Anuarul concursului de creaţie literară „octavian goga în actualitate” ediţia I
Yüklə 389,08 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Cuprins Cuvânt înainte Regulamentul Concursului de Creaţie Literară „Octavian Goga - în actualitate”, Ediţia a I-a
- Gimnaziu – Poezie Liceu – Poezie Gimnaziu – Proză Liceu - Proză Liceu – Eseu
- Regulament Concurs de creaţie literară „Octavian Goga în actualitate”, Ediţia I 2014
- Concurs de creaţie literară „Octavian Goga în actualitate”: Secţiuni : Poezie: fără temă impusă
- Premiul pentru proză „Ioan Bălaş” Premiul pentru eseu „Sever Barbu” CONDIŢII DE PARTICIPARE
- CERINŢE Textele vor fi redactate în Times New Roman, 12, la 1,5 rânduri, cu diacritice
- Proză (proză scurtă, roman)
- Bibliografie (orientativ)
- Evaluarea lucrărilor şi premierea Perioada de înscriere: 12-30 mai
- Etapa de evaluare / jurizare
- Responsabil de organizarea concursului
- Premiul pentru poezie - Rodica Potoceanu-Matiş Liceu
- Premiul pentru proză - Ioan Bălaş Liceu
- Premiul pentu eseu - Sever Barbu
- Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Huedin Motto: „ Acceptarea vieţii unui om nu are nimic de a face cu resemnarea” Convins
- Maliţa Denisa – clasa a VI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
- Paşcalău Larisa – clasa a VI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
- Viaţa ...
- Liceu – Poezie Paşcalău Ioana Daniela – clasa a XI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
- Sunt urma de cenușă
- Scurhan Dorina – clasa a XII-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
- Miroase a parfum de ieri
|
ANUARUL CONCURSULUI DE CREAŢIE LITERARĂ „OCTAVIAN GOGA ÎN ACTUALITATE” EDIŢIA I, 2014 Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca 2015
Coperta © Horea-Dorin Matiş, 2015 ISSN Lucrare apărută cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local Huedin În memoria profesorilor de limba şi literatura română: Rodica Potoceanu Matiş Ioan Bălaş Sever Barbu Coordonator: Horea-Dorin Matiş Colaboratori: Dinu Grigore Bălan Rodica Rus Adriana Şaitiş Maria Sechel Daniela Stănică
Cuvânt înainte Cu acest concurs de creaţie literară, „Octavian Goga în actualitate”, proiectat pentru nu ştiu câte ediţii, şi, iată, concretizat, sub forma unui anuar, în care s-a făcut recolta celor mai valoroase creaţii ale elevilor, s-a pus o piatră de temelie. S-a consfinţit o tendinţă nobilă a tinerilor de a scrie, de a se manifesta altfel, prin cuvânt, prin redescoperire de sine. Pe urmele lui Eugen Lovinescu, forma naşte conţinut, căci, dacă nu se oferă solul pentru a se ivi o plantă viguroasă, atunci degeaba mai vorbim de rostul educaţiei. Energii nebănuite zac uitate prin sertarele timpului, nedescoperite de lumina tiparului. Dacă ar fi ele canalizate eficient, am pune atâta profit în societate, cât nu ar mai încape. Aşa ne scăldăm într-un bovarism netrebnic, de care şi noi suntem responsabili. Prin premiile propuse pentru acest concurs – Premiul „Rodica Potoceanu Matiş” pentru poezie, Premiul „Ioan Bălas” pentru proză, Premiul „Sever Barbu” pentru eseu – ne manifestăm recunoştinţa pentru nişte profesori „truditori ai cuvântului”, trecuţi prin vămile veşniciei, care au sădit în atâtea clipe lumina spiritului. Ea ajunge în lumea noastră, din generaţie în generaţie, pe căile tainice ale dorului. S-a pus cuvânt trainic care reaşează lumea pe alte coordonate. Eforturile lor se încheagă într-o formă, într-o instituţie care cheamă conţinuturi proaspete. Acesta este sensul propus de educatori în mersul spre o societate mai bună. Odată oficierea realizată, o emulaţie firească (au participat 42 de elevi la prima ediţie a concursului) îşi face vad, din care va ţâşni creaţia, forfota unei libertăţi a spiritului de care avem atâta nevoie. Concursul înseamnă o pledoarie pentru originalitate. Ceea ce este în paginile subsecvente.
Prof. Dr. Dinu Grigore Bălan Regulament Concurs de creaţie literară „Octavian Goga în actualitate”, Ediţia I 2014 Obiectivele proiectului Stimularea creativităţii, a gândirii critice şi a dorinţei de afirmare a tinerilor, pregătindu-i pentru o viaţă cu noi şi multiple provocări. Dezvoltarea abilitaţilor de comunicare, ca elemente constitutive ale personalităţii elevilor de gimnaziu şi de liceu. Descoperirea unor noi talente, care se pot dezvolta şi confirma pe parcurs, întărind prestigiul şcolii şi al comunităţilor cărora le aparţin. Concurs de creaţie literară „Octavian Goga în actualitate”: Secţiuni:
Premii: Premiul pentru poezie „Rodica Potoceanu Matiş” Premiul pentru proză „Ioan Bălaş” Premiul pentru eseu „Sever Barbu” CONDIŢII DE PARTICIPARE Concursul se adresează tuturor elevilor din clasele V–XII. Va cuprinde două nivele: gimnazial şi liceal. Pot participa elevi de la şcolile din zona Huedin. Concurenţii vor opta pentru modalitatea care îi reprezintă cel mai bine, pentru poezie, proză sau eseu. Astfel, se vor trimite 5 texte pentru genul liric, indiferent de nivelul de vârstă. Dacă optează pentru proză, se vor trimite unul/mai multe texte între 3-7 pagini la nivel gimnazial şi între 5-10 pagini la nivel liceal. Pentru eseu se vor trimite 5-10 pagini, indiferent de nivelul de vârstă. Textele vor fi trimise împreună cu formularul de înscriere. Înscrierea candidaţilor pentru concurs se va realiza în perioada 12.05.2014-30.05.2014. Textele pentru concurs şi formularul de înscriere trebuie să ajungă la următoarele adrese până în data de 30.05.2014: Email: dinubalan@hotmail.com sau Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin Pentru Concursul „Octavian Goga în actualitate” (la Secretariat) Piaţa Victoriei, nr. 11, loc. Huedin, cod. 405400, jud. Cluj, România CERINŢE Textele vor fi redactate în Times New Roman, 12, la 1,5 rânduri, cu diacritice. Fiecare text va avea la început motto-ul ales. De asemenea, va fi trimis formularul de înscriere (unde se va găsi motto-ul), împreună cu textele. Pe baza acestui formular, după etapa de jurizare, se vor acorda premiile elevilor câştigători la nivelul gimnazial şi liceal, pentru fiecare secţiune: poezie, proză şi eseu. Pentru secţiunea Poezie se va trimite un grupaj de 5 texte într-un singur fişier Word. Se vor aprecia creativitatea şi originalitatea universului poetic propus. Pentru secţiunea Proză (proză scurtă, roman) textul va cuprinde 3-7 pagini la nivel gimnazial şi 5-10 pagini la nivel liceal, într-un singur fişier Word. Se vor aprecia creativitatea, povestea ca atare, mesajul şi mijloacele narative utilizate. Pentru secţiunea Eseu, lucrarea va cuprinde minim 5 pagini – maxim 10 pagini într-un singur fişier Word. Eseurile care nu se înscriu în tema indicată, vor fi eliminate. Se vor aprecia originalitatea, gândirea critică şi referinţele bibliografice utilizate. Bibliografie (orientativ)
Evaluarea lucrărilor şi premierea Perioada de înscriere: 12-30 mai ]Juriul concursului, alcătuit din profesorii Alexandru Jurcan, Daniela Stănică şi Valerica Mărginean va evalua, pe baza criteriilor de evaluare specifice, creaţiile care vor fi premiate în data de 2 iunie 2014, ora 12 în amfiteatrul Liceului Teoretic „O. Goga” Huedin. Juriul va fi anunţat în curând, odată cu programul activităţilor din acea zi pe site-ul şcolii: http://ogoga.ro/activitati.php şi pe site-ul revistei şcolii: http://pauzamare.ogoga.ro/ Se vor acorda, ca premii, diplome şi cărţi.
Premierea va avea loc în data de 2 iunie 2014, ora 12 în cadrul unui program mai amplu, care va cuprinde şi festivitatea de premiere. Creaţiile literare premiate vor fi publicate în revista liceului „Pauza Mare” (http://pauzamare.ogoga.ro/)
„Octavian Goga – în actualitate“, Ediţia I, 2014 Premiul pentru poezie - Rodica Potoceanu-Matiş Liceu:
Gimnaziu:
Premiul pentru proză - Ioan Bălaş Liceu:
Gimnaziu:
Premiul pentu eseu - Sever Barbu
TEXTE PREMIATE LA CONCURSUL DE CREAŢIE „Octavian Goga - în actualitate” Gimnaziu - Poezie Moldovan Larisa Florina – clasa a VIII-a Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Huedin Motto: „Acceptarea vieţii unui om nu are nimic de a face cu resemnarea” Convins Privirea ei se chinuie să treacă prin mine, blocându-se în interiorul meu de ceva ce nu înţeleg. Ce o opreşte să mă descompună-n agonie?
Timpanele-mi amorţite-i captează vorbe şi se îndoiesc de cuvintele ei, de parcă ar fi compuse din otrăvuri menite să ucidă moravuri.
şi-ţi înfăţişează promisiuni deşarte, garantâdu-ţi stăpânirea unei lumi neexistente în care te încrezi cu naivitatea unui copil. Continuă, convinsă că o ascult, captat mai mult de ea decât de cuvintele ei. Şi, deşi nu o înţeleg, aprob cuminte din cap.
din gheare ce-i sunt propria invenţie. Speranţa-i iluzia deghizată-n realitate. Termină cu-n surâs ce mă face să-i dau dreptate Şi privirea-i reuşeşte să spulbere zidul ce mi-a protejat interiorul. M-a convins. Decizie Malul îmi e graniţa Dintre apă şi pământ, Şi chiar de-aş intra-n mormânt, Zidul trestiilor n-aş trece, Căci nu - i luna aşa de rece. Voi rămâne-aici, cu tine, Unde-i cald Şi unde-i bine. Unde glasul tău e barca mea, salvarea ce va conta, focul ce m-a dezgheţa, ploaia ce mă va-mbăia în iubirea ta. Lacrimă Se vede ca pe-o jalnică lacrimă a unei lumânări, şi ştie că steaua sub care-a fost născută n-are interesul să-i schimbe soarta, să schimbe ceea ce e. Şi se mulţumeşte cu resemnarea ... Toţi se bucură cu o fericire bolnavă, infestată cu un virus deja fixat în sânge, de viteza cu care durerea lacrimii le arde pielea ruginită, toxică.
abuzând de sacra ei căldură, mereu fină, deloc scăldată-n ură, doar pentru a o lăsa să le murdărească mâinile deja putrezite, ca mai apoi, într-un sfârşit acustic, să se descotorosească de ea, asemenea unei găini de puiul ce a ajuns deja la maturitate, de puiul ce nu-i mai e pui, la fel, fără a privi o dată, cu regretul ce e medicamentul pe care inimile lor îl refuză cu o înverşunare ce i-a distrus deja.
ce nu se poate bucura nici de privilegiul de a se desprinde de norii cerului. Şi se resemnează ... Eliberare Stă cu privirea rostogolindu-i-se-n gol Şi întâlnind ca obstacol, un lichid blocat pe fundul paharului. Privirea-i face tumbe, se pierde în detalii, şi-alunecă Pe-acelaşi lichid. Stă cu răbdarea desfăşurată ca un plan de bătălie Pe o masă a timpului. Rabdă, ştiind că nu are ceva mai bun de făcut. Rabdă, în speranţa întâlnirii cu-n imposibil Pentru ea, posibil comestibil.
N-are de ce să se consume o porţie dublă de aer pe care alţii o merită mai mult decât ea. De ce să irosească oxigen pentru nişte plămâni nesătuli? Absoarbe aerul, cântărindu-l cu un exact amărui, Şi continuă să se războiască din priviri aprige Cu paharul din faţa ei, Încercând să-l descoasă. Dar de când sticla ar putea fi descusută?
Doar prin poziţia leneşă ce o adoptă. Nu-i pasă de acte de adopţie. Nu-i pasă de nimic. De nimic. Nici de paharul ce se lasă completat De gustul său cu izul unei frunze uscate Pusă la presat de un copil uituc.
Nu se încumetă să mângâie ambalajul de sticlă ce protejează conţinutul. N-are destulă vitejie în venele de mult secate, Dar are destulă putere să rămână-n câmpul de bătălie, Să lupte în curse de viteză, Dând tot ce crede că are mai bun, Deşi ştie că bunătatea îşi mutase deja cuibul din pieptul ei. Se încruntă, mârâind în absurd, de parcă s-ar afla la un meci de box. Dar paharul o întrece. Chinuind-o o petrece. Şi ea e scoasă afară din ring, cu forţa unei brute. E dată la o parte. Dar continuă să stea, cu perseverenţa unui ghinionist Ce şi-a promis că va câştiga la loto. Stă, imitând lenea lichidului, Bătând ritmul unei melodii croite pe loc, Pe care-o scrie în sunete Şi-apoi o pierde. Se gândeşte la zecile de sfaturi, mormăind absent melodia deja pierdută. Şi pufneşte. Împietreşte şi e conştientă de asta. „Cum să vezi jumătatea plină a paharului, Când paharul e gol?” Îşi testează tonul batjocoritor, Decide să lase gândul înfipt în mintea ei să-i alunece-n inimă Şi decide, oh, în cel mai brusc mod în care o putea face. Decide să renunţe. Părăseşte lupta cu o eleganţă dementă, Vărsând cu nesimţire conţinutul.
pe care chiar tu o refuzi nu în cel mai politicos mod, transformându-te-ntr-un pod ce stă-n calea întâlnirii a două ape tulburi, reci şi moarte ce-ascund într-un abis al oceanului un peşte? De ce implori ancorarea în veşnicie hrănită cu căldura grijii pe care nu ţi-o mai poate oferi vreo sursă de căldură?
dorinţa de-a atinge prăpastia iubirii, mereu ispititoare, adesea-ncântătoare, când în faţa lumii refuzi a accepta bunătatea cuiva?
în speranţa devenirii unui erou, când şansa de scăpare e mai reală decât existenţa unui salvator al lumii? Maliţa Denisa – clasa a VI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin Motto: „Calea gândurilor eterne duce spre universul mirific al creaţiei.” Copacii Copacii noncolori stau în gol. Copacii aceştia, în amestec de culori, Uitaţi de lume şi de farmec În regrete plâng amarnic. Tristeţea nevăzută zace în ei Ca un decor de supărare, Ce se zăreşte pânā-n zori. Fericirea În natură, toată ziua, Stăm şi ne jucăm. La cules de floricele Să ne bucurăm cu ele, Prin magie le vorbim Bucuriile le-mpărtăşim, Secretele le rostim Parfumul le mirosim Natura ne dăruieşte O magică poveste. Visele Vise, Pierdute pe veci. Şi, azi, Încă mai sper Şi mă gândesc La vise de mâine, Vise de azi, Vise eterne. Privesc pe bolta de cer Aşteptând un semn: Visul de ieri. Timpul Trecem neputincioşi Peste timpul nemilos, Care lasă-n urmă amintiri Găsite printre priviri Cu o nepăsare care doare Un frumos trecut De neuitat răsare În prezent cu nepăsare Şi-n viitor cu dor. Gândul Gândul etern Cuprins de supărare, De sentimente, speranţe, Pleacă în depărtare, Dar gândul nu încetează, Nu e decât o pasăre Cu aripi rupte, Nezburătoare, Gânditoare. Paşcalău Larisa – clasa a VI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin Motto: „Un om vine pe Pământ şi trăieşte viaţa alergând ...'' Liniştea ... Furtuna apare, Cerul cade, Tunetul înfricoşător bate, Bate la fereastra mea, Iar liniştea dispare. Timpul trece şi trece, Iar aerul e din ce în ce mai rece. Şi azi ca şi ieri Un mic potop de dureri. Soarta lumii Simţi, auzi, vezi, Parcă nu îţi vine să crezi, Că tu trăieşti Şi că exişti Şi într-o zi tu, nu vei mai fi.
Iar tu îţi dai seama Că ar fi trebuit să îţi ceri scuze. Acum e prea târziu
Şi tu ştii ca ai greşit, Dar acum nu mai poţi face nimic. De ce? De ce ne-ai dat Pământul Ca noi să-l stăpânim? De ce ne-ai dat cuvântul Cu el noi să vorbim?
De ce e lumea crudă? De ce nu ştim ce e iubirea? Omul e o fiinţă slută Lumea-i e o lume pierdută. Viaţa ... Începutul nu are sfârşit. Nu e corect, dar nici greşit. Aşa a fost mereu să fie Şi aşa va fi până-n veşnicie.
Un suflet vine pe Pământ Trăieşte viaţă alergând. Căci ea nu stă în loc O viaţă ai, Iar ea trece ca şi clipa. Nu ştiu dacă e zi sau noapte, Nu ştiu de-s gânduri sau doar şoapte Nu ştii ce e în jurul tău,
E frig şi beznă-n jur Eşti singur şi vei fi mereu Şi tot aşa voi fi şi eu. Luna
E noapte, negrul misterios Se-aşterne, iar lumina lunii Cade peste crengi furios Şi vântul suflă din nou nervos. E miezul nopţii, da e ora asta Când noaptea e mai noapte ca orice Doar luna plină, parcă ne-nconjoară Ca mama cea mai iubitoare. Liceu – Poezie Paşcalău Ioana Daniela – clasa a XI-a Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin Motto: „Am îmbătrânit și încă vom mai îmbătrâni. Viața este o lungă noapte al cărei vis se transformă adesea în vedenii.” (Arthur Schopenhauer) Anii tăi ți-am adulmecat gândurile viclene înșirate pe garduri de țară înecate în fața de masă sub mâinile păgânilor, agitate ca o pasăre adulmecătoare de sânge în țărâna deșertului nu-ți mai îmbăta privirea cu steluțe prăfuite în verde și roz anii tăi sunt monezi necirculabile din care țigăncile își fac salbe să strălucească soarele în zilele urâte din fiecare zi anii tăi sunt crengi mutilate de vânt, degete uscate cuvinte și lungi șiruri descrescătoare toate în fuga lor discontinuă spre tine La ville noir păstrez amintirea țăranilor din noi
sub unghii roase de alte vremi păduri crescute milimetric, așteaptă să-mi uit reflexia pe unghii negre vopsite cu acuarelă, în vene mi se zbate ceasul Strasburgului, în miez de noapte miros de sânge evanghelic se-adulmecă în strada mare, pe dunga neagră stau ațintiți în noapte ochi de beton și păsări cu piroane în cioc Jurnal de călătorie traversăm o bucată de cer printre oameni anoști, iritați pentru locul din tren și inexistența vițelulului de aur. mi-ai atins călcâiul în lamentația aceluiași apus cu miros de rășină. de la un colț de pâine la altul, în fiecare fărâmă găsim câte-o speranță de fotografiat. babe diabetice ni se revoltă până-n creier își ronțăie unghiile ca pe dulciuri din „Țara Făgăduinței”, suspine reci ne înfioară tâmpla, trenul ăsta n-are destinație și pentru noi. Sunt urma de cenușă sunt urma de cenușă din vitrina mamei tale, cu zâmbet batjocoritor îmi scriu suflarea cu sânge pe marginea perdelei inspir poezie bacoviană din ochii tuturor mi-ai dat trupul tău, în miez de noapte mi-ai sărutat tălpile, de vânt,
te-aș fi culcat pe sânul moale dar
nici atunci nu am fost acolo, nici acum nu o să vin *** miroase frumos uniforma mea a ploaie ruginită și carne desfrânată aburită din plin de mama și prietenul nostru. am dăltuit-o de curând, să nu mai semene atât de mult a război am vrut să-i ajustez mijlocul cariat cu perle false, apoi am vrut s-o arunc fără de-ntoarcere în dulapul cu „Șoimii Patriei” Târziu, am simțit sudoarea prefăcută în picături de sânge, ce curgea la-ndoituri.
„Mai mult decât viaţa îmi iubesc libertatea.” (Schiller) Mi-e frică de pământ Mi-e frică de pământ, Mă gândesc la moarte sau, poate, Calc pe tine, trupul tău Sau oasele se rup La fiecare pas, strigătul din Jumătatea mea, îl simt În sărutul unui străin Ş-apoi simt o cruce Ce spatele mi-l duce la infinit Aş vrea să mor sau, poate, Să zbor, să fug pe Marte. Şi nu-mi dau seama De e toamna sau, poate, Sufletul îmi cade. De frică, mă trage mâna ta Mă trage dorul de pământ, Dor de umbra ta.
Nu-i aude nimeni Cântecul bolnav Al pianului ce se rupe La atingerea degetelor sale.
Sub forma unei femei, Asemeni unui porumbel Ea nu înţelege iubirea Asemeni unui ceas Îşi mişcă corpul, Vinovată. Iar el Caută sălaş în orice trup, Sărută orice buze Pe ea
Ar vrea să o trezească Din somnul obişnuit. Slăbiciunea lui Fără a cunoaste cerul O loveşte în toate, Îşi distruge sufletul De faţă cu durerea Puterea nu-şi mai cunoaşte limita În faţa ei Prăbuşeşte cerul. Buzele care nu-şi au culoarea Decât în negrul întunecat Al unei caverne Încep să dispară încet Regina nu-şi are locul Lângă prinţul Care îi aduce moartea O conduce acum spre ultima poarta Luându-şi inima în dinţi Îşi aruncă iubită în foc A cărui lacrimi sângerează, Ţipătul ei de copil Răsună în toată fiinţa lui, Îşi verifică mâinile E totuşi întreg, Deşi focul îl arde Pe trupul rătăcit în umbre.
Nu-i aude nimeni inima Şi ţipetele ei Se aud
Şi răsună de fiecare dată Când lacrimile sale Ating podeaua. Iar pentru femeie Veacul trece asemeni unei secunde.
Ce ne sunt potrivnice sufletului Noi bântuim Asimilând ecouri Strigătelor noastre.
Nimeni nu te ştie. Nimeni nu te întreabă, Te salută teii înfloriţi Îţi simt pulsul firelor de iarbă.
Prieteni? O! Voi frumoaselor. Unde-i tânărul adolescent Mereu cu o metaforă în gând Urci scări, baţi la uşa amintirii Însă cuprins de-o nostalgie grea Revii pe pământ dezamăgit Totul a fost un vis Un sfânt coşmar Avarul nopţilor tale Şi o lacrimă de copil Îţi curge licărind obrazul Trezind memorii în timp. Din lacrima lui de sânge Eu voi chema un înger De argint Cu braţe de lemn Şi în umbra lui Voi zbura pe aripi De plumb Cu sângele în urma noastră Trecut? Durere?
Caută culcuş Într-un cavou Într-o umbră. Miroase a parfum de ieri Miroase a parfum de ieri Asemeni degetelor Ce cad în febra trupului sălbatic O pisică, două ţigări Un nebun.
Sperie orice suflet Fiecare casă-şi are locul În propriul infern Propria inimă pătrată.
Niciun drogat Nu lasă somnul în pace Răbdarea lui fiind infinită Cuvinte sunt puţine Pentru că mi-am terminat ţigara Fiecare iubire e mucegăita Atingerea parcă strigă Nimeni nu încape de durere. Pe tine te simt în aerul transparent Pe care calc şi zbor Inconştient Te văd asemeni unui copil Plăcerea mea e interzisă, Acelaşi chip, Aceleaşi buze de nisip Imaginea surâsului tău Îmi trânteşte trecutul în pălmi. Simt din nou alcoolul Izbindu-mi sângele De-un zid De plastic. Balanţa nuferilor albi Scutură petale de argint Din gura sirenelor ascunse Revărsând asupra noastră Parfumul lor de înger.
Yüklə 389,08 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
