Antrenament în creştinism 1

Despărţirea de Dumnezeu

Omul a fost creat pentru Dumnezeu, spre bucuria şi glorificarea Lui (Apocalipsa

4:11; Isaia 43:7). Planul etern al lui Dumnezeu pentru om era ca el să-I poarte chi-
pul şi prin aceasta să-I facă cunoscut gloria (Geneza 1:26-27; Romani 8:29). Dum-

nezeu 1-a creat pe om cu o voinţă liberă şi nu ca un robot pe care să-1 conduci cum

vrei. Omul era liber să-L iubească pe Dumnezeu şi să asculte de El sau nu.

1. 
   ÎNCERCAREA OMULUI. El a fost pus într-o grădină frumoasă şi s-a bucu-
   rat de comuniunea cu Dumnezeu. I s-a impus doar o restricţie ca să garanteze păs-
   trarea acestei comuniuni. Omului i s-a interzis să mănînce din rodul pomului binelui
   şi răului. Exista posibilitatea să asculte sau nu, să creadă Cuvîntul lui Dumnezeu sau
   nu (Geneza 2:15-17).
   
2. 
   NEASCULTAREA OMULUI. Diavolul, sub forma unui şarpe, L-a contrazis
   pe Dumnezeu şi a spus că omul nu va muri dacă va mînca din fructul oprit. Omul a
   crezut mai degrabă această minciună decît cuvîntul lui Dumnezeu, care îl iubea.
   Această neascultare a atras după sine o schimbare fatală numită căderea în păcat
   (Geneza 3:1-7). Rezultatul a fost imediat moarte spirituală, care înseamnă exclude-
   re din comuniunea cu Dumnezeu (Geneza 3:8) şi în cele din urmă moartea fizică,
   prin care sufletul omului este despărţit de corpul său (Geneza 5:3-5).
   
3. 
   PROBLEMA OMULUI. Urmările acestei neascultări nu s-au mărginit numai
   la primul om. Păcatul şi moartea au trecut prin el asupra întregii omeniri (Romani
   5:12). Caracterul omului s-a schimbat, devenind astfel un duşman al lui Dumnezeu.
   El a devenit păcătos atît în caracterul (Efeseni 2:3), cît şi în faptele lui (Romani 3:
   23). Plata acestui păcat a fost şi este moartea (Romani 6:23). Fiecare păcat merită
   pedeapsa cu moartea (Ezechiel 18:4). De aceea, omul este „mort în fărădelegi şi pă-
   cate" (Efeseni 2:1,5). Această moarte e una spirituală prezentă, adică despărţire de
   Dumnezeu. Moartea arată neîncetat groaznica plată a păcatului (Evrei 9:27; Iacov
   1:15). După moartea fizică, care desparte sufletul de trup, urmează moartea a doua,
   care desparte etern sufletul de Dumnezeu (Apocalipsa 20:11-15). Chiar şi în viaţa
   de acum, păcatul este cauza ultimă a tuturor greutăţilor, bolilor, suferinţelor şi în-
   străinării de Dumnezeu.