Apoziţia (1) Se despart prin virgulă: a) apoziţiile coordonate juxtapuse

Vasile Şimilovici

Virgula

în propoziţie şi în frază.
(În ordine alfabetică a părţilor de propoziţii şi a propoziţiilor)

Apoziţia (1) 1. Se despart prin virgulă: a) apoziţiile coordonate juxtapuse: Ex.: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă [,] mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie. Ca a nopţii stele, ca ai zilei zori...” (M. Eminescu)

Apoziţia (1a) b) dacă se referă la un pronume sau nume propriu. Ex.: „Tu [,] limba noastră, cea fără de moarte, Când te aud şi stelele se-nchină.” (V. Voiculescu) „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie [,] Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?” (M. Eminescu) c) dacă apoziţiile sunt dezvoltate. Ex.: „Avem un vis neîmplinit [,] Copil al suferinţei, De jalea lui ne-au răposat Şi moşii şi părinţii.” (O.Goga)

Apoziţia (1b) d) apoziţiile introduse prin adică, sau, ori, anume, după nume, poreclit, numit, ş.a. Ex.: „Cine ştie să mintă şi să tragă chiulul [,] adică omul de nimic, nu are zile bune.” (Folclor)

Apoziţia (1c) e) apoziţiile intercalate: Ex.: „Îşi dezbracă Ţara sânul, Codrul [,] frate cu românul [,] De secure se tot pleacă Şi izvoarele îi seacă -- Sărac în ţară săracă.” (M. Eminescu)

Apoziţia (2) Nu se izolează: apoziţiile simple (cu excepţia celor ce stau pe lângă pronume şi nume proprii). Ex.: „ ... Două care au şi-n humă Şi-n azur aceeaşi mumă Cât li-i neamul şi moşia, Muma noastră [ ] România!”  (G. Buznea)
Atributul (1) 1. Se izolează: a) atributele coordonate juxtapuse: Ex.: „Există două realităţi a căror imensă [,] zdrobitoare greutate nu o simţim, dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria”. (L. Blaga) b) atributul izolat (explicativ): Ex.: „Trăiască Soarele şi Glia, Românul mult ce plânsu-mi-s-a, Fie întreagă România [,] Cea de la Nistru pân’ la Tisa”. (D. Matcovschi)	Atributul (2) 2. Nu se izolează: atributul neizolat (determinativ): Ex.: „Toate [ ] culturile [ ] mari au sporit libertatea [ ] lumii.” (M. Voiculescu)

Complementul (1) (directe,indirecte,de loc, de timp, de mod, de scop, condiţional, de cauză, concesive, consecutive.) Se despart prin virgulă: complementele coordonate (multiple) juxtapuse: Ex.: „O mie de revoluţii nu valorează cât un izvor curat [,] un pom înflorit şi un ceas de iubire.” (Gr. Vieru)	Complementul (2) (directe, indirecte, de loc, de timp, de mod, de scop, condiţional, de cauză.) Nu se despart prin virgulă: complementele de specii diferite: Ex.: „Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor [ ] o Patrie.” (Gr. Vieru)
Complementul (3) I.În antepoziţie: Izolarea e facultativă: Ex.: „În cultură [ ] fiece popor îşi dăltuieşte eternitatea.” (M. Voiculescu) Sau: „În cultură [,] o generaţie poate fi simbolizată de o personalitate.” (M. Voiculescu) Notă: Complementele circumstanţiale dezvoltate se izolează de obicei. Ex.: „Fugind după stele [,] copiii se izbesc de lume.” (M. Voiculescu)	Complementul (4) (circumstanţial) II. Întercalat între subiect şi predicat: Se izolează: dacă subiectul stă înaintea predicatului: Ex.: „ Îndoiala [,] în filozofie [,] vine din cât mai multă cunoaştere.” (M. Voiculescu)

Complementul (4a) 2. Izolarea e facultativă: dacă predicatul stă înaintea subiectului: Ex.: „O, libertate, sfântă libertate! Din slobozii şi sate deşteptate, Te-nalţă- [ ] n slava vecinicei voroave [ ] Românii Basarabiei moldave.” (I. Hadârcă) Sau: „În umbra copacilor nu creşte [,] prea înalt [,] iarba.” (Folclor)	Complementul (5) III. Plasat imediat după predicat: 1. Nu se izolează (de obicei) de predicat. Ex.: „Fiecare, cu ce poate, să-şi ajute [ ] ţara lui.” (Folclor)
Complementul (5a) 2. Izolarea e facultativă: dacă complementul plasat după predicat e urmat de alte complemente sau propoziţii: Ex.: „Omul fără casă merge [ ] uşor [ ] la război, dar se şi predă la fel.” ( Gr. Vieru) Sau: „Drumul spre stele ne obligă [,] uneori [,] să trecem prin mai mulţi nori.” (M. Voiculescu) Notă: În cazul izolării sunt anulate concomitent regulile din fişele 2 şi 5.	Complementul (6) (concesiv) Se izolează în orice poziţie: Ex.: „Deşi mai zgomotoasă la vârsta tinereţii [,] ambiţia aceea este mai pură.” (M. Voiculescu) „Numai materializându-l [,] fie şi parţial [,] idealul nostru se transformă în beneficiu şi pentru alţii.” (M. Voiculescu)

Subiectul 1. Se despart prin virgulă: subiecte multiple juxtapuse: Ex.: „Trădarea în dragoste [,] războiul şi moartea nu pot fi trecute pe curat ca poezia.” (Gr. Vieru) 2. Nu se desparte prin virgulă: subiectul de predicat : Ex.: „Lumea [ ] are culorile dispoziţiei noastre.” (A. Silvestru)

Adresarea Se izolează în orice poziţie: antepusă: Ex.: „Românie, Românie [,] Nu lăsa ruşii să vie…” (Folclor) intercalată: Ex.: „Curaj [,] prieteni [,] deşteptaţi-mi Patria dacă vreţi să pot adormi în pace.” (A. Russo) - postpusă: Ex.: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…” (M. Eminescu)

Cuvinte incidente Se izolează: Ex.: „De obicei [,] florile şi poeziile sunt vestminte de gală ale minciunii.” (I. Minulescu) „Se zice cu tot dreptul: limba este naţiunea şi [,] prin urmare [,] limba română este naţiunea română.” (A. Russo) Excepţie: Nu se izolează: deci, însă, totuşi (în interiorul propoziţiei): Ex.: „Cât de misterioase sunt [ ] totuşi [ ] toate lucrurile! Când le întâlnesc, le salut, dar ele nu-mi răspund.” (L. Blaga)

P. C. Adversativă (Conjuncţii: iar, dar, însă, ci.) Se izolează: Ex.: „Trăiesc acei ce vor să lupte [,] iar cei fricoşi se plâng şi mor.” (G. Coşbuc) „Sunt ochii mării frumoşi [,] dar mergem după apă la Izvor.” (Gr. Vieru) „Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi [,] ci cel ce ştie ce citeşte.” (Folclor) „Bani au mulţi [,] însă cinste n-au toţi.” (Folclor)	P. C. Conclusivă (Conjuncţii: deci, de aceea.) Se izolează: Ex.: „O luptă-i viaţa [,] deci te luptă.” (G. Coşbuc) „Iubirea părintescă e nesecată [,] de aceea nesecată e şi răbdarea părintelui.” ( I. Slavici )
P. C. Copulativă (1) (conjuncţia „şi”) 1. Nu se izolează: Ex.: „Oda păcii au cântat-o poeţii [ ] şi au plâns-o mamele.” (M. Voiculescu) 2. Se izolează: Dacă conjuncţia „şi" se repetă: Ex.: „...Şi-mi vorbesc de ţara noastră [,] şi-mi grăiesc de-al ţării dor.” (B. P. Hasdeu)	P. C. Copulativă (2) (conjuncţia „nici”) Se izolează: Ex.: „Nu fi falnic [,] nici face din ţânţar armăsar.” (C. Negruzzi) „Noi sfinţim ţărâna asta, Deci să nu ne fie teamă Nici să ştim de unde suntem [,] Nici să spunem cum ne cheamă.” (Al. Murgu)

P. C. Disjunctivă (Conjuncţii: ori, sau.) 1. Nu se izolează: Ex.: „Nu s-a pomenit ca cineva să străbată înot oceanul [ ] ori să ajungă într-o singură viaţă la capătul graiului său .” (Gr. Vieru) 2. Se izolează: dacă ori, sau se repetă Ex.: „Cine vorbeşte mult ori ştie multe [,] ori minte multe.” (Folclor) „Sau taci [,] sau zi ceva mai bun decât tăcerea.” (Folclor)

P. C. Disjunctivă (Conjuncţii: ba-ba, fie-fie, când-când. (se repetă de obicei). Se izolează (începând cu al doilea jonctiv): Ex.: „Forţarea uşilor deschise se produce fie din încăpăţânare [,] fie din ignoranţă.” (M. Voiculescu)

P. C. Juxtapuse Se izolează: 1.Copulative: Ex.: „Începutul nostru ni s-au tăgăduit [,] numele ni s-au prefăcut [,] pământul ni s-au sfâşiat [,] drepturile ni s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre.” (M. Kogălniceanu) 2.Adversative: Ex.: „E bine să înveţe un popor de la altul [,] nu e bine să înveţe un popor pe altul.” (Gr.Vieru) 3. Concluzive: Ex.: „...Eu sunt român [,] mi-e dragă ţara mea.” (C. Negruzzi)

P. S. Atributivă (1) Se despart prin virgulă: atributivele coordonate juxtapuse: Ex.: „Fac parte din elită prin faptul că vorbesc [,] gândesc si simt româneşte.” (Gr. Vieru)

P. S. Atributivă (2) I. Se izolează (în orice poziţie): dacă are funcţie explicativă: Ex.: „O, români, români ai Daciei [,] ce purtaţi un mândru semn De origină [,] istoria acum fie-ni îndemn.” (Gh. Asachi)

P. S. Atributivă (2a) II. Nu se izolează (în orice poziţie): dacă are funcţie determinativă: Ex.: „O ţară [ ] ce nu-şi cunoaşte trecutul este ca un copil [ ] care nu-şi ştie părinţii.” (Gr. Vieru) „Rare momentele [ ] în care România să fi putut transforma harta ei geografică în harta ei istorică.” (A. Păunescu) „Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc [ ] unde se vorbeşte româneşte.” (M. Kogălniceanu)

P. S. Completivă directă (1) I. Înaintea regentei: Nu se izolează: dacă e reluată în regentă printr-un pronume personal: Ex.: „Câtă limbă româna a rămas în Basarabia [ ] ar putea s-o înveţe şi rusul.” (Gr. Vieru)	P. S. Completivă directă / indirectă (1a) 2. Se izolează: Ex.: „Ce ţie nu-ţi place [,] altuia nu-i face.” (Folclor) „De ce te temi [,] de aceea nu scapi.” (Folclor)
P. S. Completivă directă / indirectă (2) II. După regentă: Nu se izolează: Ex.: „Să nu aşteptăm [ ] să ne întrebe bătrâneţea ce am făcut la tinereţe.” (M. Voiculescu) „Legat adânc [ ] de tot ce-mi are glia, De-acest nestins de cremene şi vis, Îmi e mai scump un sat din România Decât oricare Londră sau Paris ” (V. Carianopol)	P. S. C. Cauzală (1) I. Înaintea regentei: Se izolează (de obicei): Ex.: „Fiindcă se desfăşoară între efecte [,] viaţa copiilor pare mai fericită.” (După M. Voiculescu) Nu se izolează: dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „Nu pentru că am ochi albaştri [ ] îi sunt mamei drag.” (Gr. Vieru)

P. S. C. Cauzală (2) II. Intercalată în regentă: Se izolează (din ambele părţi): Ex.: „Frica [,]cum are ochi mari [,] vede şi ce nu-i.” (Folclor)	P. S. C. Cauzală (3) III. După regentă: 1.Se izolează (de obicei): Ex.: „Întoarce seara ce datorezi soarelui [,] căci până mâine e mult.” (G. Vieru) 2.Nu se izolează: dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „Lacul oglindeşte stelele [ ] fiindcă vrea să fie cer.” (L. Blaga)
P. S. C. Concesivă Se izolează indiferent de poziţia ei faţă de regentă: Ex.: a) „Deşi pământul se învârte mereu [,] m-am născut acasă.” (Gr. Vieru) „Dumnezeu [,] că e Dumnezeu [,] şi nu poate mulţumi lumea toată.” (Folclor) c) „Binele are ciudata calitate de a nu putea fi exterminat [,] deşi este fără încetare învins.” (A. Blandiana)	P. S. C. Condiţională (1) I. Înaintea regentei: 1. Se izolează (de obicei): Ex.: „Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea [,] poate să plece de acasă.” (Gr. Vieru) 2. Nu se izolează: dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.:. „Dacă nu ari primăvara [ ] nu coci pâine iarna.” (Folclor)

P. S. C. Condiţională (2) II. Intercalată în regentă: Se izolează (din ambele părţi): Ex.: „Reputaţia vine greu [,] dacă vine [,] la capătul unor nesfârşite eforturi.” (M. Voiculescu)	P. S. C. Condiţională (3) III. După regentă: 1. Se izolează (de obicei): Ex.: „ Slav aş fi fost [,] de nu eram latin, Latin aş fi [,] de n-aş fi fost şi dac ─ dar a ieşit aşa: să fiu român, Şi eu cu soarta asta mă împac!” (G. Dumitrescu) 2. Nu se izolează: dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „Nu ne durăm o istorie [ ] dacă, concomitent, nu ne durăm o cultură.” (M. Voiculescu)
P. S. C. Consecutivă (Poate fi plasată doar după regentă!!!) 1. Se izolează: Ex.: „Sunt lucruri atât de serioase [,] încât nu pot fi spuse decât în glumă.” (A. Blandiana) 2. Nu se izolează: dacă e introdusă prin de; prea…ca să...; suficient de...ca să...; destul de...ca să... imediat după predicatul regentei: Ex.: „A intrat viţel şi a ieşit [ ] de nu-i încap coarnele pe uşă.” (Folclor)	P. S. C. Finală (1) I .Înaintea regentei: Se izolează (de obicei): Ex.: „Ca să nu te înghită adâncul mării [,] trebuie să dai din mâini şi din picioare.” (Gr. Vieru) II. Intercalată: Se izolează (din ambele părţi): dacă se află înaintea predicatului regentei: Ex.: „Geniul [,] ca să fie complet [,] trebuie să aibă suflet de bărbat şi inimă de femeie.” (V. Alecsandri)

P. S. C. Finală (2) III. După regentă: 1.Se izolează (de obicei): dacă finala e îndepărtată de verbul-predicat al regentei (mai ales prin complement circumstanţial.): Ex.: „Adună la tinereţe [,] ca să ai la bătrâneţe.” (Folclor) 2.Nu se izolează: dacă e introdusă prin „de”, „să” după predicatul regentei: Ex.: „Duceţi-vă [ ] de muriţi mai bine slobozi, decât să trăiţi în robie şi ocară.” (A. Russo)

P. S. C. de loc (1) I. Înaintea regentei: 1. Se izolează (de obicei): Ex.: „Unde geniile au lipsit [,] cultura s-a târît.” (M. Voiculescu) dacă în regentă apare un adverb corelativ: Ex.: „Unde te doare [,] acolo te legi.” (Folclor) 2. Nu se izolează: dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „Unde-i unul [ ] nu-i putere La nevoi şi la durere.” (V. Alecsandri)

P. S. C. de loc (2) II. Intercalată în regentă: Se izolează din ambele părţi: dacă stă înaintea predicatului Ex.: „Nu stiu boii că-n ţărână [,] pe-unde treci [,] e numai sânge.” (G. Coşbuc) III. După regentă: Nu se izolează: Ex.: „Nu vorbi [ ] unde nu sunt urechi.” (Folclor)

P. S. C. de mod (1) I. Înaintea regentei: Se izolează de regentă (de obicei): Ex.: „Cât suntem setoşi de dragoste [,] suntem setoşi de viaţă.” (M. Voiculescu) dacă în regentă se află adverbul corelativ aşa: Ex.: „Cum vei semăna [,] aşa vei secera.” (Folclor) 2. Nu se izolează dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „Ajungi la masa altuia, cum ţi-e gustul [ ] nu poţi mânca..” (Folclor)	P. S. C. de mod (2) II. După regentă: Nu se izolează: când urmează imediat după verbul-predicat: Ex.: „Două sunt cele pe care le-am iubit [ ] fără să le văd mai întâi: Dumnezeirea şi Patria.” (Gr. Vieru)
P. S. C. de mod (2a) 2. Se izolează: - când regenta se termină cu un complement circumstanţial: Ex.: „Onoarea merge desculţă prin tăciuni aprinşi [,] fără să-i pese dacă lasă ori nu urme.” (Gr. Vieru) - când în regentă se află un comlement circumstanţial de mod: Ex.: „Ritmic valurile cad [,] cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad.” (G. Coşbuc)	P. S. Predicativă Nu se izolează oricare ar fi poziţia ei faţă de regentă. Ex.: „Cum ţi-i bună dimineaţa [ ] ţi-i şi mulţumita.” (Folclor) „Lumea nu e [ ] a cui o străbate cu piciorul.” (N. Iorga)

P. S. Subiectivă (1) 1. Nu se izolează oricare ar fi poziţia ei faţă de regentă: Ex.: „Cine-şi cerşeşte independenţa [ ] nu o merită.” (M. Voiculescu) „ Am ştiut că [ ] tot ce ne calcă pământul [ ] Devine paşnică recoltă.” (M. Sorescu) „Numai capul românului nu trebuie [ ] să-l taie românul.” (B. P. Hasdeu)

P. S. Subiectivă (1a) 2.Se izolează: - dacă e preluată în regentă prin pronumele demonstrativ acela (cu variantele sale): Ex.: „Cine are în casă Biblia [,] acela are adunaţi într-o singură carte pe cei mai importanţi şi valoroşi scriitori ai lumii.” (Gr. Vieru) - pentru a dezambiguiza mesajul: Ex.: „Cine cântă [,] necazurile şi le sperie.” (Folclor)

P. S. C. de timp (1) I. Înaintea regentei: 1. Se izolează (de obicei): Ex.: „De când există lumea [,] cea mai mare problemă a deştepţilor este cum să se facă înţeleşi de proşti.” (A. Blandiana) Când în regentă se află un adverb corelativ: Ex.: „Când seacă apa [,] atunci se cunoaşte preţul fântânii.” (Folclor) 2. Nu se izolează: Dacă accentul logic cade asupra ei: Ex.: „După ce apune soarele [ ] laudă ziua.” (Folclor)

P. S. C. de timp (2) II. Intercalată în regentă: Se izolează (din amble părţi): dacă se află înaintea predicatului regentei: Ex.: „A râde nu e neapărat o obligaţie, dar [,] când o faci [,] controlează-te.” (M. Voiculescu)

P. S. C. de timp (3) III. După regentă: Nu se izolează: Ex.: „Cuvintele plâng [ ] când sunt uitate.” (M. Voiculescu) 2. Se izolează: dacă regenta se termină cu un complement circumstanţial: Ex.: „Primiţi-mă în casă [,] până ce vă veţi găsi dumneavoastră alta.” (Folclor)	P. S juxtapuse cu regenta Se izolează: 1. P. S. C. Condiţională: Ex.: „Vrei viitorul a-l cunoaşte [,] întoarce-te spre trecut.” (M. Eminescu) 2. P. S. C. Cauzală: Ex.: „Ideile se răzvrătesc când sunt acoperite [,] le trebuie aer.” (M. Voiculescu)

Virgula, ca semn de punctuaţie, poate fi înlocuită, în special, de paranteze [( )] şi de linie de pauză [--]. În acest caz se va ţine cont de următoarele: I. Parantezele şi linia de pauză (spre deosebire de virgulă) se pot referi doar la o singură regulă de punctuaţie: Ex.: „Prutule [,] durută rană Peste ţara cea ştefană [,] Tu desparţi ca un duşman Moldovan de moldovan.” (G. Buznea)	I.a. Dar: Prutule, -- durută rană Peste ţara cea ştefană -- Tu desparţi ca un duşman Moldovan de moldovan. Sau: Prutule, (durută rană Peste ţara cea ştefană) Tu desparţi ca un duşman Moldovan de moldovan.
II. Parantezele vor izola doar intercalările, din ambele părţi (propoziţii, părţi de propoziţii, construcţii incidente, apoziţii). Ex.: „Surprindem [,] de regulă [,] râsul florilor, ignorăm [,] adesea [,] plânsul lor.” (M. Voiculescu) Sau: „Surprindem (de regulă) râsul florilor, ignorăm (adesea) plânsul lor.”	III. Posibilitatea utilizării liniei de pauză în locul virgulei e mai mare: ea va izola atât intercalările cu caracter explicativ (asemeni parantezelor), cât şi construcţii incidente postpuse, apoziţii postpuse, construcţii eliptice etc Ex.: „Mi-e dor de Poporul Român – Opere complete.” (A. Păunescu) „Omul -- cutia de rezonanţă a naturii.” (M. Voiculescu)

IV. Linia de pauză, parantezele nu pot înlocui virgula ce desparte părţi de propoziţii, propoziţii coordonate joncţionale sau juxtapuse. Ex.: „Religia îţi adânceşte [,] Arta îţi ridică şi Ştiinţa îţi lărgeşte personalitatea.” (M. Eliade)

1. Bibliografie selectivă (1): 1. Drincă, Sergiu. Semne ortografice şi de punctuaţie în limba română: norme şi exerciţii. B.: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983. 2. Avram, Mioara. Gramatica pentru toţi. B.: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1986. 3. Ciobanu, Anatol. Punctuaţia limbii române. Ch.: Ed. „Lumina”, 1993. 4. Popescu, Ştefania. Gramatică practică a limbii române cu o culegere de exerciţii. B.: Editura didactică şi pedagogică, 1971.

Bibliografie selectivă (1a): 5. Anuţei, Mihai. Dicţionar de proverbe român-german. B.: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982. 6. Voiculescu, Marin. Aforisme, cugetări, maxime. Timişoara: Ed. „Facla”, 1987 7. Vieru, Grigore. Taina care mă apără.Opera poetică. Iaşi: Princepes Edit, 2008 8. Bărbuţă, Ion. Punctuaţia în limba română: norme şi exerciţii. Chişinău, 2009.