Antologie

M-am tras mai aproape de ea, înfigându-mi capul mădularului în strâmtoarea ei fierbinte. Buzele ei au scos un şuierat scurt, ca şi cum sunetul gâtlejului ei slobozise setea arzătoare din interior. Apoi, după ce mă scufundasem în ea până în plasele, mi-am simţit coapsele antrenate într-un ritm dat de mişcarea slabă de rotaţie venită din partea ei. Am alunecat uşor în despică-tura plăcerii, păsărică ei cu lustru cristalin aşa cum ar fi numit-o doamna Redfern. M-am folosit de mişcări lungi şi încete pentru a aprinde flacăra din ea, mâinile şi degetele mele cuibărindu-se sub linia delicată a feselor ei, iar genunchii mei, uşor depărtaţi, blocându-i picioarele pe poziţia deschisă. Am continuat să o pătrund timp îndelungat, lovind-o puternic şi variind mişcările între ele aşa încât să provoc pentru amândoi maximul de plăcere. Mă retrăgeam până când capătul mădularului meu întărâtat ieşea din despicătura ei umedă, apoi mă înfigeam uşor în ea, lă-sând-o să simtă fiecare centimetru din carnea aceea tare ca fierul ce o pătrundea din ce în mai profund. Mi s-a părut din ce în ce mai hotărâtă să găsească noi căi de a mă mulţumi, forţându-mă să aleg o varietate de poziţii. Când se sătura de stat ascultătoare sub mine, mă împingea brusc şi prelua controlul, călărindu-mă în aşa fel încât mădularul meu era îngropat atât de adânc şi de hotărât cum nu aş fi crezut vreodată.

Dar nici măcar asta nu o mulţumea pe deplin. M-a împins de lângă ea şi m-a aşezat pe un scaun, cu suliţa-mi tumescentă ridicată în sus. Apoi, s-a târât până la mine pe coate şi pe genunchi, afundându-se între coapsele mele şi înghiţindu-mă. Îmi sugea falusul cu hotărâre, făcând pauze doar pentru a-mi linge testiculele.

A încercat să insiste că favoarea nu trebuia returnată, dar nici nu am vrut să aud de asta. Am întins-o pe spate şi-am desfăcut-o larg, sorbind din ochi priveliştea despicăturii ei înfometate. Apoi am început să-i frământ coapsele mătăsoase. Când a început să gâfâie şi să tremure, părând să fie pe punctul de a ajunge în culmea plăcerii, mi-am strecurat degetul mijlociu în păsărică ei.

— Oh, ce bine este! Am strigat eu în timp ce începeam să-i masez labiile disperate. Ţesuturile acelea moi erau fierbinţi ca focul şi umede din cauza sucului abundent, dulce la gust. Trebuia s-o gust, aşa că am scos degetul, l-am dus la gurile noastre şi am supt însetaţi crema aceea.

M-am reîntors în ea, de data aceasta cu două degete, şi am început să o lucrez repede. Părea să-i placă şi mă încuraja să măresc ritmul din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai tare. Despicătura ei a început să se desfacă larg cu contracţii puternice, orgasmatice.”

A scâncit când m-am oprit brusc, însă i-am zâmbit şi i-am spus că era vremea să o ling bine. Mi-am lăsat capul în jos, savurându-i aroma. Era delicios de aţâţătoare, precum era şi vederea despicăturii ei rozii, umflate.

Am început să-i sărut coapsele şi pântecele, apoi m-am recompensat prin a-i săruta partea cea mai de jos a despicăturii, lingând-o exact până la clitoris. I-am spus cât de mult îmi place să-i ling păsărică, iar ea mi-a răspuns înşfăcându-mi capul şi îngropându-mi faţa în orificiul ei umed.

Eram pregătit pentru atacul final, aşa că m-am poziţionat între picioarele ei desfăcute. Mădularul meu şi-a croit imediat drum şi a început să o umple dând dintr-un perete în altul, înainte şi înapoi. Am început să pisez înăuntru şi afară, aducând-o pe punctul extazului de necontrolat, o dată şi încă o dată, până când torentului meu nu i s-a mai putut pune nici o oprelişte.

Am adus-o la apogeu, culme după culme, şi apoi, când am simţit că mi se dăruie toată fără nici un fel de reţinere, mi-am slobozit propria-mi pasiune înăuntrul ei.

Când totul a luat sfârşit, am întrebat-o despre viaţa ei. Am aflat că fusese una singuratică. Fusese încredinţată unui subofiţer, unui indian şi soţiei acestuia, iar tatăl ei stabilise o mică pensie pentru acest lucru. Trăise între cele două civilizaţii contrastante, aşadar înţelegându-le pe amândouă, dar neîndrăgind niciuna dintre acestea. Indianul, spunea ea, nu avea nici o noţiune despre moralitatea sexuală. Am aflat că fusese crescută într-un templu drept mireasă a zeului Brahma şi fusese iniţiată în toate tainele şi artele iubirii de către preoţi. De fapt, nu făcuse decât să-i dea ascultare doamnei Redfern în speranţa că voi avea grijă de ea sau că o voi elibera de sub tutela templului. Bineînţeles că i-am promis să fac tot ce îmi stătea în putere şi a doua zi am început să mă informez cu privire la aceasta.

Cu ajutorul doamnei Redfern, mi-am dat seama că misiunea nu era foarte dificilă. Tatăl ei, englezul, lăsase pensia la dispoziţia fetei după vârsta de şaisprezece ani. Apelând la autorităţile competente, am reuşit curând să o scot din mâinile preoţilor şi să o las în grija unei persoane care nutrea o adevărată afecţiune pentru ea: doamna Redfern.

Evident că eram curios să aflu ce fel de tratament primise din partea preoţilor. I-am pus întrebări privitoare la acest lucru, însă de fiecare dată s-a arătat foarte reţinută. O dată a recunoscut că, într-o anumită împrejurare, fusese forţată să se supună simultan metehnelor a doi preoţi. Nu făcuse acest lucru de bună voie, însă nu avusese încotro. Mi-a povestit cum preoţii îi sfâşiaseră de fapt hainele de pe ea, până când a rămas goală în faţa lor. Unul dintre ei a tras-o în faţa lui şi a început să o muşte de sfârcuri şi să le frece între buzele sale. Celălalt şi-a ridicat roba şi a venit în spatele ei. Îi simţea tăria lovind în fesele ei, apoi fierbinţeala şi durerea în timp ce acesta încerca să pătrundă în rectul ei. A tras-o deasupra lui, îm-pingând-o în sus şi în jos de şolduri, îngropându-şi falusul enorm din ce în ce mai adânc în fundul ei, în timp ce primul dintre preoţi se descotorosea cu dragă inimă de hainele sale. Scula lui era lungă, groasă şi flămândă în timp ce îngenuchea între picioarele ei. Apoi, a pătruns violent în cămăruţa ei strâmtă şi au continuat să i-o tragă până când au umplut-o cu valuri de spermă. Altă dată, fusese dezbrăcată complet şi biciuită în faţa unei adunări de preoţi, pentru un motiv pe care ea îl considerase neînsemnat.

Timp de mai bine de o lună, am continuat să-mi împart existenţa între Winnie şi May, fiind mai mult decât mulţumit de colecţia mea. Winnie era cu mult mai puternică şi hotărâtă, dar May era mai senzuală, iar bunătatea şi docilitatea ei erau infinit mai înduioşătoare. Când o dezamăgeam în dragoste, ochii ei mari şi negri se umpleau de lacrimi. Winnie, pe altă parte, se enerva rău de tot şi m-ar fi făcut bucăţi. Cu toate acestea, amândouă mi-au dăruit plăceri intense, cu totul şi cu totul unice, pentru că nu trebuie să uităm că eu aveam 45 de ani, iar tinerele mele iubite erau amândouă trecute de cei douăzeci de anişori.

Nu de puţine ori m-am gândit să le fac cunoştinţă. Am între-bat-o pe doamna Redfern ce credea despre asta, asigurându-mă că aduc vorba pur şi simplu întâmplător. Spre marea mea plăcere, a răspuns favorabil ideii.

— Winnie e-aşa o drăgălaşă! Spuse ea, şi din fericire deja mă ştie şi are încredere în mine. Sincer vă spun că trebuie să mă lăsaţi pe mine să vorbesc cu ea.

Am întrebat-o de ce.

— Oh, noi, femeile, avem felul nostru de a vorbi despre lucrurile astea! Spuse ea râzând sănătos. Şi chiar cred că avea dreptate!

— Dar May? Crezi că o vom putea convinge? Nu eram foarte sigur despre reacţia ei.

— Lăsaţi-o pe mine, domnule!

Eram bucuros să fac asta. Educaţia noastră ne împiedică să fim capabili de a făuri situaţii romantice, pe câtă vreme, doar cu ajutorul unei alte persoane, cât de uşor erau aranjate întâlnirile acestea amoroase! Câteva zile mai târziu, femeia aceea şireată a trecut pe la mine şi mi-a spus că tratativele ei avuseseră succes, întâlnirea era fixată pentru a doua zi.

Un singur lucru o preocupa, spunea ea. Era vorba că Winnie era albă, iar May doar pe jumătate. Credea că Winnie nu o să accepte asta. Am râs de temerile ei.

— Ce nebunie să crezi asta despre o fată ca Winnie, atât de dreaptă şi de onestă, protestai eu. Asta nu ar face decât să hrănească nişte concepte demne de tot dispreţul precum ura rasială şi totuşi, în acelaşi^timp, să Iaşi loc dorinţei de a te desfăta în plăceri nepermise. Înseamnă că nu ştii ce suflet frumos are fata asta! Din câte văd eu, o cunosc pe Winnie mai bine în anumite privinţe decât dumneata, doamnă Redfem!

A izbucnit în râs şi a exclamat aproape roşind:

— Oh, presupun că uneori par tare demodată în comparaţie cu dumneavoastră şi cu fetele astea!

— Deloc, doamnă Redfern, răspunsei eu. Ai, întocmai ca şi mine, un suflet tânăr.

Într-adevăr, aşa cum aveam să aflu mai târziu, avea sufletul tânăr. Pe bună dreptate, când a ieşit pe uşă după acea discuţie, nu m-am putut abţine să nu observ ce fese pline şi vioaie avea şi cât de bine conturate îi erau picioarele, în ciuda celor patruzeci şi doi de ani pe care îi avea. Femeia asta, fără îndoială pasională şi plină de imaginaţie, fusese chiar aici, sub nasul meu, în tot timpul acesta. Am râs de descoperirea pe care o făcusem. Cât de relativă este viziunea noastră în anumite situaţii!

Ca şi mai înainte, în „noaptea nunţii” să spunem aşa, am decorat camera cu flori, fructe şi vin, am împrăştiat perne pe jos, m-am îmbăiat, am îmbrăcat halatul de baie şi m-am pregătit pentru o după-amiază plăcută.

Winnie a sosit prima, singură. Părea un pic agitată. Am făcut tot posibilul să-i calmez neliniştile.

— Spune-mi tu, Winnie, te temi de mine?

— Oh, nu! Nu de tine, dragul meu Frank, scânci pasional dulceaţa aceea de fată. Sunt agitată pentru că e prima dată, cu o altă persoană, vreau să zic.

I-am spus că nu avea de ce să-i fie teamă, că nimic nu se întâmpla împotriva voinţei ei, şi am întrebat-o dacă nu mă cunoaşte suficient cât să-şi dea seama că nu m-aş preta la nimic josnic sau dureros. Mi-a spus că mă cunoaşte desigur şi că ar fi încântată să facă numai ce mi-aş dori eu să facă. Am sărutat-o dulce pe frunte. Apoi i-am turnat un pahar cu vin.

— Dacă eşti suficient de matură pentru a-ţi desfăta simţul tactil, spusei eu cu un surâs, atunci eşti suficient de matură şi pentru a-ţi desfăta simţul gustului. Winnie a râs cu voioşie.

— Oh, în regulă! Spuse ea. Tata îmi dă voie să beau vin la cină!

— Atunci poate nu s-ar supăra dacă ai lua micul dejun cu mine, nu? Spusei eu în glumă.

Winnie a chicotit şi apoi a spus serioasă:

— Câteodată am impresia că eşti cel mai inteligent bărbat. Din lume, Frank.

M-am înclinat cu o acceptare prefăcută a acestui compliment. Chiar în acel moment, a sunat la uşă.

— Cred că este celălalt oaspete al nostru, spusei eu râzând şi m-am dus direct la uşă să deschid. Desigur, era May în compania doamnei Redfem.

— Dacă nu vă supăraţi, domnule, spuse pe dată femeia cea simpatică, voi asista doar la dezbrăcarea lui May, în timp ce dumneavoastră vă ocupaţi de cealaltă domnişoară.

— Cum crezi mai bine, doamnă Redfern.

— Vino, May. Ia loc aici, lângă mine, spuse femeia. May a făcut întocmai. Winnie, suflet bun şi drept, a venit direct la mine şi mi-a spus:

— Dezbracă-mă, Frank. Nu ar fi cinstit faţă de May dacă nu am rămâne goale amândouă în acelaşi timp.

May i-a aruncat o privire plină de recunoştinţă, iar cele două fete încântătoare şi-au zâmbit una alteia. Dacă avusesem vreo remuşcare cu privire la întâlnirea asta, acum dispăruse precum o păpădie luată de vânt. Am sărutat-o pe Winnie pe buze şi am jucat rolul valetului ei senil. Doamna Redfern a făcut acelaşi lucru cu cea mai oacheşă dintre tovarăşele mele de joacă şi, în curând, cele două fete se puteau privi una pe cealaltă, tot atât de goale pe cât veniseră pe lume.

Primele cuvinte rostite au fost ale lui Winnie:

— Oh, ia uită-te la păsărică ei! Strigă ea cu o voce ascuţită. E rasă!

Eu şi doamna Redfern am început să râdem, iar May s-a înroşit fermecător.

— Aşa se obişnuieşte acolo de unde vine ea, draga mea, spusei eu în momentul în care umorul situaţiei mi-a dat voie.

— Aşa îţi place ţie? A întrebat-o Winnie pe May pe un ton prietenesc şi serios.

— Nu m-am purtat niciodată altfel, răspunse May cu isteţime, iar cele două fete au alergat una în braţele celeilalte. Ce frumos arătau amândouă, precum două balerine din Lacul lebedelor, ba chiar cu mult mai frumoase, căci strălucirea fină a pielii lor nude le făcea să pară cu atât mai fermecătoare.

— Iar acum, dezbracă-te şi tu, Frank! Ceru Winnie, râzând cu gura până la urechi.

Am râs şi eu. Fără să stau prea mult pe gânduri, făcând abstracţie de faptul că doamna Redfern era încă în cameră, mi-am aruncat halatul de baie şi am rămas gol în faţa lor. Mi se sculase deja şi femeile au început să râdă când mi-au văzut bărbăţia aceea înfuriată ridicată drept în faţă.

— Oh, într-adevăr! Domnule Harris! Spuse doamna Redfern. Nu i-am dat însă nici o atenţie şi am traversat repede camera pentru a le cuprinde în braţe pe cele două fete. Stăteam grupaţi, zâmbindu-ne unii altora.

— Oh, într-adevăr! Spuse doamna Redfern. Deci aşa stau lucrurile!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, a început să-şi arunce hainele de pe ea. Pe bună dreptate, nu cred că vreunul dintre noi ar fi avut vreun interes s-o oprească. Fetele mă întinseseră deja pe covor şi mă chinuiau muşcându-mă de peste tot. Peste câteva momente, doamna Redfern, femeie viguroasă, dar foarte bine clădită şi plină de graţie în mişcări, s-a aruncat în jocul nostru.

Ne rostogoleam cu toţii pe covor şi o clipă mai târziu, având un sentiment aproape de şoc ce a dat curând naştere plăcerii, am realizat că toate trei căutau să mă ţintuiască de podea. Doamna Redfern îmi luase mădularul în gură şi stătea pe coapsele mele cu toată greutatea sânilor şi cu partea superioară a trunchiului ei, blocându-mi orice mişcare a picioarelor. May, pe care mai degrabă o simţeam decât o vedeam, stătea călare pe burta mea şi mă călărea cum mâni caii, în timp ce Winnie, cel mai mare drăcuşor, mi se aşezase pe cap, cu păsărică ei încordată suspendată deasupra feţei mele precum sabia lui Damocles. Am râs cu putere şi, cu o răsucire agilă a trupului meu, le-am răsturnat pe toate trei pe covorul indian. S-au rostogolit în părţi, ca trei bacante impertinente, într-un iureş de râsete şi trupuri goale.

Doamna Redfern nu pierdea timpul, într-o clipită, a ţintuit-o pe May la podea şi a început să o sărute pasional cu limba şi buzele. May râdea plină de încântare, în timp ce doamna Redfern a ajuns la păsărică ei cheală, însă când limba ascuţită ca o săgeată a doamnei Redfern a găsit centrul plăcerii, râsul lui May s-a transformat într-un geamăt de plăcere. Femeia asta în toată firea era o expertă, lingându-i de jur împrejur pielea fină a muntelui ei, afundându-se cu putere în crăpătura umfiată în timp ce un deget atent freca clitorisul fetei, în cele din urmă, a abandonat periferiile feminităţii lui May, devotându-se în întregime lustruitului cu vârful limbii a membranelor acelea fine, rozii. Asta a aruncat-o pe fată într-un extaz paroxic care ameninţa să o conducă la inconştienţă.

Între timp, Winnie stătea cu mâinile în şoldurile ei zvelte, privind interesat şi cu nesaţ neajutorarea rivalei sale. Mi-am amintit de îndată de legenda lui Sappho de pe minunata insulă Lesbos şi nu m-am putut abţine să nu observ cât de frumos se amestecau diferitele culori ale pielii. Pielea doamnei Redfern era de-un alb-roziu rumen, umerii şi sânii protejatei sale de culoarea mierii, înotând sub o cosiţă de păr negru împletit lejer, în timp ce Winnie, aşa cum stătea, zveltă şi independentă, era în întregime de un alb cremos şi fin.

— Stai un pic, spuse dintr-odată doamna Redfern, am să aprind un beţigaş parfumat. S-a întins după geantă, a găsit-o, a întors pe dos conţinutul acesteia şi a scos o cutiuţă verzuie din care a luat un beţigaş de culoarea baligii şi de forma unui creion cu vârf ascuţit. Curând un fum lung, pufos şi dulce a început să se ridice din vârful mocnit al beţigaşului. Cele două fete, captivate de el, încercau să facă fumul să se îndrepte spre ele, vânturând aerul cu palmele.

— E plăcut să-l miroşi, nu să-l atingi, spuse sec doamna Redfern.

În acel moment, Winnie a sugerat să ne jucăm de-a broasca săritoare. Imediat după ce a rostit aceste cuvinte, s-a aplecat în faţă şi ne-a arătat unul din cele mai frumoase funduleţe din lume pe care avusesem vreodată norocul să le văd, cu cele mai fine şi compacte fese, ca doi pepeni, adunate în jurul miezului trandafiriu sub care răsărea un smoc mătăsos de păr adunat precum barba unui ţap.

May a pornit prima, sărind înainte cu tălpile goale pe covor şi apoi în sus de îndată ce reuşise să-şi ia avânt. A aterizat după mai bine de un yard, s-a îndreptat în fugă către scări şi s-a aşezat pe poziţie. Venise rândul doamnei Redfern care a dat la o parte toate obstacolele în ciuda robusteţii ei, aparent fără nici un efort. Am ezitat destul de mult doar pentru a-i permite să îşi ocupe poziţia, apoi am sărit de două ori pentru a mă aşeza cu picioarele desfăcute înspre fete şi să iau o poziţie din care aş fi putut face un salt peste posteriorul cărnos al doamnei Redfern. Ceva – nu ştiu nici până în ziua de azi ce anume – m-a făcut să ezit. M-am trezit făcând săritura mult prea încet şi, înainte să-mi dau seama ce se întâmplase, mi-am simţit mădularul tare ca fierul împlântându-se direct în despicătura fierbinte dintre fesele doamnei Redfern. Evident că a crezut că făcusem asta intenţionat, aşa că s-a ridicat pe vârfuri, împingând în acelaşi timp cu fesele fiebinţi încât mădularul meu, excitat brusc de această prevestire, s-a strecurat sigur pe el între buzele ei puternic împădurite şi nu a întâlnit nici o rezistenţă când s-a scufundat într-una din cele mai fierbinţi şi suculente crăpături din câte mi-aş fi putut imagina vreodată. De îndată ce a simţit pântecele meu lovindu-se de fesele ei, a început să-şi împletească partea de jos a trunchiului într-un nod – o încleştare pasională pe care o căpătase fără îndoială în urma multor experienţe – şi am descoperit dintr-odată că eram blocat pe dată fără nici cea mai mică şansă de scăpare.

Am auzit atunci râsul fetelor. Atunci Winnie a strigat:

— Hai, dragule, trage-i-o! Dacă aş fi bărbat, eu aşa aş face! Trage-i-o! Vrem să-ţi vedem scula plonjând în ea înainte şi înapoi!

Nici nu prea aveam încotro, drept să vă spun. Am înşfăcat-o de mijocul ei robust şi alb şi am început să forez adânc cu lovituri scurte şi bruşte. Ea s-a arcuit pentru a ieşi în întâmpinarea.

Penisului meu, ameninţând clar să-mi rupă în două biata-mi dotare, cu răsucirile şi contorsiunile pe care le făcea. Crăpătura ei insistentă mă trăgea înăuntru ca pe un armăsar şi mi-a supt toată sperma din mine în câteva clipe. Niciodată nu am trăit aşa ceva… Şi sunt sigur că nu aş mai face asta vreodată, atât de intensă şi vlăguitoare fusese experienţa.

M-am retras pe dată.

Doamna Redfern s-a ridicat pe dată.

— Mai e ceva viaţă în câinele ăsta bătrân, spuse ea cu voioşie. Domnule Harris, sper că nu voi aştepta prea mult următoarea ocazie.

Deşi aveam o presimţire sumbră, am asigurat-o cât se poate de frumos că nu trebuia să aştepte prea mult şi că nici eu nu voi aştepta să fiu invitat.

— Am cunoscut doar un singur bărbat căruia îi plăcea tot atât de mult ca şi dumneavoastră, domnule, strigă ea, şi acela era ultimul meu soţ. Şi el era înzestrat tot cu o sculă din asta de negru!

— De negru! Strigai eu. De ce de negru?

— Of, domnule Harris, sunteţi îngrozitor! Spuse simpatica şi extaziata doamnă Redfem.

Avea dreptate. Numai boemii îşi permit luxul de a fi cu adevărat liberi, nu şi clasa muncitoare. Sărmana doamnă Redfern, în ciuda plăcerii de care se bucura din toate aranjamentele amoroase, era incapabilă să evalueze acea esenţă iritantă şi totuşi esenţială a Păcatului Originar. Fetele, slavă domnului, nu fuseseră atinse de acesta. Le plăcuse enorm toată chestiunea, judecând după chicotelile lor fericite şi feţele extaziate, din timpul şi de după partida noastră.

Întâlnirea noastră s-a terminat târziu. Winnie a trebuit să se grăbească să nu întârzie la cină cu părinţii ei. La scurt timp, a plecat şi doamna Redfern cu May.

După ce au plecat şi am avut un moment de relaxare după toate strădaniile mele, am realizat că trebuie să fi fost un moment în istorie, sau poate în preistorie, când posibilităţile depline ale unui joc precum cel de-a broasca săritoare să fi fost nu doar înţelese, ci şi exploatate. Jocul era cu siguranţă cunoscut de greci. Până la ce punct l-au jucat, trecând peste faptul că era un fel de exerciţiu fizic, nu se ştie, pentru că nu a fost consemnat nicăieri. Cu toate că se pare că era un lucru cert, deoarece unii istorici contemporani afirmă că tinerii greci se dedau la practici homosexuale. Nu mi-aş dori ca adevărul să rămână îngropat în trecutul îndepărtat, din care să nu mai poată ieşi niciodată la suprafaţă, constituind astfel terenul propice pentru precauţie în atitudinea noastră, autocontrol în comportamentul nostru şi înţelepciune în judecată. Adevărul nu a fost niciodată atât de dăunător legăturilor amoroase, după părerea mea, pe cât a fost minciuna. Nu trebuie să uităm că dacă am şti tot adevărul, am putea totodată să înţelegem tot. Simţeam că nu am nimic să-mi reproşez pentru plăcerile mele din după-amiaza aceea. Fireşte că ne adunaserăm cu toţii acolo pentru că fiecare a simţit în sufletul său că aşa trebuia să fie. Ce efecte putea să aibă pe viitor? Dragostea umană este delicată în multe feluri. Nesocotisem eu oare legile inviolabile ale subtilităţii? Nu credeam asta, şi se pare că am avut dreptate, pentru că zbenguiala asta nu a afectat cu nimic nici intimitatea dintre mine şi Winnie, şi nici pe cea dintre mine şi May. Câtuşi de puţin!

O săptămână mai târziu, doamna Redfem era entuziasmată de un nou proiect. Femeia asta era neobosită în căutarea zeului Eros. Referitor la ea, trebuie să admit că am simţit tenta unui motiv ascuns, dar nu puteam s-o învinuiesc pentru asta. Fireşte că fiecare vrea să câştige cât mai mulţi bani. De ce s-o fi învinuit pe biata femeie? Mi-a făcut capul calendar cu privire la un obiect pe care voia să mi-l procure şi care urma să mă fascineze.

— Aşa ceva se găseşte numai în cele mai bune case, declară ea.

— Despre ce-i vorba? Întrebai eu.

— L se spune „inel fără capăt”, răspunse ea, dar asta nu explică nimic. Dacă voi reuşi să vă fac rost de unul, va trebui să recunoaşteţi că India v-a învăţat ceva ce merită ştiut.

Câteva zile mai târziu, mi-a adus obiectul despre care îmi vorbise şi mi l-a arătat; era un inel din argint cu câteva pene fine, mici de jur împrejurul lui. Inelul nu era închis, iar doamna Redfern mi l-a strecurat pe deget şi mi-a spus:

— Iată! Dacă folosiţi inelul ăsta, o să înnebuniţi toate fetele.

— Serios? Exclamai eu. Vrei să spui că dacă-l port, asta o să le provoace o mai mare plăcere?

— Încercaţi-l, răspunse ea. Nu le spuneţi nimic fetelor, însă încercaţi-l şi veţi vedea curând că v-am făcut rost de un partener minune.

— În regulă, spusei eu, îţi rămân îndatorat şi dacă se va dovedi că ai fost un profet bun, voi fi foarte generos cu tine.

— Sunt convinsă de asta, zâmbi ea, dar dacă îl veţi încerca şi a doua oară, nu doar o dată, veţi fi cu atât mai sigur de asta.

— De ce a doua oară? Întrebai eu.

— Ştiţi foarte bine de ce, exclamă ea râzând. Cunoaşteţi bine că nouă fete din zece simt mai multe a doua oară decât prima dată, şi dacă veţi folosi gâdiliciul meu când sunt deja în extaz, veţi avea rezultate incredibile. Veţi vedea!

— Am să-l încerc chiar în seara asta, spusei eu, iar mâine am să-ţi spun cum a decurs treaba.

— În regulă, răspunse ea, sunt de acord cu asta. Intre timp, sunt pe urmele unui alt instrument care vă va surprinde şi mai mult şi care o să facă orice fată să fie nebună după dumneavoastră.

— Mulţumită ţie, rasei eu, cred că voi învăţa într-adevăr ceva memorabil despre India.

— Cea mai grozavă ţară din lume, spuse ea grav, cât priveşte uneltele dragostei, mâncărurile sau excitantele. Aici se ştie despre senzaţiile sexuale, despre cum să le însufleţeşti şi să le intensifici mai mult decât oriunde în lume. Încercaţi gâdiliciul meu şi vă veţi convinge.