Antrenament în creştinism 1

Mărturie prin viaţa noastră

Mărturia noastră nu se mărgineşte la cuvinte, ci cuprinde întreaga noastră viaţă.

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele
voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Matei 5:16). Una
dintre cele mai mari obiecţii împotriva creştinismului este plîngerea că „în biserică
sunt prea mulţi făţarnici". Deşi acesta este numai un pretext şi nu adevăratul motiv
pentru care oamenii nu vor să se pocăiască, trebuie să funde acord că deja un sin-
gur făţarnic sau ipocrit în biserică e prea mult. Şi Domnul nostru i-a respins pe ipo-
criţii religioşi (Matei 23:13-29). Trebuie să ducem o viaţă aşa de bună, ca oamenii
să fie nevoiţi să se ruşineze cînd vorbesc urît despre noi (Tit 2:8; 1.Petru 3:16).

Deşi toţi credincioşii sunt chemaţi ca martori ai lui Cristos, nu toţi s-au pus în aşa

fel la dispoziţia lui Dumnezeu, încît El să-i poată folosi. Ar trebui să devină vizibile
următoarele trăsături de caracter:

1. 
   O VIAŢĂ HRĂNITĂ DIN DUMNEZEU. Aducerea de rod depinde de rămî-
   nerea noastră în Cristos, adevărata Viţă, de hrănirea noastră zilnică din plinătatea Sa.
   „Căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic", a spus El (loan 15:5). Un punct im-
   portant în această hrănire este un timp zilnic de comuniune cu Domnul. „Cuvîntul
   lui Cristos să locuiască din belşug în voi" (Coloseni 3:16).
   
2. 
   O VIAŢĂ CONDUSĂ DE DUMNEZEU. Predarea totală este cea mai bună
   însuşire pe care o poate avea lutul în mîinile olarului (Ieremia 18:6). Cînd ne condu-
   ce Duhul lui Cristos, vom putea vorbi despre Domnul în situaţii pregătite de Dum-
   nezeu.
   
3. 
   O VIAŢĂ CARE SE REVARSĂ ASUPRA ALTORA. Cînd Duhul lui Dumne-
   zeu ţîşneşte ca un rîu din viaţa noastră, oamenii vor fi mişcaţi şi învioraţi (loan 7:
   38). Mărturia eficace este „revărsarea vieţii lui Cristos".² Bunătatea şi prietenia pe
   care le află oamenii prin noi îi impresionează mai mult ca versete biblice sau infor-
   maţii despre programele din biserica noastră. Trebuie să le stăm la dispoziţie şi să
   nu ne izolăm (Luca 15:1-2). Domnul Isus a ştiut despre problemele, suferinţele şi
   grijurile oamenilor. El le-a dat hrană, i-a vindecat şi i-a mîngîiat, în timp ce arunca
   sămînţa Cuvîntului lui Dumnezeu (Matei 13:37).
   

Mulţi oameni ştiu ceva despre Isus Cristos, dar sunt departe de salvare. A crede
în Isus cere o predare a vieţii, care ne aduce într-o relaţie vie cu o Persoană reală.
Oamenii necredincioşi nu înţeleg lucrul acesta. Şi despre aceasta să vorbim noi.
Să-L împărtăşim altora pe Cristos ca pe un mod de viaţă. Şi aceasta o putem face
cel mai bine cînd El a devenit prioritatea numărul unu a vieţii noastre. într-adevăr,
Cristos e viaţa noastră (Coloseni 3:4).