, care se desprinde de pe faţa morţilor ; dar, in locul despărţirii, se infiripa reintoarcerea la viaţă. O tulburare, asemenea aceleia din clipa naşterii, strinse din nou inima lui Levin. Kitty ii luă mina şi-1 intrebă dacă a dormit. El nu putu răspunde şi-şi intoarse capul, ca să-şi ascundă slăbiciunea. — Eu am aţipit puţin, Kostea ! zise Kitty. Mă simt aşa de bine acum ! Kitty il privi, dar expresia feţei i se schimbă deodată. —Daţi-mi-1 mie, se rugă ea, auzind scincetul copilului. Dă-mi-1, Lizaveta Petrovna. Să-1 vadă şi el. —Hai, să-1 vadă şi tata, zise Lizaveta Petrovna, ridicind şi aducind ceva roşu şi ciudat, care se zbătea. Staţi puţin, să ne facem mai intii frumos. Lizaveta Petrovna puse pe pat acest ceva roşu care se zbătea. Desfăşă copilul şi, ridicindu-1 şi inturnindu-1 cu un singur deget, il pudră şi il infăşa din nou. Uitindu-se la această biată fiinţă măruntă, Levin făcu incercări zadarnice de a găsi in sufletul său o cit de mică fărimă de sentiment patern. Nu simţea insă decit dezgust. Dar cind văzu copilul gol, cind ii zări minutele şi picioruşele atit de subţiri, de culoarea şofranului, cu degetele mici (iar degetul cel mare deosebindu-se hotărit de celelalte), şi cind văzu cum stringea Lizaveta Petrovna braţele mişcătoare ca nişte arcuri moi, virindu-le in minecile cămăşuţei, el simţi atita milă pentru fiinţa aceea şi atita groază că moaşa i-ar putea face vreun rău, incit o apucă de mină.
Lizaveta Petrovna izbucni in ris. — Să n-aveţi nici o grijă, nici o grijă ! După ce schimbă copilul şi-1 prefăcu intr-o păpuşă ţeapănă, Lizaveta Petrovna il intoarse — parcă mindrindu-se cu munca ei — şi se dădu la o parte, ca Levin să-şi poată vedea băiatul in toată frumuseţea lui. Kitty se uita pieziş in aceeaşi parte, fără să-şi ia ochii de acolo. —Dă-mi-1, dă-mi-1 odată ! exclamă Kitty, şi chiar dădu să se ridice. —Ce-i asta, Katerina Alexandrovna ? N-aveţi voie să faceţi astfel de mişcări. Staţi că vi-1 dau. intii să arătăm tăticului cit de voinic sintem. 326 Lizaveta Petrovna ridică spre Levin numai cu o mină (≪U-getele celeilalte miini sprijineau numai de ceafă capul copilului care se legăna) fiinţa aceea roşie, cu faţa ascunsă după marginea scutecului ; dar această fiinţă avea şi ea nas, utili cu priviri piezişe şi cu buze care ţocăiau. — Frumos copil ! zise Lizaveta Petrovna. Levin oftă, amărit. Acest copil frumos nu-i inspira de- 111 milă şi dezgust, nicidecum sentimentul la care se aştepta. Konstantin Dmitrici intoarse capul, pină cind Lizaveta Petrovna aşeză copilul la sinul nedeprins al mamei. Deodată, un riset il făcu să-şi ridice capul. Risese Kitty. t'opilul luase sinul. —Ei, destul, destul ! făcu Lizaveta Petrovna, dar Kitty nu-i dădu drumul. Copilul adormi in braţele ei. —Priveşte-1 acum, zise Kitty, intorcind copilul spre Le vin, ca să-1 poată vedea. Deodată, feţişoara aceea bătrinicioasă se zbirci şi mai mult, şi copilul strănută. Zimbind şi de-abia stăpinindu-şi lacrimile de induioşare, Levin işi sărută soţia şi ieşi din odaia intunecoasă. Sentimentul lui Levin pentru fiinţa aceea mică nu •.emana deloc cu ceea ce se aşteptase. in el nu era nimic vesel şi imbucurător. Se isca, dimpotrivă, o nouă spaimă < hinuitoare. Conştiinţa unui alt domeniu vulnerabil. La inceput, conştiinţa aceasta era atit de chinuitoare, şi atit de puternică groaza ca noua fiinţă neputincioasă să n-aibă de suferit, ineit din pricina aceasta trecu neobservat sentimentul acela ciudat, de absurdă bucurie şi chiar de mindrie pe Cure il avusese cind strănutase copilul. • ■'•(, X V I I Treburile lui Stepan Arkadici mergeau cit se poate de prost. Banii incasaţi pentru două treimi din pădure fuseseră cheltuiţi şi din ultima treime luase inainte de termen nproape tot, afară de o zecime. Negustorul nu-i mai dădea huni, cu atit mai mult, cu cit in iarna aceea, Daria Alexandro vna — invocind pentru intiia dată drepturile asupra 327 averii sale — refuzase să iscălească in contract de primirea banilor pentru ultima treime din pădure. Toată leafa lui se ducea pe cheltuielile casei şi pentru achitarea micilor datorii care nu se mai isprăveau. Bani nu mai aveau deloc. Era o situaţie neplăcută, supărătoare, care — după părerea lui Stepan Arkadici insuşi — trebuia să inceteze. După dinsul, această situaţie se datora lefii Iui prea mici. Postul ocupat de el va fi fost bun, poate, mai inainte cu cinci ani — dar nu acum. Petrov, director de bancă, avea douăsprezece mii de ruble ; Sventiţki, membru in consiliul de administraţie al unei societăţi, primea şaptesprezece mii ; Mitin, fondatorul unei bănci, avea cincizeci de mii. ≪Am dormit, pro-* babil, şi am fost uitat≫, işi zicea Stepan Arkadici. incepu să tragă cu urechea şi să pindească, iar spre sfirşitul iernii, ochi un post foarte bun. Puse proptele intii de la Moscova prin mătuşi, unchi şi prin prieteni. Apoi, cind afacerea i se păru coaptă, Stepan Arkadici se duse personal Ia Petersburg. Era unul din acele posturi de toate calibrele care — plătite cu o leafă de la o mie pină Ia cincizeci de mii de ruble pe an — fuseseră create in număr mai mare decit posturile de odinioară, mănoase, cu posibilităţi de mită. Era vorba de un post de membru in Comisia agenţiei unite de pe lingă Societatea de credit mutual a căilor ferate din sud. Acest post, ca toate funcţiile asemănătoare, cerea o activitate şi cunoştinţe atit de vaste, incit cu greu puteau fi intrunite in acelaşi om. Deoarece nu exista nimeni care să intrunească aceste calităţi, se socotea mai bine ca postul acesta să fie ocupat de un om cinstit decit de unul necinstit. Stepan Arkadici nu era numai un om cinstit (nesubliniat), dar şi un om cinstit (subliniat), in sensul acela deosebit, pe care acest cuvant il are la Moscova, cind se spune : luptător cinstit, scriitor cinstit, revistă cinstită, instituţie cinstită, curent cinstit, şi care inseamnă nu numai că omul sau aşezămintul respectiv nu este incorect, dar că — la primul prilej — este in stare să pună beţe in roate guvernului. Stepan Arkadici frecventa la Moscova cercurile unde se folosea această expresie. Era socotit acolo drept un om cinstit şi de aceea avea mai multe drepturi la acest post decit oricare altul. Postul acesta i-ar fi adus de la şapte pină Ia zece mii
pftrăsească locul său de la stat. Chestiunea depindea de două ministere, de o doamnă şi de doi evrei. Deşi toate aceste (MTsoane erau pregătite, Stepan Arkadici trebuia să le vadă In IVlersburg. Afară de aceasta, el făgăduise surorii sale să • .ipHe de la Karenin un răspuns definitiv in privinţa divorţ u l u i . Astfel, după ce obţinu cu multe stăruinţe de la Dolly iMHi/.eci de ruble, Stepan Arkadici plecă la Petersburg. Aflindu-se in biroul lui Karenin şi ascultindu-i expunerea privitoare la pricinile proastei situaţii a finanţelor i n.MVjtL, Stepan Arkadici aştepta ca acesta să isprăvească, < l ' i ' f u-i vorbi despre chestiunea sa şi despre Anna. — Da, asta e foarte adevărat, aprobă Oblonski, după ce l ncnin işi scoase pince-nez-ul fără de care nu mai putea . i i i şi se uită intrebător la fostul său cumnat, asta e foarte "levărat in detalii ; totuşi principiul vremurilor noastre i .Io libertatea. — Eu insă preconizez alt principiu, care cuprinde prini ipiui de libertate, zise Alexei Alexandrovici, accentuind cuvintul ≪cuprinde≫ şi punindu-şi iarăşi pince-nez^ul ca tu citească din nou interlocutorului său pasajul in care se i^unea acest lucru. Apoi, după ce răsfoi un manuscris frumos scris, cu un rliennr alb, neobişnuit de lat, Alexei Alexandrovici mai citi u i l a l ă pasajul acela convingător. Sint impotriva sistemului protecţionist, nu pentru n ii)litra beneficiile persoanelor particulare, ci pentru binele general, atit in ceea ce priveşte clasele inferioare, cit şi cele ■uperioare, reluă Karenin, privind pe deasupra pince-nez-ului pe Stepan Arkadici. Dar ei nu pot inţelege asta ; ei i i i t t preocupaţi numai de interesele lor personale şi le plac frazele ! Stepan Arkadici ştia că atunci cind Karenin incepea să vorbească despre ceea ce fac şi cred ei — cei care nu mai vroiau să-i primească proiectele şi care erau pricina tuturor relelor din Rusia — expunerea lui era pe sfirşite. De aceea, el renunţă cu plăcere la principiul libertăţii şi admise totul. Alexei Alexandrovici tăcu, răsfoindu-şi pe ginduri manuscrisul. — A propos, zise Stepan Arkadici, vroiam să te rog, Hnrl vei avea prilejui să-1 vezi pe Pomorski, să pui o vorbă bună pentru mine. Ţin mult să ocup un post care se creează 329
acum, şi anume : postul de membru in Comisia agenţi unite de pe lingă Societatea de credit mutual a căilor fera;< din sud. Denumirea acestui post, pe care ţinea aşa 3e mult să' aibă, ii era atit de familiară, incit o rostea repede, fără sa greşească. Alexei Alexandrovici se interesă ce fel de activitate avea această nouă comisie şi căzu pe ginduri. Chibzuia dacă activitatea comisiei n-are nimic contrar proiectelor sale. Dar intrucit activitatea acestei noi instituţii era foarte complicată, iar proiectele lui imbrăţişau un domeniu prea vast — Karenin nu-şi putu da seama dintr-o dată de acest lucru — şi, scoţindu-şi pince-nez-vl. zise : —Fireşte că aş putea să-i spun. Dar de ce anume vrei să ocupi acest post ? —E o leafă frumoasă, aproape nouă mii de ruble, pe cind mijloacele mele... — Nouă mii, repetă Alexei Alexandrovici şi se incruntă. Cifra importantă a salariului ii aduse aminte că din acest punct de vedere activitatea rivnită de Stepan Arkadici era in contradicţie cu sensul principal al proiectelor sale, care tindea totdeauna la economie. —Sint de părere (am şi scris un memoriu in această privinţă) că salariile uriaşe din zilele noastre sint indiciile unei assiette1 economice greşite, pe care o face admi nistraţia noastră. —Dar dumneata ce-ai vrea ? intrebă Stepan Arkadici. Să zicem că un director de bancă are zece mii, dar el merită banii ăştia. Sau un inginer, care primeşte douăzeci de mii. Orice ai spune, e o activitate folositoare .' —Eu socotesc că salariul este ca preţul unei mărfi, şi ca atare trebuie să fie supus legii cererii şi ofertei. Dacă insă scopul salariului iese din cadrul acestei legi, ca in cazul a doi ingineri care, absolvind in acelaşi timp facul tatea — amindoi deopotrivă de instruiţi şi de capabili —u nul primeşte patruzeci de mii de ruble, iar celălalt se mulţumeşte cu două mii, sau cind văd că jurişti sau husari care, fără să aibă vreo pregătire specială, sint numiţi direc tori de bancă şi au salarii uriaşe — atunci trag concluzia * Alei: politici (fr.)„ 330
fli salariul nu se fixează după legea cererii şi a ofertei, ci IIIIJKI obraz. In asemenea cazuri, e vorba de abuzuri care Nlnl importante prin ele insele şi care au un efect dezastruos asupra serviciului de stat. Sint de părere... Stepan Arkadici se grăbi să-şi intrerupă cumnatul. — Dar trebuie să recunoşti că se infiinţează o insti tuţie nouă, de un incontestabil folos. Orice ai spune, e o Instituţie vie ! Se pune un preţ deosebit mai cu seamă pe fiiplul ca afacerile să fie conduse cinstit, zise Stepan Arkadici, accentuind ultimul cuvint. Dar Alexei Alexandrovici nu inţelegea sensul moscovit ■I cuvintului cinstit. —Cinstea nu e decit o insuşire negativă, spuse Karenin. —Totuşi mi-ai face un mare serviciu dacă ai pune o vorbă bună la Pomorski, răspunse Stepan Arkadici. Aşa, printre altele... —Dar mi se pare că asta depinde mai mult de Bolgarlnov, işi aminti Alexei Alexandrovici. f, — Cit priveşte pe Bolgarinov, el e perfect de acord, i ti incredinţa Oblonski, roşind. Stepan Arkadici se imbujora cind rosti numele lui Holgarinov, deoarece fusese chiar in aceeaşi dimineaţă la nccst evreu, iar vizita ii lăsase o impresie neplăcută, oblonski avea convingerea că această instituţie, pe care vroia s-o servească, era nouă, vie, cinstită. Dar in dimint'iilii aceea, cind Bolgarinov il lăsă — pare-se anume — HA facă anticameră două ore in sala de aşteptare impreună OU alţi vizitatori, Stepan Arkadici se simţi foarte prost. Se simţea foarte prost — fie din pricină că el, prinţul Oblonski, os din osul lui Riurik, aşteaptă două ceasuri in ≪nlicamera unui evreu, fie că, pentru intiia dată in viaţă, nu urma pilda strămoşilor săi, slujind stăpinirea, ci păşea tntr-un nou domeniu de activitate. Era greu de spus ; cert ≪MU1 insă că se simţea foarte prost. In aceste două ore de aşteptare la Bolgarinov, plimbindu- se vioi prin anticameră, indreptindu-şi favoriţii, intrind In vorbă cu alţi solicitatori şi pregătind un calambur in U'giltură cu aşteptarea la un evreu — el căută să-şi ascundă cu grijă, atit faţă de alţii, cit şi faţă de sine insuşi, sentimentul de care era stăpinit. 331
incercă insă in vremea aceasta un simţămint de ciudă şi de stinghereală, fie din pricină că nu-i reuşea calamburul, fie din altă pricină. in sfirşit, cind Bolgarinov il primi cu o politeţe exagerată, vădit triumfător de umilinţa solicitatorului, şi aproape il refuză, Stepan Arkadici se grăbise să uite toate acestea cit mai repede ; şi abia acum, amintindu- şi de ele, Oblonski roşi. XVIII — Şi acum mai e o chestiune ; ştii care. E vorba de Anna, zise Stepan Arkadici, după ce tăcu vreo citva timp şi se scutură de impresia aceea neplăcută. De indată ce Oblonski rosti numele Annei, chipul lui Alexei Alexandrovici se schimbă cu desăvirşire. In locul insufleţirii de mai inainte, chipul său căpătă o expresie de oboseală şi o rigiditate cadaverică. —Ce vreţi de la mine ? intrebă Karenin, indreptindu-se In jeţ şi inchizind cutia cu pince-nez-ul. —O hotărire, Alexei Alexandrovici, o hotărire, oricare ar fi ea. Mă adresez ţie (Oblonski vru să spună : ≪nu ca unui soţ inşelat≫ dar, temindu-se să nu strice totul, adăugă) : nu ca unui bărbat de stat (expresie nefericită), ci ca unui om de inimă, unui bun creştin. Trebuie să ai milă de dinsa. —In ce privinţă anume ? intrebă Karenin. —Da, să ai milă de ea. Dacă ai fi văzut-o ca mine — am petrecut toată iarna impreună — te-ai indura de ea. Ei ntr-o situaţie groaznică, intr-adevăr groaznică. —imi pare, răspunse Alexei Alexandrovici, cu un glas şi mai subţirel, aproape strident, că Anna Arkadievna are tot ceea ce şi-a dorit ea insăşi. —Ah, Alexei Alexandrovici, pentru numele lui Dum nezeu, să lăsăm incriminările ! Ce-a fost a trecut ! Tu ştii doar ce doreşte şi ce aşteaptă ea : divorţul 1 —Credeam că Anna Arkadievna renunţă la divorţ in cazul cind cer ca băiatul să-mi fie lăsat mie, după cum iam răspuns. imi inchipuiam că chestiunea e lichidată. Eu -o socotesc lichidată ! ţipă Alexei Alexandrovici 332 — Pentru numele lui Dumnezeu, nu te minia, il rugă pan Arkadici, punind mina pe genunchiul cumnatului Chestiunea nu e lichidată. Dacă-mi dai voie să recapiiiilcv,, lucrurile s-au petrecut astfel : cind v-aţi despărţit, ai tt> ii mărinimos — aşa cum poate fi numai un om in adevăr ieros. I-ai dat totul : libertatea şi chiar consimţămintul prntra divorţ. Anna a apreciat asta. Să nu crezi că nu-i I I , . ! . Da, da : ţi-a apreciat deplin gestul, in aşa măsură, că simţindu-se vinovată faţă de tine — n-a chibzuit in prinu'le clipe şi nici nu putea să chibzuiască totul. Anna a renunţat la orice. Dar realitatea şi timpul i-au arătat că lltuaţia sa e chinuitoare, de neindurat. —Viaţa Annei Arkadievna nu mă poate interesa, il intrerupse Karenin, ridicind sprineenele. —Dă-mi voie să nu te cred, il contrazise delicat Stepan Arkadici. In situaţia aceasta ea se chinuie şi nimeni nare nici un folos. A meritat-o, imi vei spune. Anna ştie asta şi de aceea nu te roagă. Spune pe faţă că nu indrăzneşte i te roage nimic. Dar eu, noi, neamurile ei, toţi acei care o iubim, te rugăm, te implorăm. De ce să se chinuie ? Cui I.iloseşte ? —Daţi-mi voie, mi se pare că mă puneţi in situaţia de acuzat, zise Alexei Alexandrovici. —Deloc, deloc, trebuie să mă inţelegi, răspunse Stepan Arkadici, atingind iarăşi mina cumnatului său, parcă Incredinţat că această atingere l-ar potoli. Atita iţi spun : iaţa Annei e un chin pe care tu il poţi uşura fără să pierzi nimic. Am să iau toate măsurile ca tu să nu bagi de seamă. Şi apoi, ai făgăduit... — Făgăduiala a fost făcută mai inainte. imi inchipu im că chestiunea copilului rezolvă toată problema. Afară ' asta credeam că Anna Arkadievna va avea atita mări-n mie... rosti anevoie şi cu buzele tremurătoare Alexei .androvici, care intre timp ingălbenise. — Anna lasă totul pe seama generozităţii tale. Te roagă, te imploră un singur lucru : s-o scoţi din situaţia de neindurat in care se găseşte. Nu-şi mai revendică băiatul, Alexei Alexandrovici ! Eşti un om bun, pune-te o clipă in locul II In situaţia ei, divorţul este pentru dinsa o chestiune de v u i a ori de moarte. Dacă nu i-ai fi făcut mai inainte făgă duieli, Anna s-ar fi impăcat cu situaţia şi ar fi stat la ţară.. 33II Dar tu i-ai făgăduit, Anna ţi-a scris şi s-a mutat la Moscova ; şi iată că locuieşte de şase luni la Moscova, unde fiecare intilnire cu oameni cunoscuţi este ca un cuţit in inimă, aşteptindu-ţi zilnic hotărirea. Asta-i ca şi cum l-ai ţine pe un condamnat la moarte, luni in şir, cu ştreangul la git, făgăduindu-i poate moartea, poate graţierea. indură- te de dinsa şi-mi iau indatorirea să aranajez totul... Vos scrupules 1... —Nu vorbesc de asta, de asta... il intrerupse cu dez gust Alexei Alexandrovici. Poate am făgăduit ceva ce n-aveam dreptul să făgăduiesc. —Atunci, refuzi ceea ce ai promis ? —Niciodată nu m-am dat in lături da la indeplinirea unui lucru posibil; dar cer un răgaz să chibzuiesc in ce măsură cele făgăduite sint posibile. —Nu se poate, Alexei Alexandrovici ! izbucni Oblonski, sărind de pe scaun. Nu pot crede aşa ceva ! .Este nenorocită cum nu poate fi o femeie mai nenorocită, iar tu nu-i poţi refuza ceea ce... —...in măsura in care cele făgăduite sint cu putinţă. Vous professez d'etre un libre penseur 2. Dar eu, ca om credincios, nu pot să mă pun intr-o chestiune atit de insem nată impotriva legii creştineşti. —in societăţile creştine, ca şi la noi — după cite ştiu —■ se ingăduie divorţul, zise Stepan Arkadici. Divorţul este admis şi de biserica noastră, şi vedem... —E admis, dar nu in inţelesul ăsta. —Alexei Alexandrovici, nu te mai recunosc ! urmă Oblonski după citeva clipe de tăcere. N-ai fost tu acela
— şi n-am preţuit noi asta ? — care ai iertat totul şi,
indemnat tocmai de sentimente creştineşti, era gata să jertfeşti totul ? Singur ai spus că-ţi dai şi haina cind ţi se cere cămaşa, şi acum... —Te rog ! sări cu glas strident Alexei Alexandrovici, sculindu-se deodată in picioare, palid şi cu falca tremură toare, te rog să pui capăt, să pui capăt... acestei discuţii. —Atunci, te rog să mă ierţi dacă te-am supărat, rosti Stepan Arkadici cu un zimbet stinjenit, intinzindu-i mina.
I : ' Scrupulele dumitale (fr.). " Dumneata susţii că eşti Jiber-cugetălor (fr.). Yüklə 3,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|