Lecţia 10
învaţă-ne să ne rugăm
Acelora care se îneacă, care mor, care sunt în pericol sau în nevoie nu le este greu
să strige la Dumnezeu. E ceva la fel de firesc ca respiraţia, şi atunci e puţină înclinare
spre repetiţie mecanică a unor rugăciuni învăţate pe de rost. în asemenea împreju-
rări, rugăciunea nu este o datorie împovărătoare care să fie isprăvită cît mai repede
pentru liniştea conştiinţei, ci este pur şi simplu un strigăt disperat ia Dumnezeu din-
tr-o nevoie profundă, acolo unde numai El poate ajuta. „Doamne, Te rog, ajută-mă!"
este strigătul acelora care acum nu mai sunt prea ocupaţi, prea mulţumiţi de ei înşişi,
prea nesinceri ca să se roage. Ei nici nu caută acum pe cineva care să-i înveţe să se
roage; ei se roagă pur şi simplu.
Creştinii recunosc în general că viaţa de rugăciune e cel mai slab punct al vieţii
lor spirituale regulate. Ei recunosc că succesul în lucrarea spirituală depinde de rugă-
ciune şi că lipsa de succes se datorează lipsei de rugăciune. Şi totuşi, deşi aproape
toţi se roagă, sunt puţini oameni rugativi adevăraţi.
Dostları ilə paylaş: |
