Antologie

— Eşti o amantă şi o iubită divină, spusei eu. Eşti cu mult mai focoasă decât mi-am închipuit.

După încă una sau două runde de sărutări, Winnie a hotărât să se întoarcă în camera ei. Am dat să o însoţesc, însă m-a trimis înapoi cu o mişcare imperioasă de alungare.

Am retrăit în patul meu fiecare moment, o dată şi încă o dată, stăruind asupra fiecărui detaliu, a fiecărui cuvânt şi mişcări a lui Winnie, până când am văzut lumina din port şi mi-am dat seama că se făcuse dimineaţă. Am căzut apoi într-un somn adân şi m-am trezit abia pe la opt cu gândul nestrămutat la camera de baie şi la gaura din perete. Ce păcat! In acel moment, nici Winnie şi nici stewardesa nu erau acolo. Cu toate acestea, ştiam bine că aveam să o întâlnesc pe stewardesă în după amiaza zilei şi îmi doream să mai stau de vorbă cu ea, deoarece îmi stârnise curiozitatea, căci habar nu aveam de unde ştia ea atâtea lucruri nemaipomenite despre India.

Am aflat în acea după amiază că doamna Redfern, stewardesa, nu avea nimic împotrivă să-mi vorbească despre experienţele ei din trecut. Locuise zece ani în Bombay măritată fiind cu un subofiţer care obţinuse mai apoi un post în slujba guvernului. După moartea soţului său, lucrase câtva timp ca infirmieră, ajungând astfel să cunoască din interior starea lucrurilor în India. Mi-a povestit că viaţa celor mai multe dintre tinerele soţii era îngrozitoare; trei din şase mureau în timpul primei sarcini din cauza condiţiilor sanitare mizere şi a ticăloşiei înspăimântătoare a moaşelor. Copiii unor astfel de tinere erau aproape invariabil nişte fiinţe plăpânde şi subdezvoltate. Cu greu întâlnise o soţie cu ceva vechime care să nu fi fost bolnavă. M-a asigurat însă, că îmi putea găsi cu uşurinţă o văduvioară tânără care să fie perfect sănătoasă şi care putea mulţumi până şi pe cel mai pretenţios bărbat. I-am promis că o voi lua cu mine drept călăuză şi înger păzitor.

O dată sau de două ori a revenit la convingerea ei că Ethel ar fi o amantă foarte atrăgătoare. Trebuie să vă fac o mărturisire. De îndată ce mă bucurasem de Winnie, iar noutatea se perimase deja, nu de puţine ori m-am trezit tânjind după frumuseţea opulentă a lui Ethel. Ce diavol zace oare în mintea bărbaţilor de-i face să-şi dorească ceea ce nu au încercat? Ţineam la Winnie, o respectam mai mult decât aş fi putut-o vreodată respecta pe Ethel, ştiam că era incomparabil mai frumoasă, dar cu toate acestea am început să o doresc pe Ethel în ciuda oricărui raţionament. Voiam să-i strivesc sânii generoşi în palmele mele şi să mă înfrupt din plăcerile unei păsărici fără îndoială confortabile şi experimentate.

În aceeaşi seară, fermecătoarea şi providenţiala doamnă Redfern m-a găsit la mine în cabină şi mi-a propus ca Ethel să mă viziteze în acea noapte.

— Nu în această cabină, spusei eu, gândindu-mă că Winnie avea să-mi caute tovărăşia aici.

— Atunci o s-o mut două uşi mai încolo, la numărul 17, răspunse ea, iar dacă doriţi să îi faceţi o vizită uşa vă va fi deschisă.

Am râs şi i-am mulţumit, dar i-am cerut să-i dea pace lui Ethel pentru o noapte sau două, apoi i-am mai dat un bacşiş aurit şi mi-am văzut de drum.

În acea seară, târziu în cabina mea, am ezitat. Aş fi fost mulţumit dacă Winnie ar fi venit. De ce nu venise oare? Nu puteam bănui, dar am început să doresc din ce în ce mai mult coapsele mai grele, sânii mai plini şi gura mai aţâţătoare ale lui Ethel.

Winnie şi-a făcut în sfârşit apariţia pe la unsprezece, numai că nu se simţea bine. Din cauza excitării intense, mi-a spus ea, îi venise menstruaţia cu mult mai devreme de cât ar fi trebuit. Am sărutat-o şi-am consolat-o, apoi am condus-o înapoi la ea în cameră.

Următoarea seară, ştiind că Winnie nu va veni, am mers la numărul 17, am deschis uşa şi am aprins lumina. Ethel se afla în pat aşteptându-mă. Am închis uşa şi am tras draperiile. Cămaşa ei de noapte îmi stătea în cale; am aruncat-o şi am urcat în pat.

— Nu vrei mai întâi să te dezbraci în faţa mea, dragule? Spuse ea.

— Bineînţeles, am spus eu pe nerăsuflate, copieşit de frumuseţea ei. Ochii îmi erau aţintiţi asupra muşchiului gros dintre picioarele ei şi la felul în care sânii ei atârnau generos şi şovăitori pe piept. Mădularul meu era deja în erecţie când mi-am scos pantalonii şi l-am lăsat să zburde liber. Se legăna în faţa ochilor plini de încântare ai lui Ethel, iar ea l-a înşfăcat în timp ce eu îmi trăgeam cămaşa peste cap. A început să-l tragă după sine, savurând din plin felul în care se făcea din ce în ce mai mare şi mai tare în timp ce ea mă conducea spre pat.

În momentul în care ne-am aşezat, am rămas interzis când m-a întors cu faţa în sus şi s-a urcat pe mine ţinându-mi lancea dreaptă cu o mână. Întocmai unei acrobate, şi-a desfăcut picioarele, aşezându-mi scula năvalnică, şi apoi s-a înfipt în ea. Mădularul meu era adânc îngropat înăuntrul ei căci se lăsase să cadă cu toată greutatea pe burta mea. Era minunat felul în care păsărică ei înghiţea organul şi se juca cu el. Se mişca în sus şi-n jos, cu ochii închişi, total desprinsă de restul lumii în timp ce mă călărea. Am încercat să mă împing în sus pentru a-i ieşi în întâmpinare, dar ea controla ritmul cu dibăcia unei experte, aşa că m-am lăsat în cele din urmă pe spate şi am lăsat-o să facă întocmai cum voia ea. Când a simţit că devenisem prea excitat şi că eram pe punctul de a ejacula în ea o cantitate îmbelşugată de spermă, a încetinit, făcând ca viitura să se retragă doar pentru a o lua de la capăt cu şi mai multă furie, în cele din urmă, copieşită de propriile ei senzaţii, a început să-şi frece păsărică de mădularul meu cât putea ea de repede şi de puternic. Sfârcurile îi ieşiseră înainte mari şi grele; sânii ei săltau cu fiecare coborâre furioasă pe suliţa mea. Pe când începuse să ajungă la orgasm, m-am întins şi i-am introdus cu vioiciune un deget între fese. Această stimulare suplimentară a trirm's-o pe culmile plăcerii. A început să se zbată incontrolabil în vreme ce sucul ei perlat începea să i se scurgă pe coapse şi mai apoi pe ale mele. La scurt timp, am pompat o injecţie fierbinte înăuntrul ei. A căzut în cele din urmă pe pieptul meu, complet extenuată. Stând lângă femeia asta superbă şi goală, am început să îi contemplu farmecele. Am găsit-o pe Ethel la fel de pasională ca şi Winnie, dar într-un fel mai egoist; excitată la maxim, ea s-a gândit mai mult la plăcerea ei decât la a mea, pe când Winnie avusese întotdeauna în minte desfătarea mea. Era de departe o femeie obişnuită; refuza să vorbească despre sentimentele ei, crezând că vreau să uit totul de îndată ce zbenguiala noastră ar fi luat sfârşit.

Ultima noapte până să ajungem la Bombay, Winnie m-a vizitat şi am vorbit mult aranjând cum să ne întâlnim. Nu putea trăi fără mine, spunea ea, şi m-a implorat să fiu prietenos cu tatăl ei astfel încât să ne putem întâlni cu uşurinţă. Am jurat că voi fi cât de drăguţ posibil, iar a doua zi am condus-o pe ea şi pe mama ei până la trăsura ce le aştepta.

Am mers la hotelul recomandat de doamna Redfern, care s-a stabilit în acelaşi loc. A doua seară, mi-a adus o fată de şaptesprezece anişori – văduvă – destul de drăguţă, însă necoaptă şi fără experienţă. Când am rămas singuri, aproape că i-am smuls hainele de pe ea. Avea o despicătură mică şi strâmtă, dar răspundea în prea mică măsură la pasiune; părea că îi era frică să se plângă şi nu se bucura de nimic din ceea ce făceam.

M-am culcat cu ea oricum, curios fiind să văd dacă toate poziţiile pe care le alegeam i-ar putea provoca o plăcere cât de mică. Am întins-o pe spate şi am pătruns-o în felul acela, apoi i-am urcat picioarele pe umerii mei şi mi-am afundat cu putere mădularul în ea, dar nu avea nici o reacţie. Datorită acestui dezinteres, mă puteam abţine un timp mai îndelungat, aşa că am continuat experimentul. M-am întins pe spate şi am înfipt-o în lancea mea aşa cum făcuse Ethel, apoi am întors-o cu spatele şi am penetrat-o pe la spate, cuibărindu-mi loviturile între rotunjimile fine ale feselor ei. Fără nici un folos! În cele din urmă, eram atât de disperat, încât pur şi simplu am pus-o să mă sugă până când am explodat în gura ei. Nu părea să înveţe nimic din toată această experienţă: capul ei se mişca obedient în sus şi-n jos până când m-a făcut să ejaculez, iar ea a înghiţit totul fără nici o expresie pe faţă. Nici măcar nu puteam fi supărat pe ea, însă am fost uşor dezamăgit.

Fata şi-a arătat bucuria pentru prima dată când i-am dat banii.

Doamna Redfern nu a putut decât să-mi ureze mai mult noroc data următoare, însă norocul rareori s-a mai materializat.

Peste câtva timp mi-a mai adus nişte fete tinere, dar nu puteam conversa cu ele şi mi se părea că întreaga chestiune era ciudată. Unele dintre ele aveau tot părul pubian ras, ceea ce părea să le facă să arate mai tinere. Experienţa aceasta m-a lecuit de slăbiciunea mea pentru fetişcane. Nici măcar cele mai bune dintre ele nu au reuşit să îmi ofere plăcerea pe care o încercasem cu fete mai mature. Păsărică lor era de cele mai multe ori strâmtă, însă era lipsită de lăcomia şi puterea de frecare a femeilor mature. Aflasem că unele femei mai în vârstă, mai ales în Franţa, îşi folosesc toată puterea de contracţie şi mişcarea coapselor pentru a mări convulsiile violente ale plăcerii. O femeie trecută de douăzeci de ani, înzestrată cu pasiune şi dragoste faţă de tine, îţi oferă mai multă plăcere decât orice fetişcană.

Mi se pare ciudat faptul că, aproape oriunde în lume, femeile cred că rolul lor în arta dragostei se rezumă doar la capitulare. Cum să exciţi bărbatul, cum să-i dăruieşti cea mai mare senzaţie de plăcere, cum să răspunzi dorinţei lui cu pasiune, sunt întrebări pe care nu şi le pun niciodată femeile de pretutindeni, excepţie făcând Japonia, uneori China şi adesea grădina aceea a Indiei, numită Ceylon. Cât priveşte tinerele din India propriu-zisă, rareori am văzut vreo reacţie, iar doamna Redfern mi-a mărturisit că aproape toate femeile trecute de 20 sau 25 de ani erau pline de boli sau le avuseseră în trecut.

Nu mă deranja să pun capăt îndeletnicirilor pe care le aveam cu fetele acelea, dat fiind că Winnie m-a vizitat într-o zi şi am avut o discuţie lungă, după care a plecat fără să se angajeze în niciunul dintre acele acte pe care mi-aş fi dorit atât de mult să le repet cu ea. Mi-a promis însă că va reveni curând.

Poate că nu m-am străduit suficient să le descriu pe fetele cu care am făcut un duet pasional. Sunt hotărât să încerc măcar şi să vă împărtăşesc viziunea lor asupra vieţii, precum şi episoadele noastre de dragoste.

Într-un fel sau altul, prospeţimea tinereţii lor le făcea să mi se pară mai pline de viaţă. Cu toate acestea, unele femei mai mature mi-au lăsat o impresie de neuitat şi nu vreau să trec pe lângă amintirea lor fără să le conturez sufletele până în cele mai adânci detalii. Multe din ele erau cu rnult mai atente, iubitoare şi generoase decât mi-aş fi putut imagina, iar acestea merită cu adevărat să nu le dau uitării, îmi amintesc mai ales de o femeie din sudul Franţei, care mi s-a dăruit cu atâta simplitate, cu atâta uşurinţă, încât nu am realizat la acel moment că era posedată de cel mai adânc spirit al dragostei. Provenea dintr-o familie bună şi ini-am dat seama curând că indiferenţa cu care se abandona în jocurile sexualităţii era atât de desăvârşită, încât eram aproape sigur că se va ajunge la graviditate. Asta m-a speriat, îi cunoşteam părinţii şi îi respectam mama şi tatăl, numai că la acea vreme nu eram liber şi nici nu puteam spera să devin liber într-un interval rezonabil de timp, aşa că m-am îndepărtat de ea cu hotărâre, deoarece pasiunea mea devenise atât de intensă, încât ştiam că se va ajunge la dezastru dacă-i dădeam frâu liber.

Am regăsit-o peste câţiva ani. Se măritase şi era fericită, însă cu toate acestea era o atracţie instinctivă între noi, o afinitate sufletească, mentală şi spirituală care mă face să mă înclin în faţa pasiunii ei în stare pură. Era atât de înţeleaptă, şi totuşi atât de entuziastă, atât de capabilă de devotament, şi totuşi atât de liberă de prejudecăţi. Iar când mi-a spus că primul ei ţipăt de plăcere fusese în întregime lipsit de senzualitate, că tot ceea ce îşi dorise era să mă satisfacă şi să îmi provoace mie plăcere, iar pe cât posibil să o mulţumească şi pe ea, mi-am adus aminte de unele mici detalii care m-au convins că mărturisirea ei era întru totul adevărată. Nu se gândise la urmări, nu avusese nici un sentiment de ruşine: pentru ea era suficient să iubească, să se dăruiască trup şi suflet pasiunii. Nu am mai întâlnit niciodată o fire mai nobilă ca a ei. Mulţi ani mai târziu când ne-am mai întâlnit încă o dată, mi-a arătat atâta generozitate şi voinţă de a mă ajuta în orice fel, încât am fost copieşit de ruşinea de a nu merita nimic din toate acestea. Există femei mai nobile decât bărbaţii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am cunoscut şi eu una sau două dintre ele, ceea ce mi-a mărit respectul faţă de posibilităţile generozităţii umane.

CAPITOLULUI.

Singura persoană pe care o cunoşteam în Bombay era un tip pe nume Taylor. Era un fel de şef pe la căile ferate. Nu îmi amintesc prea bine. Într-o viaţă lungă trăită cu intensitate în trei părţi ale lumii, această scăpare este probabil scuzabilă. Voi merge direct la lucrurile care mă interesează cel mai mult, pentru că acestea, ca şi paginile lui Virgil sau ca anumite rânduri celebre din Meredith, vor rămâne cu mine pentru totdeauna.

R într-o după amiază târzie, mă plimbam cu Taylor prin bazar. Nimic nu este mai pitoresc decât bazarurile din India şi nimic nu este mai haotic. Bărbaţii, femeile, copii aceia slăbănogi şi oacheşi sunt câtă frunză şi iarbă printre baloţii pestriţi de marfă şi legăturile de oale şi străchini. Nu am putut să nu observ cum, la vederea noastră, păreau să ne facă loc şi să ne oprescă în acelaşi timp. Taylor mi-a atras atenţia la mătăsurile chinezeşti, la şalurile tibetane de caşmir şi la vasele mari cu condimente maronii şi galbene. Am mimat curiozitatea, dar sincer să vă spun, mai mult mă interesau oamenii decât mărfurile pestriţe pe care le ridicau în aer ca să le putem vedea. Mi se părea interesant faptul că Taylor, care era, de altfel, un om lipsit de orice ascuţime a minţii, un bărbat care ratase bucuriile spiritului, precum şi cele mai dulci desfătări ale trupului, îşi croia drum prin mulţime precum un controlor de bilete. Pentru mine, era întruchiparea cea mai urâtă a căilor ferate britanice, genul acela de om care, ca şi lordul Milner, era lipsit de orice simţ al echităţii şi de fair play când venea vorba de chestiunile rasiale. L-am lăsat să meargă înaintea mea, întocmai unei călăuze nepoliticoase. Din fericire, măsurând totul în jur cu privirea, l-am urmat.

Am realizat curând că Taylor nu era genul de om pe al cărui sfat să mă pot bizui în chestiunea care îmi era mie cea mai dragă. Prin urmare, am hotărât să apelez la doamna Redfem şi să accept oferta ei de a-mi fi călăuză şi amică în chestiunile amoroase pe timpul şederii mele în India, în timp ce mergeam în spatele lui Taylor, nu m-am putut abţine să nu simt o profundă antipatie faţă de englezi. Faptul că acesta fusese probabil tipul de om pe care îl trimiseseră să aducă civilizaţia vestică în est, m-a făcut să fierb de furie. La ce fel de viitor ne putem aştepta când am arătat atât de puţină înţelepciune în alegerea emisarilor noştri? Brusc mi-am amintit ce îi spusesem lui Molly, simpatica fiică a hangiului de la Ballinasloe:

— Nu râvnesc la funcţii, putere sau bogăţii, dragă Molly, dar când vine vorba despre cunoaştere şi înţelepciune, sunt iubitorul şi propovăduitorul lor. Nu îmi doresc nici măcar fericire, Molly, nici confort, deşi voi lua din fiecare cât voi putea. Sunt profund legat de singura căutare a cunoaşterii, precum un cavaler în căutarea Sfântului Graal, şi toată viaţa mea se va îndrepta pe această cale.

Când rostisem acele cuvinte, mă gândisem la Smith, amicul meu, care era profesor în Lawrence, Kansas. Acum pentru a mia oară în viaţa mea, mă gândeam din nou la el. Dacă guvernele noastre vestice ar şti să se folosească de calităţile extraordinare ale unor oameni precum Smith! Există adevăraţi întemeietori de imperii, bărbaţi în care curajul moral este înrâurit de înţelepciune, bărbaţi care, în înţelepciunea lor, nu dispreţuiesc nici plăcerile trupului şi nici nu sunt insensibili la chinurile provocate de acestea. Acest tip de bărbat, mai presus decât cei care învaţă bunele maniere pe terenul de cricket de la Eton, ei bine acesta este cel care va clădi singurul imperiu adevărat… Eternul Imperiu al Dragostei!

În jurul meu era o mare de oameni stranii – bărbaţi, preocupaţi de sărăcia lor; femei, delicate precum florile în munca lor istovitoare; copiii, plini de graţie în murdăria lor. O mare ciudată de oameni, oameni al căror drept natural era acela de a cunoaşte amabilitatea şi dragostea, dar care timp de secole nu cunoscuseră nimic altceva decât hidoşenia şi biciul, în momentul acela am hotărât să-mi iau la revedere de la Taylor de îndată ce aveam să ieşim din bazar şi să evit pe cât posibil orice contact cu oameni de genul lui pe timpul cât aveam să rămân în India. Nu mică i-a fost mirarea, după cum bine vă puteţi da seama, la auzul deciziei mele pripite de a mă despărţi de el; a început mai întâi să râdă, şi apoi, văzând că nu glumesc deloc, a devenit distant şi nu a părut să fie deloc supărat pe mine. Dar nu aveam timp de pierdut cu toţi proştii. I-am urat politicos o zi bună şi am avut destul noroc să nu îl mai întâlnesc niciodată cât am mai rămas în Bombay. M-am considerat al naibii de norocos pentru că reuşisem să scap de el atât de uşor şi de repede.

Doamna Redfem, stewardesa, nu se împăca deloc cu eşecurile. Era o femeie extrem de practică şi de capabilă, văduva unui subofiţer, aşa cum v-am mai spus mai devreme. Poate totul se datora faptului că eşecurile nu îi aduseseră nici un ban. În orice caz, era hotărâtă să-mi satisfacă fanteziile hoinare, iar eu aveam mare încredere în ea. La scurt timp după prima ei introducere nefericită în Bombay, a început să-mi vorbească despre o fată minunată care era destul de independentă, dar care, la vârsta de optsprezece ani, trebuia să-şi aleagă curând un amant sau un iubit.

— Unele aşteaptă mai mult, comentai eu.

— Nu şi în mediul ăsta, mă corectă ea. Când o fată de optsprezece ani vede o fată de paisprezece ani deja iniţiată în tainele iubirii, după cum nu de puţine ori se întâmplă pe aici, castitatea ei începe să o deranjeze, vă asigur de asta. Dar vreau să fiu sigură.

Că îi veţi face fetei ăsteia cea mai bună primire, pentru că e frumoasă ca o piersică dată în copt.

Şi exact „piersica” ei mă interesa şi pe mine. Curând, am hotărât o după amiază în care să o întâlnesc. Când a sosit, camera de zi era împodobită cu flori, fructe şi vin. În clipa în care doamna Redfern a intrat împreună cu protejata ei, am rămas blocat. Pielea ei era de un arămiu foarte deschis la culoare, mult prea închis totuşi pentru a fi englezoaică, însă vorbea engleza fără nici un accent. Purta papuci cu tocuri înalte, însă restul costumaţiei sale era local, un voal larg şi transparent ce-i atârna de pe cap şi până la genunchi. Una peste alta, era o costumaţie cât se poate de graţioasă. Accentul ei pur m-a făcut să o întreb:

— Eşti englezoaică?

— Pe jumătate, răspunse ea, şi astfel am aflat că tatăl ei fusese ofiţer englez, în timp ce mama ei era indiancă dintr-o familie bună, O chema May şi îşi merita din plin numele. Era cu siguranţă foarte frumoasă, iar manierele sale alese şi plăcute nu făceau decât să sporească efectul frumuseţii sale.

Doamna Redfern a dezbrăcat-o pe fată în faţa ochilor mei şi mi-a atras atenţia că părul său pubian fusese ras. Pe bună dreptate, ea însăşi părea îndrăgostită de fată. I-a sărutat cu înfocare pielea delicată şi şi-a trecut mâinile peste liniile ei rotunde şi fine în timp ce fata stătea goală în faţa noastră precum o sirenă.

Doamna Redfern mi-a spus atunci că fata era o Pandomini, sau fată-lotus, iar când am întrebat-o ce însemna asta, mi-a spus că Yoni-ul fetei – păsărică ei – era aidoma mugurelui florii de lotus, iar Kama-salila sau sucul dragostei ei aveau parfumul liliacului proaspăt înflorit. Devenise poetică în descrierile sale ca şi cum ea însăşi ar fi fost amantul, dar trupul fetei merita din plin elogiul ei. Şoldurile sale erau rotunde şi se arcuiau în partea de jos într-o pereche de coapse fine şi bine conturate dintre care movilita aceea despădurită, lipsită de păr între cele două rotunjimi ieşea în afară aidoma unui cioc pufos. Trebuie să vă mărturisesc că am găsit asta mai degrabă respingător. E o aberaţie să crezi că muntele unei femei este mai puţin proeminent dacă îi razi părul. Părul, aşa cum creşte el în afară şi depărtat de partea de jos a pântecelui, are tendinţa de a ascunde vederii asprimea liniei ridicăturii, făcând-o astfel mai puţin proeminentă, mai subtilă în felul ei de a fi atrăgătoare şi mai blândă cu buzele bărbatului. Părul este iarba trupului omenesc, prospeţimea şi frumuseţea câmpului trupesc, însă aceasta era singura imperfecţiune. Sânii ei erau rotunzi şi trandafirii ca nişte rodii mici şi se terminau cu sfârcuri asemenea unor vişine coapte. Pântecele ei semăna unei grămezi de grâu pârguit de soare pe care Solomon trebuie să fi revărsat o mare de săruturi pasionale până să fi scrise rândurile memorabile ale Cântecelor sale. Linia fină a buricului ei perfect tăiat s-a bucurat de toată atenţia mea. Gâtul ei era perfect auriu, dar nu de culoarea izbitoare ca şofranul a şalvarilor turceşti pe care îi purta, ci una mai caldă, un galben mai copt cu o tentă de coajă de alună în ea. Buzele ei erau generoase şi tinere, poate reci în senzualitatea lor, deşi e posibil să mă fi înşelat. Ochii ei, strălucirea tuturor strălucirilor, erau aproape de culoarea ametistului şi licăreau sugestiv din spatele unor pleoape întunecoase, oriental arcuite. Toată frumuseţea din Vest şi din Est îşi dăduseră concursul la zămislirea fetei acesteia fermecătoare, văduvă la optsprezece ani, una dintre reprezentantele cele mai de seamă ale lui Venus. Se aşezase pe un scăunel rotund îmbrăcat în piele de o culoare ţipătoare, iar în clipa în care şi-a mişcat coapsele s-a auzit un sunet strident făcut de fesele ei fierbinţi care se foiau pe pielea lucioasă a scaunului în căutarea unui loc mai confortabil. Doamna Redfem stătuse la picioarele ei aidoma unui curtezan la picioarele uneia dintre prinţesele lui Shakespeare. Am simţit cu putere dorinţa de a o încăleca.

Curând mi-am luat la revedere de la doamna Redfern, iar ceva mai târziu mi-am dat seama că May, deşi nu mai era virgină, voia să mi se dăruiască doar în urma eforturilor susţinute ale doamnei Redfern. Am decis să-mi dau toată silinţa pentru a-i face pe plac. Mi-am scos hainele cât am putut de repede, deşi sper s-o fi făcut cu demnitate, şi, luând-o de mână, am ridi-cat-o în picioare în faţa mea. Apoi, ţinându-mi mâna pe despi-cătura dintre fesele ei, am tras lângă mine, pântece pe pântece până când păsărică ei lipsită de păr s-a lipit de mădularul meu aflat în erecţie. Am sărutat-o în acelaşi timp pe buze. Mi-a răspuns de îndată, căutând să-mi îngroape una dintre coapse între ale ei pentru a exercita mai multă presiune pe punctul plăcerii ei. M-am făcut complicele ei, simţind împunsăturile delicate şi totuşi insistente ale muntelui ei pe coapsa mea, pletele negre ca pana corbului, inelate, ce se împrăştiau precum o ţesătură strălucitoare pe carnea palidă a umerilor şi pieptului meu.

După o vreme, am ridicat-o şi-am dus-o pe braţe către divanul pe care am întins-o cât era de lungă. Ţinea ochii închişi şi respira greu. Am început să o penetrez şi s-o observ în acelaşi timp. Carnea ei s-a îmbujorat pe dedesubt, căpătând o culoare care făcea până şi cea mai deschisă piele să pară negricioasă, mai ales la sfârcurile rozii, de mărimea unor muguri, ce deveniseră ca nişte recifuri de coral de culoarea bronzului. Pe aceste flori încântătoare mi-am revărsat primele sărutări, uşor, şi în acelaşi timp, dând la o parte cu degetele mâinii stângi buzele despi-căturii ei. I-am frământat micul centru al plăcerii până când şoldurile ei s-au ridicat cu frenezie şi de pe buze i-a scăpat un oftat lung de plăcere. Am descoperit cu încântare că avea o despi-cătură relativ mică şi strâmtă, semnul feminităţii din ţările cu climă caldă fiind de obicei mai evident decât cel al femeilor din nordul Europei şi din America, în ciuda faptului că aceasta din urmă este considerată Turnul Babei al tuturor naţiunilor.