Slave, E. (1966). “Expresivitatea metaforei lingvistice.” LR, 4, 329-332.
Tandin, T. (1993). Limbajul infractorilor. Bucureşti: Paco.
Volceanov, A. & G. Volceanov (1998). Dicţionar de argou şi expresii fami-liare ale limbii române. Bucureşti: Livpress.
Norma argotică Ioan Milică
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (România)
Facultatea de Litere, Departamentul de Românistică,
Jurnalism – ştiinţe ale comunicării şi Literatură comparată
ioan_milica@yahoo.com Rezumat Studiul sintetizează aspectele pertinente ale argoului, fenomen lingvistic conceput nu ca vocabular, ci ca normă. Perspectiva teoretică asumată este cea dezvoltată de lingvistul Eugen Coşeriu, savant care face deosebirea între sistem, normă şi vorbire. Trihotomia este valorificată în prezentul articol pentru a evidenţia natura variaţiei lingvistice a argoului şi trăsăturile normei argotice.
Cuvinte-cheie:argou, normă, variaţie lingvistică
