Antologie

Curând am devenit prieteni până când, într-o zi, doamna Wilson m-a luat la întrebări:

— Îi suceşti minţile lui Winnie, spuse ea, şi chiar că nu e cinstit din partea dumitale să faci asta.

— Nu îi voi face nici un rău, îţi promit, spusei eu. Îi spuneam doar că trebuie să-şi înfrumuseţeze spiritul pe măsura chipului său.

— E frumoasă, nu-i aşa? Spuse mama.

— O fată încântătoare, convenirăm amândoi.

În tot timpul ăsta, mă gândeam cum să o câştig. Mai precis, puneam la cale cum să i-o trag. Nimic nu voiam mai mult decât să îmi scufund penisul tremurător în păsărică ei mică şi strâmtă… Să o simt mişcându-se sub mine în timp ce o pătrundeam îna-inte^şi înapoi până când aveam să o aud ţipând să mă opresc.

Îmi şi închipuiam cum penisul meu umflat avea să-i desfacă buzele vulvei şi cum aveam să simt pereţii hrăpăreţi ai vaginului ei în timp ce o penetram centimetru cu centimetru. Voiam să mă îngrop în adâncul ei până când testiculele mele aveau să-i pliciuie fesele ridicate cu fiecare izbitură de berbece. Am hotărât să-mi împlinesc această fantezie, deoarece nu mai puteam îndura durerile extremităţii mele nemilos de întărite. Cabinele noastre se aflau pe acelaşi palier. Datorită pereţilor subţiri, nu de puţine ori am auzit vocea feciorelnică a lui Winnie ridicându-se în timp ce vorbea cu căpitanul navei. Odată am auzit-o pe Winnie plângându-se de faptul că trebuia să aştepte să facă baie.

Un gând mi-a trecut brusc prin cap şi am chemat stewardul, i-am dat un bacşiş gras şi i-am cerut să o zorească pe stewardesă şi s-o roage să mă anunţe când baia era gata. Peste un sfert de oră, stewardesa, ea însăşi o femeie atrăgătoare, mi-a spus că baia era pregătită pentru tânăra domnişoară. I-am strecurat un bacşiş sănătos şi am rugat-o să păstreze prosoape calde pentru tânăra domnişoară când avea să iasă din baie; mi-a promis din toată inima, arătându-mi că bacşişurile în monede de aur erau sfinte. Am intrat în cabina învecinată, am bătut la uşă şi i-am lui Winnie cu o voce schimbată că baia era pregătită. Apoi m-am întors în grabă în camera mea. Peste cinci minute, stewardesa a venit la mine.

— Dacă vreţi să o vedeţi, îmi spuse ea în şoaptă, v-o pot arăta.

— Într-adevăr? Strigai eu. Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere.

Am urmat-o în baia alăturată de unde, printr-o gaură de mărimea unui nod marinăresc, aveam o privelişte completă asupra camerei de baie şi a frumoasei îmbăiate.

— Intră, i-am şoptit stewardesei după ce îmi desfătasem privirea preţ de câteva clipe. Intră, ajut-o să se şteargă şi arată-mi toate frumuseţile ei, chiar şi pe cele mai secrete – absolut tot. Te voi răsplăti pe măsură.

Stewardesa a zâmbit, a intrat şi a început să-i săpunească spatele lui Winnie, ţinând-o tot timpul cu faţa spre gaura din perete. Avea sâni delicioşi, mari, plini, neatinşi de efectele gravitaţiei. Sfârcurile îi erau mari, mărginind capătul fiecăreia dintre cele două sfere delicioase; stăteau ridicate din cauza răcorii din cabină. Apoi, după ce i-a pus un prosop mare pe umeri, stewardesa i-a cerut să ridice picioarele unul câte unul pentru a i le putea şterge. In timp ce Winnie stătea cu un picior ridicat pe marginea căzii, m-am gândit că nu mai văzusem în viaţa mea ceva mai încântător. Sângele îmi zvâcnea în obraji. După ce formele sale ascunse mi-au fost dezvăluite una câte una, dorinţa-mi de a o atinge şi săruta a devenit sălbatică. Mădularul mi se întărise din cauza dorinţei mele aproape de necontrolat de a mă îngropa în adâncul ei. Simpatica stewardesă îşi juca rolul cu desăvârşire, în timp ce-i ştergea piciorul drept, i l-a tras la o parte aşa încât toată feminitatea lui Winnie mi s-a etalat în faţa ochilor. Tocmai când credeam că nu mai suport, stewardesa a început să tamponeze uşor cu prosopul buzele acelea rozii şi pufoase, înainte de a o ajuta pe Winnie să iasă din baie şi de a-i şterge şi celălalt picior.

— Nu te-a atins nimeni vreodată acolo, spuse ea către fată mimând în acelaşi timp mişcarea descrisă de cuvinte.

— Da, aşa este, spuse Winnie. Mama m-a retras de la şcoală pentru că una dintre institutoare mă plăcea prea mult şi nu de puţine ori mi-a spus cât ar fi vrut să-şi afunde degetele în păsărică mea.

— Ei bine, spuse stewardesa, cât de curând un bărbat o să facă asta, pentru că îţi spun, nu am mai văzut în viaţa mea o formă mai frumoasă ca asta.

Şi avea perfectă dreptate. Trupul lui Winnie era la superlativ – perfecţiunea întruchipată…

— Ştii, domnul care mi-a cerut să te ajut la baie, continuă stewardesa cea isteaţă, cred că e îndrăgostit de tine.

— Serios? Exclamă Winnie îmbujorându-se un pic. Cine ar putea fi?

— Ei bine, e favoritul nostru, spuse stewardesa. Este cel mai generos cu bacşişurile de pe vaporul ăsta. Îţi dau un sfat: fii drăguţă cu el. N-o să-ţi pară rău. De fapt, stă în cabina alăturată.

De data aceasta, am fost sigur că Winnie s-a îmbujorat de plăcere.

— Şi eu îl plac, spuse ea scurt şi începu să-şi caute halatul de baie.

Peste două minute eram înapoi în camera mea. Când a trecut, am deschis uşa:

— A fost bună baia? Spusei eu zâmbind.

— Excelentă, spuse Winnie, trecând cu prosopul încă înfăşurat în jurul ei. Mi-a atras atenţia o porţiune din gâtul ei descoperit.

— Mi-aş dori să te văd toată, am exclamat eu. Sunt ferm convins că eşti adorabilă.

S-a încruntat un pic, aşa că m-am aplecat şi i-am sărutat mâna, iar ea a luat-o la fugă. În timp ce recapitulam tot în mintea mea, mi-am adus aminte de o pată mică, neagră – probabil din naştere – afiată un pic mai sus de fesa dreaptă. Mi-am dat brusc seama că aş putea să mă folosesc de acest secret pentru a o face să renunţe la toată timiditatea. Am hotărât să încerc a doua zi. Desigur că am răsplătit-o pe stewardesa de îndată ce ne-am întâlnit, iar ea mi-a spus fără ocolişuri că era o fată la clasa a treia cel puţin la fel de drăguţă ca şi Winnie.

— Să o aduc să-i fac o baie, domnule? Sunt sigură că ar fi bucuroasă să vină.

— În regulă, am spus eu. Nu-i nici o grabă pentru o zi sau două. Îţi voi da de ştire.

A doua zi, pe când mă plimbam pe punte cu Winnie, i-am spus că avusesem un vis:

— Se făcea că ai venit la mine în cameră, i-am spus, aşa cum erai după baie – goală.

Şi-a ţuguiat buzele pe jumătate neîncrezătoare, jumătate dispreţuitoare.

— Dacă îţi spun ceva despre tine pe care nu am de unde să-l ştiu, am continuat eu, o să mă crezi şi ai să mi te arăţi întocmai ca în visul meu?

— Nu îţi promit, spuse ea, dar vreau să aud ce ai văzut.

— Ai o aluniţă negricioasă acolo, am continuat eu atin-gându-i şoldul drept, şi vreau să o văd; e aşa de drăgălaşă!

— Nu am, strigă ea.

— Uită-te diseară când te dezbraci şi îmi vei da dreptate. După prânz, în timp ce stăteam la umbră, mi-a spus dintr-odată:

— Ai dreptate: chiar am o aluniţă. Nu am mai avut răbdare până diseară, aşa că m-am uitat. Dar cum de ai visat atât de exact? Asta mă miră.

— Sentimentele profunde, am început eu gânditor, au puteri nebănuite. Te-am văzut, ţi-am văzut sânii plini şi seducători, chipul tău, totul de-a fir a păr, ca şi cum ai fi acum dezbrăcată în faţa mea. Într-o zi o să mă laşi să te văd, nu-i aşa?

— Nu ştiu, răspunse ea, eşti un bărbat ciudat, dar mă atragi foarte mult. De ce vrei să mă vezi?

— Frumuseţea ta mă intrigă, ştii asta foarte bine.

Cum puteam să-i spun că voiam să fac dragoste cu ea, că visam să-mi introduc mădularul de fier în crăpătura ei virgină?

— Bărbaţii sunt creaturi ciudate, începu ea. Dacă şi eu aş putea să visez ca tine, mi-aş dori să-ţi văd sufletul, să ştiu dacă ţii sau nu la mine. Nu cred că trupul este important.

— Dragostea creşte încetul cu încetul, îi răspunsei eu. Dragostea trebuie s-o câştigi!

— Cum? Spune-mi cum! Strigă ea.

— Îndeosebi prin a te dărui, răspunsei eu cu şiretenie. Şi discuţia a continuat în acest fel.

În dimineaţa următoare, pe când se întorcea de la baie, m-am întâlnit cu ea ca şi mai înainte. Când mi-a zâmbit, am tras-o la mine în cabină şi am închis uşa.

— Arată-mi, spusei eu, te implor.

I-am tras uşor prosopul de la gât. Din fericire, i-a alunecat din mână şi s-a desfăcut în întregime. Am tras o privire zdravănă la sânii şi păsărică ei, dar Winnie a protestat apropiind marginile prosopului.

— Ce obrăznicie! Nu-mi place deloc asta. Lasă-mă să plec. Vorbea cu furie aşa că, bolborosind nişte scuze, am deschis uşa şi am lăsat-o să plece, uşor dezamăgit.

Cinci minute mai târziu, stewardesa a bătut la mine la uşă şi i-am mai dat o liră aproape mecanic.

— Mulţumesc, domnule, vă mulţumesc mult, spuse ea. Pot să vă spun ceva? Întrebă ea.

— Cu siguranţă, răspunsei eu. Ce s-a întâmplat?

— Fătucile astea, continuă ea, îşi dau aere. De fapt, nu ştiu nimic. Ascultaţi-mă pe mine, domnule, daţi-i pace domnişoarei Winnie preţ de o zi sau două; afişaţi-vă cu Ethel Dodge de pe puntea a doua şi curând se va căi şi îşi va schimba atitudinea. Nimic nu face o fată mai atentă decât un pic de gelozie, zâmbi ea. Domnişoara Winnie crede că îi aparţineţi şi prin urmare trebuie să faceţi numai ce vrea ea. Chiar dacă protestează la atenţia dumneavoastră deosebită, sublinie ea, asta face parte din jocul ei. De îndată ce vă va vedea că vă place altă fată, iar ea la rândul ei vă place pe dumneavoastră, o să-şi schimbe tonul, credeţi-mă.

— Te cred, spusei eu, dar când o pot vedea pe domnişoara Dodge?

— Mâine, domnule, spuse ea. Am îmbăiat-o şi i-am spus că dumneavoastră plătiţi pentru asta, iar ea vrea să vă mulţumească. Are o feţişoară mai drăguţă decât a domnişoarei Winnie dacă stau să mă gândesc, chiar mai plină şi mai rotundă, dar vă puteţi convinge singur de asta, dacă doriţi. Mâine dimineaţă, devreme, am să bat la uşa dumneavoastră; gaura din perete e tot acolo, râse ea.

— Eşti o minune, spusei eu. În regulă atunci, te aştept mâine dimineaţă pe la opt şi am să-ţi spun ce cred despre domnişoara Dodge.

— Lăsaţi-o să vină la dumneavoastră în cabină după aceea, pentru a vă mulţumi, spuse stewardesa cea şireată, şi faceţi în aşa fel încât domnişoara Wilson să vă audă împreună. O să-i vând eu pontul că o să vă piardă dacă nu e cu băgare de seamă. Vă garantez eu că nu veţi mai avea nici o problemă.

— Eşti o adevărată vrăjitoare, am aplaudat-o eu. Pune planul ăsta în aplicare cum ştii tu mai bine şi ţine asta pentru eforturile tale.

I-am întins o bancnotă de cinci lire.

— Vă mulţumesc, domnule, vă mulţumesc, exclamă ea.

— Ăsta e doar începutul, spusei eu. Dacă reuşeşti, ei bine, mai avem câteva zile de „mulţumescuri” generoase care ne aşteaptă.

— Le veţi avea pe amândouă, domnule, credeţi-mă. Le veţi avea cât ai zice peşte, spuse ea zâmbind în timp ce ieşea pe uşă.

În dimineaţa următoare, am văzut-o pe Ethel Dodge prin gaura din perete. Era zveltă şi bine proporţională, cu sâni generoşi, sfârcuri obraznice, şolduri apetisante şi cu un smoc gros de păr negru pubian. Era atât de atrăgătoare, încât mi-am dorit să vină la mine în cabină după ce ieşea din baie. Stewardesa m-a prezentat şi Ethel a părut dispusă să ne împrietenim, într-adevăr, era drăguţă şi bine clădită, dar nu tot atât de drăguţă sau de tânără ca Winnie. Cu toate acestea, avea nevoie de bani deoarece avea să se mărite curând. Mi-a mărturisit de îndată că era amorezată de dragoste în sine şi că nu avea nimic împotriva faptului de a face ceva bănuţi în călătoria sa, oricare ar fi fost modalitatea, în timp ce stăteam de vorbă, am auzit-o pe stewardesă bătând uşor în uşă; indiferent cine o fi trecut prin faţa uşii, trebuie că ne-a auzit râzând. Ethel mi-a spus direct că este la dispoziţia mea deoarece mă place foarte mult.

— Am auzit numai vorbe bune despre tine, de asta îmi placi, adăugă ea.

O jumătate de oră mai târziu, când am întâlnit-o pe Winnie pe punte, m-a tratat cu răceală, prin urmare am salutat-o doar, am zâmbit şi am trecut mai departe. Ceva mai târziu, în timp ce măsurăm puntea la pas, m-a oprit.

— Presupun că eşti mândru de noua ta cucerire, pufăi ea ţâfnoasă.

— Nu, îi spusei eu, nu am făcut nici o cucerire, fie ea nouă sau veche.

— Şi cu toate acestea, v-am auzit pe amândoi râzând la tine în cameră, pe când treceam pe acolo, replică ea.

— Posibil, spusei eu, dar asta nu dovedeşte nimic.

— Probabil i-ai desfăcut prosopul şi i-ai mângâiat sânii şi… Şi…, spifse Winnie cu înflăcărare.

— Nici măcar nu mi-am propus asta, răspunsei eu.

— Aş vrea să te pot crede, strigă ea cu vădită tulburare în glas şi în privire.

Norocul a făcut să ajungem la provă, departe de privirile şi auzul celorlalţi călători. Mi-am înfăşurat braţele în jurul ei, am tras-o cu putere către mine şi i-am sărutat buzele, în timp ce gura mea era lipită de-a ei, braţele i s-au încolăcit în jurul gâtului meu, iar ea a murmurat:

— Atunci pe mine mă iubeşti cel mai mult?

— Numai pe tine, am şoptit eu plin de pasiune. Promite-mi că vei veni mâine dimineaţă şi mă vei găsi aşteptându-te, tânjind după tine.

— Am să vin, spuse ea plină de însufleţire. Nici nu ştii cât am suferit în dimineaţa asta când v-am auzit vocile şi când stewardesa mi-a spus că domnişoara nu ştiu cum a pus ochii pe tine. Oh, Frank, ai milă de mine! Te iubesc mai mult decât îţi pot mărturisi, dragul meu! Şi buzele noastre s-au lipit într-un lung, lung sărut.

În dimineaţa următoare mă aflam în spatele găurii din perete pe când Winnie îşi făcea baia şi am observat că era foarte rezervată faţă de stewardesă. Am citit fericirea în această reţinere. M-am grăbit către cabină şi am întâmpinat-o desigur la uşă. Am tras-o către patul meu şi i-am scos fără nici un cuvânt prosopul de baie. Am observat de îndată că îi era frică şi că era agitată, aşa că m-am aşezat lângă ea, după ce ne-am acoperit amândoi cu o pătură şi am început să o sărut şi să-i vorbesc doar, doar s-o pot linişti. Când am văzut că reuşisem, mi-am lăsat mâinile să rătăcească în voie. Apoi, am început să îi sărut sânii preaslăvindu-le frumuseţea şi în curând mâna mea dreaptă îi mângâia păsărică. Chiar de la această primă întâlnire, Winnie a fost mai cooperantă decât îndrăznisem eu să sper, deoarece îşi împingea şoldurile la presiunea exercitată de mâna mea pe osul său pubian. Iar când la un moment dat s-a agăţat de mine sărutându-mă, i-am spus:

— Nu trebuie să îţi fie teamă de nimic din ce fac. Nu aş îndrăzni să-ţi provoc durere sau să te pun în vreun fel în pericol; ai încredere în mine şi vei vedea că te voi duce de la plăcere la extaz.

Am dat la o parte pătura, scoţând la lumină trupul ei gol. Era ceva rar şi mi-am simţit bărbăţia lovindu-mi piciorul la vederea sânilor ei dârzi, a sfârcurilor ei ademenitoare şi a muntelui său uşor împădurit.

Am început să o sărut, pornind de la adâncitura gâtului, înaintând apoi uşor în jos. Am poposit asupra sânilor ei, răsucin-du-mi limba în jurul sfârcurilor ridicate şi şerpuind-o pe sub deplinătatea celor două sfere desăvârşite. Am cuprins cu gura fiecare sfârc în parte, zgândărind carnea aceea fină şi jucându-mă cu ea aşa cum ar face câinele cu un os. Sfârcurile i s-au ridicat sub mângâierile mele, zvâcnind în acelaşi ritm cu mădularul meu întărâtat.

Am continuat să cobor, împungându-i pântecele cu lovituri umede, zăbovind în moliciunea şoldurilor ei rotunde. Mâinile mele i-au găsit sânii în timp ce poposeam asupra despicăturii ei. Am făcut o mică pauză pentru a mări suspansul, străpungând-o cu privirea-mi aşa cum eram pe cale să o fac cu limba. Mă privea ca fermecată, cu o curiozitate senzuală, apoi a închis ochii şi a început să gâfâie pe măsură ce coboram spre despicătura ei. Mi-am încordat limba şi am plonjat în interiorul ei, mimând ceea ce aş fi vrut să-i fac cu mădularul meu.

A început să se zvârcolească de plăcere, ridicându-şi coapsele spre faţa mea, implorându-mă să o penetrez mai adânc, încercând să mă zăvorască în centrul plăcerii ei. Eram fericit să îi satisfac această plăcere şi mi-am strecurat limba cât mai adânc, lustruindu-i moliciunea de forma unei scoici a labiilor sale, mişcându-mă înăuntrul şi în afara lor ca într-o partidă alertă de sex. Ea a gemut şi şi-a trecut mâinile prin părul meu în timp ce eu îi striveam sânii şi îi zgândăream sfârcurile între degetele mele. Am dat peste clitorisul ei şi l-am scăldat în sărutări, până când s-a ridicat tremurător.

Winnie aproape că mă implora să termin ceea ce începusem. Trupul ei tânăr şi încordat tremura din toată fiinţa lui, în timp ce simţea valurile de plăcere ce-l străbăteau de la un capăt la altul. Faţa mea se amestecase cu păsărică ei, continuând să o ling, alternând atenţia acordată mugurelui plăcerii ei cu mişcările străpungătoare ce-mi îngropau limba în interiorul ei. Începuse să smucească şi să se unduiască sub mine în timp ce scâncea simţind valul de plăcere ce se revărsa în pântecele ei. Peste puţin timp mi-a inundat limba şi buzele cu nectarul perlat al pasiunii sale.

— Ei bine, spusei eu luând-o în braţe, acum poţi avea încredere în mine?

A încuviinţat din cap în timp ce ochii ei mari, căprui îmi mulţumeau.

— Dar, dar…

— Dar ce? Întrebai eu.

— Ce ai făcut mai devreme îţi provoacă plăcere? Răspunse ea.

— Iubita mea, strigai eu, cum ţi-ai dori tu să-mi oferi plăcere? Lăsăm asta pe altă dată, am continuat eu, când vei tot atât de sigură de mine pe cât eşti de propria-ţi persoană.

— Nu am nevoie să aştept, spuse ea cu îndrăzneală. Sunt mai mult decât sigură că am cel mai scump şi cel mai bun amant din lume.

— Ştii de când stăm aici? Spusei eu zâmbind. E trecut de ora zece, iar mama ta ar putea veni să te caute.

— Adevărat? Strigă ea. Oh, trebuie să mă grăbesc, în timp ce se ridica, i-am sărutat aluniţa ce-mi provocase atâta încântare. O clipă mai târziu, ea plecase, iar eu am început să mă îmbrac.

Stewardesa m-a vizitat în seara aceea pentru a-şi primi răsplata, i-am mai dat o bancnotă şi am vorbit despre protejata ei, domnişoara Ethel. Din câte se părea, mă plăcuse din toată inima şi dorea să devină amanta mea. Am descoperit că stewardesa era într-adevăr foarte isteaţă şi pregătită să mă ajute în orice fel. Am avut o discuţie lungă, iar la sfârşit mi-a povestit mai multe despre India şi despre femeile acelei ţări decât aş fi putut să învăţ dintr-o sută de cărţi.

— Dacă vă plac fetişcanele, domnule, începu ea, atunci India este cel mai indicat teren de vânătoare pentru dumneavoastră. Aproape toate se mărită la vârsta adolescenţei. Desigur, India este fără îndoială o ţară îngrozitoare pentru fetele astea. De cele mai multe ori sunt silite să se mărite înainte să devină femei, iar peţitoarele care le însoţesc la această detenţie nu sunt altceva decât o şleahtă înfricoşătoare, murdară, crudă şi ignorantă.

Apoi, după cum ştiţi, când soţul în vârstă de cincizeci sau şaizeci de ani moare, nu le rămâne altceva de făcut decât să se prostitueze pentru a se putea întreţine. A zâmbit şi şi mi-a făcut cu ochiul. Evident, va trebui să mă luaţi cu dumneavoastră. Ştiu Bombay-ul şi bazarul mai bine decât propria mea palmă. Pot să vă fac rost de orice aveţi nevoie şi mă voi îngriji să nu existe nici un fel de urmări neplăcute. Vă puteţi baza pe mine.

— Am încredere, răspunsei eu cu sinceritate. Mare noroc am avut că am dat peste tine.

— Încă nu am făcut nimic, răspunse ea scurt; în schimb, în Bombay vă pot fi de cel mai mare folos.

Cu această înţelegere ne-am despărţit în acel moment, în noaptea aceea, Winnie a venit la mine în cabină.

— Nu trebuie să stau mult, începu ea, mama ar putea să afle.

— Fă cum doreşti, răspunsei eu, luând-o în braţe şi sărutând-o. Putem profita oricând de o oră dimineaţa, şi am ridi-cat-o pe pat.

Cum să o descriu! Cititorul meu îşi poate închipui o statuie clasică în carne şi oase. După ce i-am sărutat gura şi apoi gâtul şi sânii, am coborât spre îmbinarea coapselor sale dându-mi curând seama că îmi răspundea cu o pasiune cu mult mai crescută faţă de prima dată când îi linsesem grota aceea pufoasă ca un muşchi.

Am repetat întocmai prestaţia de data trecută, umezind-o din belşug în jurul muntelui ei suculent, dezmierdându-i despi-cătura mică, rozie până când mugurele clitorisului s-a ridicat ţanţoş implorând mai multă atenţie. L-am prins cu dinţii şi am tras uşor de el, în timp ce Winnie gâfâia şi gemea. Degetele mele au despărţit faldurile labiilor ei şi am plonjat cu limba înăuntrul ei, zgândărind-o cu lovituri insistente, ca de pumnal. Am continuat să o sărut preţ de un sfert de oră până când a început să tremure convulsiv şi a încercat să-mi ridice capul. M-am sculat de îndată şi m-am îndreptat spre gura ei, nu fără a observa că păsărică ei încordată era de acum aproape deschisă, rotundă şi roşie.

— La-mă, spuse ea, vreau să te bucuri de aceeaşi plăcere ca şi mine; vreau să o luăm razna împreună.

I-am pus de îndată mâna pe falusul meu, iar ea l-a dirijat către intrarea ei.

— Dacă doare prea tare, spusei eu, opreşte-mă; n-aş suporta să te fac să suferi.

Asta m-a caracterizat de-a lungul întregii mele existenţe; nu aş putea niciodată accepta brutalitatea în dragoste. Prefer întotdeauna să las mare parte la iniţiativa femeii. Dacă te iubeşte, va suporta oricât de mult pentru a-ţi dărui plăcere.

M-am vânzolit primprejur, concentrându-mă asupra ţintei mele încântătoare aşa cum visasem să fac în toate nopţile trecute. La început, am împins un pic în partea de sus, apoi jos, până când am simţit că eram bine primit de faldurile desfăcute ale cărnii umede, aşa cum mugurele unei flori se desface în faţa razelor soarelui.

Mi-am strecurat uşor capul extremităţii mele cărnoase în adâncitura ei strâmtă, oprindu-mă pentru a mă bucura pe deplin de senzaţia de furnicătură ce începea să-mi străbată trupul. Judecând după gemetele şi strigătele lui Winnie, pot spune că şi ea a simţit acelaşi lucru în timp ce-mi strecuram mădularul în canalul acela ce opunea rezistenţă. Nu reuşisem să intru decât în mică măsură, când i-am întâlnit bariera virginală. Deşi detestam gândul de a-i provoca acestei amante voluptuoase vreo durere de orice fel, ştiam că momentul de forţă sosise. Falusul meu era tare ca piatra, pe punctul de a nu mai rezista, în timp ce mă îndepărtam de şolduri şi reveneam apoi pentru a-mi croi drum.

Loveam cu putere în himenul ei, mă retrăgeam şi repetam mişcarea. Spre marea mea surprindere, după eschivele şi gemetele de durere din timpul asediului meu iniţial, Winnie a ieşit în întâmpinarea împunsăturilor mele. Mişcarea noastră conjugată a înlăturat orice impediment şi, cu un strigăt de bucurie smuls de pe buzele noastre, am pătruns în adâncitura ei până în plasele. Era aşa cum mi-o imaginasem, strâmtă şi aspră, şi totuşi atât de fierbinte şi de aţâţătoare. Capul mădularului meu părea că a prins viaţă când am început să o pompez, împingeam cât de încet şi de delicat puteam, cu toate că iubita mea cea curajoasă părea să dea prea puţină importanţă durerii. Părea atât de naturală în acest joc şi îşi încolăcise picioarele în jurul meu ca şi cum ar fi vrut să mă tragă cât mai adânc în canalul ei umed.

— Nu te teme să fii prea brutal, şopti ea.

Era singura invitaţie de care aveam nevoie; am început să scotocesc în străfundurile ei cele mai ascunse cu o hotărâre atât de turbată încât pântecele noastre se loveau plesnind, iar testiculele mele îi gâdilau funduleţul. Am făcut dragoste mult şi energic, răsucindu-mi coapsele ca şi cum aş fi vrut să o lărgesc, în timp ce continuam să mă afund înainte şi înapoi în crăpătura ei care nu mai era de acum virgină. A părut să-i placă la nebunie când am scos tot mădularul din ea, apoi am lovit-o ca un berbece ca şi cum aş fi vrut să-mi refuz acel moment de plăcere absolută. Fără îndoială că oricare altul ar fi terminat cât ai clipi, dată fiind despicătura aceea strâmtă. Nici eu nu făceam excepţie de la regulă, îmi simţeam deja penisul şi capul lui precipitându-se către punctul de a exploda la stimularea nemaipomenită a pereţilor vaginului ei care se contractau. Peste câteva minute, eram amândoi scăldaţi într-o desfătare reciprocă.

— Mă iubeşti? Fu prima ei întrebare. Sunt o amantă bună?