Antrenament în creştinism 1

Salvare pentru cel credincios

Fiecare om trebuie să vină personal la Dumnezeu ca să fie salvat, prin faptul

că-L primeşte pe Isus Cristos în această viaţă ca pe Domnul şi Salvatorul lui (loan
1:12-13). Reacţia omului faţă de Dumnezeu îl aduce într-una din cele două grupe de
oameni: copii ai lui Dumnezeu şi atei. Ei sunt membri ai unor familii spirituale di-
ferite, cu părinţi diferiţi, cu roade diferite şi viitor diferit.

1. 
   COPIII NEASCULTĂRII (Efeseni 2:2; 5:6). Comportarea lor faţă de Dumne-
   zeu adevereşte această expresie. Expresia „copii ai mîniei" (Efeseni 2:3) se referă la
   viitorul lor. Cine este tatăl lor se vede clar din descrierea lor de „copii ai diavolului"
   (l.Ioan 3:10,8).
   
2. 
   COPIII LUI DUMNEZEU (Romani 8:16-17; loan 1:12; Galateni 3:26). Ei pot
   fi consideraţi pe baza expresiei „ascultarea credinţei" (Romani 16:26) ca şi copii ai
   ascultării (1.Petru 1:14). ,JDa"-ul lor la credinţă este „ascultarea lui Isus Cristos"
   (1.Petru 1:2). Această ascultare se referă la mesajul Evangheliei. Deoarece aparţin
   acelora care sunt pe drumul credinţei, sunt numiţi şi fii ai lui Avraam (Galateni 3:7).
   Domnul Isus a spus că copiii lui Avram „fac faptele lui Avraam" (loan 8:39). Schim-
   barea din viaţa lor face ca să fie numiţi „fii ai luminii" (loan 12:36; 1 .Tesaloniceni
   5:5). Ei nu sunt salvaţi prin fapte bune, ci pentru fapte bune (Efeseni 2:10; Tit 3:8).
   Sensul salvării era ca aceia, care erau morţi în păcate, să trăiască acum pentru drep-
   titudine (1.Petru ?:24). Deosebirea principală dintre cele două familii constă în cre-
   dinţa lor. Copiii neascultători, care se află pe calea lui Cain, se încred în propriile
   lor realizări şi eforturi din viaţa lor înaintea lui Dumnezeu. Ei nu vor să asculte de
   Evanghelie şi să vină la Dumnezeu numai pe baza lucrării îndeplinite şi perfecte a
   lui Cristos. Ei se încred în propria lor pietate, în propriile lor idei şi filozofii de viaţă.
   Dimpotrivă, copiii lui Dumnezeu au ajuns la cunoştinţa că au nevoie de un Salvator.
   Ei s-au pocăit de păcatele lor (Luca 13:3; 15:7; 24:47; Fapte 2:38; 3:19). Ei au venit
   la Dumnezeu prin credinţă (Fapte 20:21; 26:20). Credinţa lor se sprijină exclusiv pe
   sîngele lui Isus Cristos prin care sunt salvaţi (Romani 3:25). Numai sîngele Lui poa-
   te să ne cureţe de orice păcat (l.Ioan 1:7; Apocalipsa 1:5).
   

Concluzie

Dumnezeu a plănuit înainte de întemeierea lumii salvarea oamenilor. El dorea cu

ardoare comuniunea cu cei care erau gata să-L iubească şi să-L asculte de bunăvoie,
începutul neascultării nu L-a surprins. în planul Lui era deja prevăzut înainte de în-
temeierea lumii Mielul lui Dumnezeu (1.Petru 1:19-20; Apocalipsa 13:8). Cînd s-a
împlinit vremea, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său (Galateni 4:4). Dumnezeu, care

10

vorbise oamenilor prin profeţi în multe rînduri şi în multe moduri, le-a vorbit acum

prin Fiul Său (Evrei 1:1-2). Mesajul Evangheliei spune omului că Cristos a murit
pentru păcatele lui, a plătit pentru vina lui şi prin aceasta a satisfăcut dreptatea lui
Dumnezeu. Fiul a înviat dintre cei morţi ca să-i îndreptăţească pe oameni înaintea
lui Dumnezeu. Dumnezeu oferă viaţă eternă fiecăruia care vine la El prin credinţă
în Fiul Său. A-L primi şi a-L avea pe Fiul Său înseamnă viaţă eternă (loan 1:12;
1 .loan 5:12). Mînia lui Dumnezeu rămîne peste cel ce nu vrea să creadă (loan 3:36).
Ai ascultat de Evanghelie? Umbli acum pe drumul vieţii tale ca un copil al ascultă-
rii, ca un copil al luminii şi ca un copil al lui Dumnezeu?