Antrenament în creştinism 1

Chemarea la mărturie

Chemarea Domnului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni" (Matei

4:19) este clară. El a vrut ca ei să-şi lase mrejele, căci avea mai mult interes pentru
marea oamenilor vii decît pentru peşti (Luca 5:4,10). El i-a chemat să meargă ca
secerători în sens spiritual. „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum,
gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strînge rod pentru viaţa veşnică"
(loan 4:35-36). Ei trebuiau să semene Cuvînrul lui Dumnezeu în inimile oamenilor
(Marcu 4:14), apoi să-1 ude cu rugăciunile lor şi să secere suflete pentru împărăţia
lui Dumnezeu. Ei trebuiau să fie martori în sala de judecată a unei lumi adesea ne-
prietenoase (Fapte 1:8). Duhul lui Dumnezeu le-a fost dat ca să-i împuternicească
să predice mesajul lui Dumnezeu celor pierduţi. Aşa au mers primii creştini pretu-
tindeni şi au predicat Cuvînrul (Fapte 8:4).

E uimitor că Dumnezeu a încredinţat o lucrare aşa de importantă unor oameni

slabi. LeRoy Eims scrie: „Dumnezeu ar fi putut scrie în fiecare zi loan 3:1(5 pe cer.
Sau ar fi putut face ca stelele să-1 rostească. în loc de aceasta ne-a încredinţat nouă
sarcina hotărîtoare a predicării Evangheliei".¹

Este o seriozitate sfîntă că ne-a fost încredinţată Evanghelia (l.Tesaloniceni 2:4)

şi ar trebui ca lucrul acesta să fie pentru noi o dorinţă arzătoare, o chestiune de viaţă
şi de moarte (Romani 9:3). „Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul" şi să nu tacă
(Psalm 107:2). Un om care avea nişte demoni numiţi Legiune a arătat că era pose-

64

dat de ei prin viaţa sălbatică trăită între morminte. După ce a fost scăpat de ei, Dom-

nul Isus I-a trimis imediat ca martor pentru ai lui (Marcu 5:19). O femeie imorală şi
neinstrui Ă din punct de vedere biblic a devenit prima Sa martoră a Evangheliei în-
tr-un ţinut străin (loan 4:28-29,39). Orbul pe care-1 vindecase Domnul Isus nu ştia
nici el prea multe, dar putea să spună: „Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd" (loan
9:25). Nici un verset din Sfînta Scriptură nu declară că mărturisirea lui Cristos este
încredinţată numai cîtorva credincioşi sau numai unor credincioşi instruiţi profesio-
nal. Dacă nu putem vorbi ca Petru, atunci poate că-i putem aduce pe alţii la Domnul
Isus ca Andrei (loan 1:40-42). Nimeni nu poate ajunge mai bine ca noi la cercul nos-
tru de cunoştinţe. Nu este responsabilitatea altora, ci a noastră să-i avertizăm pe
aceia care trăiesc încă în păcatele lor.