Arheologie

a) Teatrul roman este prima clădire monumentală de unde începe vizitarea oraşului. Se află la extremitatea sudică, în afara zidurilor bizantine. A fost primul teatru de tip roman construit în Orientul Mijlociu. Se deosebea de cele de tip grecesc prin faptul că era complet închis, în spatele scenei se ridicau camere şi ziduri care închideau spaţiul. Pe locul orchestrei, dintre scenă şi amfiteatru, era amenajat să poată fi introdusă apa pentru a se practica jocuri nautice, aşa cum era la Coloseum în Roma. Teatru avea 5000 de locuri. A fost restaurat de către o echipă de arheologi italieni între 1960-1965. În timpul lucrărilor s-a găsit o bucată de piatră, folosită în a doua întrebuinţare, pe care era următoarea inscripţie: TIBERIUM, PONŢIU PILATUS, PREFECTUL IUDEAEA. Aceasta este o piatră, utilizată ca treptă în a doua folosinţă, cu o inscripţie foarte importantă în limba latină. Este dovada clară despre existenţa personajului biblic, Pilat. Funcţia sa de prefect, corespunde cu prima perioadă a guvernării romane, anul 4 – 41 d. Hr. când guvernatorii romani aveau titlul de prefecţi, deoarece în a doua perioadă, 44 – 66, ei se numeau procuratori. Din surse istorice ştim că Pilat a guvernat Palestina între anii 26 – 36 d. Hr.⁷⁷

b) Sinagoga revoltei (Knestha d,Meredth) a fost descoperită în partea de nord a cetăţii. Clădirea avea o latură de 9 m şi o grosime de zid de 1,4 m. Un capital de coloană avea gravat pe el menora cu şapte braţe. Ceramica conţinea opaiţe (candele) irodiene şi anumite fragmente de ceramică nabataeană. Mai multe straturi s-au găsit, fiecare reprezentând o nouă fază a sinagogii. Podeaua sinagogii era ornamentată cu mozaicuri. S-a găsit, de asemenea, o comoară formată din 3.700 monezi de bronz din timpul lui Constantinus II. Arheologul care a descoperit-o, M. Avi-Yonah, crede că aici a fost sinagoga care a fost în centrul conflictului din anul 66 d.Hr. care a condus la izbucnirea războiului cu romanii.⁷⁸

c) Hipodromul este cea mai mare construcţie din Cezareea. Are o lungime de 340 m şi o lăţime de 50 m şi se întinde pe malul mării, paralel cu marea. Era folosit ca stadion pentru jocuri sportive, ca hipodrom pentru alergări cu cvadriga, sau ca loc unde erau aruncaţi la fiarele sălbatice robii de război sau creştinii. Irod a organizat Jocuri Olimpice din 4 în 4 ani pe acest stadion, ceea ce i-a mărit foarte mult faima. Acest hipodrom putea primi 12.000 de spectatori. O clădire arabă construită chiar în mijlocul lui strică aspectul frumos al clădirii.Un alt hipodrom, mult mai mare de 450 x 90 m, a fost construit, probabil în 130 de către Hadrian şi putea cuprinde 30.000 de spectatori

d) Palatul lui Irod se află în parte de sud a hipodromului, construit pe un promontoriu de stânci, chiar în mare. Au mai rămas doar fundaţiile şi urmele bazinelor de baie. Era construit pe trei nivele care coborau până la nivelul mării. În curţile lui este expusă placa cu inscripţia lui Pilat, care constituie o probă deosebită despre istoricitatea raportului evangheliştilor. În acest palat a fost adus Pavel, ca prizonier, pentru a se apăra înaintea lui Felix, Festus şi a regelui Agripa. Aici a ţinut acele câteva cuvântări memorabile raportate în Fapte 23-26.

e) Urmele vechiului port sunt astăzi vizibile prin cheiul din faţa aluviunilor de nisip, astăzi o pajişte verde şi prin digurile care sunt încă în picioare. Era cel mai frumos şi mai modern port, primul port artificial din Mediterana de răsărit. Un lanţ gros putea închide portul făcând legătura dintre cele două coloane uriaşe din capul digurilor.

f) Clădirile măreţe din spatele cheiului: Prima clădire a fost templul lui Augustus, construit pe un podium înalt ridicat deasupra cheiului portului, care se putea vede de departe de pe mare. Creştinii l-au distrus şi au ridicat în loc o biserică măreaţă octogonală, transformată apoi de arabi într-o moschee. Cruciaţii vor face ultimele transformări pentru a construi biserica dedicată lui Sf. Petru, care a fost distrusă de către arabi în 1265. Câteva bolţi, pe jumătate prăbuşite şi câteva ziduri groase este tot ce a mai rămas din aceste clădiri vestite le Cezareei. Casa apelor, Nimfeum, sau castelul de apă, este în partea nordică a aleii cheiului. Până aici venea apeductul cu apă proaspătă şi de aici se aproviziona întreaga cetate.

g) Apeductul a cără ruine se văd la peste un km depărtare spre nord. Avea 17 km şi aducea apa de la 4 izvoare puternice de pe Muntele Carmel. A fost construit de Irod, iar o placă comemorativă se poate încă vedea pe zidurile lui.
10.2.2. Ierihon
Ierihonul este situat în Valea Iordanului, la 10 km nord de Marea Moartă, într-o regiune foarte aridă din Deşertul lui Iuda. Aşezarea se datorează unui izvor foarte puternic numit, izvorul lui Elisei sau Izvorul Sultanului⁷⁹, care a creiat o oază foarte fertilă în jurul lui. Oaza Ierihonului este renumită prin plantaţiile de curmale, de afarsemon⁸⁰ şi de plante aromate.⁸¹ Deoarece clima este caldă şi plăcută în timpul iernii şi foarte fierbinte în timpul verii, elita bogaţilor din Ierusalim şi-au construit reşedinţe de iarnă la Ierihon. Nici Irod nu a făcut excepţie, el a construit la Ierihon trei palate cu acest scop, unde locuia pe timpul de iarnă, momemntul morţii găsindu-l la Ierihon (Ant.15,3.4).

a) Primul palat al lui Irod are dimensiunile de 46 x 87 m şi se află aşezat pe ambele maluri ale torentului Qelt. Pentru construcţia sa s-a folosit tehnica romană de construcţie, opus reticulatum şi opus quadratum. Al doilea palat a fost construit pe ruinele palatului haşmoneilor. Două bazine de înot au fost unificate şi s-a realizat un singur bazin mare de 18 x 32 m. În jur erau amenajate grădini şi livezi. În complexul palatului este o cameră de recepţie, deosebit de frumoasă de 7,5 x 10 m cu fresce. Al treilea palat conţine un bazin de înot foarte mare de 90 x 42 m. Printre spaţiile acestui palat este o sală de recepţie foarte mare de 29 x 19 m. S-a folosit şi marmură pentru construcţiile de aici, care a trebuit să fie importată de departe. În complexul palatelor s-au construit băi romane cu cele patru camere specifice. Apeducte de apă, colonadele şi grădina sunt alte părţi aneze ale complexului de palate de la Ierihon.

b) Ferma agricolă – O mare fermă agricolă împrejmuită cu un zid constituia anexa palatelor. Se pare că exista o plantaţie de curmali din care se producea vin de curmale, deoarece s-a găsit o mare presă de vin din curmale, care are dimensiunile de 5,5 x 5,5 m.⁸² Palatele lui Irod au fost incendiate de către răsculaţi după moartea lui Irod (Răz. 2,4,2) şi reconstruite de către Arhelau, probabil al treilea palat fiind opera lui Arhelau în întregime.(Ant. 17.10,6).
10.2.3. Cypros este o mică fortăreaţă militară din deşertul lui Iuda (Răz. 1, 21,4), pe traseul care leagă Ierihonul de Ierusalim, aşezată de vârful unei fortificaţii naturale. Ruinele actuale au o suprafaţă de 30 x 35 m, dar la origine aveau mai mult, probabil 40 x 45 m, eroziunea a distrus o parte din construcţii. Ceea ce s-a putut identifica este baia de tip roman, cu cele patru componente: apoditerium, trepidarium, caldarium, frigidarium. Capiteluri corintice, decoraţiuni cu fresco, cisterne de apă, şi sisteme de aducere a apei din valea Qelt, care era mai jos decât fortăreaţa. Aşezarea a fost un mic palat fortificat înscriindu-se în lanţul fortăreţelor de pe linia de răsărit a regatului. A fost identificată de A. Alt în 1925 şi excavată de către E. Netzer şi E. Damati în 1974.

10.2.4. Herodium

Herodium este singura localitate construită de Irod care îi poartă numele. Localitatea este formată din două părţi componente: un centru administrativ aşezat la poalele unui con de munte înalt de aproape 100 m şi fortăreaţa din vârful acestui con. Pe locul acesta a avut loc ultima bătălie dintre Antigonus, reprezentantul haşmoneilor şi Irod cel Mare în anul 40 î. Hr. iar Irod a construit localitatea în amintirea victoriei sale asupra rivalilor săi. Localitatea este des menţionată de Josefus ⁸³(Ant. 14,13,9; Răz.1,13,8) şi de către Plinius cel Bătrân.⁸⁴ Primele detalii despre Herodion le avem de la E. Robinson din 1838, apoi exploratorul francez F. de Saulcy adaugă noi date în 1863. Este excavată în patru sesiuni între 1962- 1967 de către V. Corbo de la Studium Biblicum Franciscanum din Ierusalim. Arheologii evrei reiau cercetările între anii 1967 – 1970 prin G. Foerster şi E. Netzer. Cercetările s-au continuat până la izbucnirea celei de a doua intifade în anul 2000.

La Herodion a fost îngropat Irod cel Mare, după descrierea lui Josefus (Ant. 17.8,3). Herodionul a fost o puternică fortărează de rezistenţă a ziloţilor în timpul războaielor cu romanii. Din timpul lor ne-a rămas o sinagogă amenajată în palatul din Acropole şi mari cisterne de apă săpate în inima muntelui de sub Acropole. Herodion avea unul din cele mai mari palate ale lui Irod şi se crede că forma capitala de vară a regelui, fiind în acelaşi timp reşedinţa districtului cu acelaşi nume. În anul 2006 arheologul israelian Ehud Netzer a descoperit mormântul lui Irod în complexul de construcţii de la Herodion din Deşertul Iudeii.

10.2.4. Masada
Maseda este fortăreaţa care a devenit emblema naţională a rezistenţei iudaice. Cele mai importante şi solemne momente din istoria ţării, precum depunerea jurământului militar, comemorarea unor zile importante are loc pe platoul de la Masada. Ce este Masada? De-a lungul zidului abrupt de stânci, care se întinde pe malul de vest al Mării Moarte se află o stâncă solitară, despărţită de restul muntelui prin văi adânci, numită Masada.⁸⁵ De fapt numele este comun, deoarece în ebraică - maţada - însemnează fortăreaţă – întăritură (1 Sam.23,19). Ea se ridică la 440 m deasupra bazinului Mării Moarte fiind cea mai puternică şi sigură fortăreaţă naturală din zonă. Clima este aridă, de deşert, iar platoul stâncii măsoară 600 m lungime şi 300 m lăţime în partea cea mai lată.

A fost amenajat pentru prima dată de către regele haşmoneu Alexandru Ianeus (104 – 76) iar apoi de către Irod cel Mare, care a făcut din Masada punctul forte al regatului său (Răz. 1,12, 1-3). El a construit aici două palate, rezervoare de apă, magazii pentru provizii, o baie romană, clădiri administrative şi un zid de protecţie . Marele arheolog al Masadei a fost Yigael Yadin, care a organizat o expediţie foarte amplă, costisitoare şi dificilă între Oct. 1963 – Apr. 1964 şi Dec. 1964 – Mart. 1965. Această expediţie a descoperit foarte multe lucruri importante: construcţiile ridicate de-a lungul timpului şi în primul rând cele din perioada irodiană, manuscrise vechi de 2000 de ani, unele eseniene, altele fiind texte biblice; elemente de cult: sinagogă, micve, vase rituale; dovezile marei bătălii cu romanii şi cele zece ostraca-sorţi, care vin să confirme povestea lui Josefus despre sinuciderea în comun a ziloţilor. Cartea „Masada”, scrisă de Yigael Yadin, constituie documentul cel mai amplu despre arheologia Masadei.⁸⁶ Masada şi Herodion au printre cele mai vechi sinagogi care s-au păstrat în sit, chiar din timpul primului secol d.Hr. iar în sinagoga din Masada s-a descoperit o geniza cu multe manuscrise biblice de o mare valoare.

a) Palatele Masadei - Irod a construit două palate,: Palatul de nord, pe creasta muntelui cu o diferenţă de nivel de 30 m, construit pe trei terase, asemenea unui cuib de vulturi. Palatul administrativ în partea de sud-vest, care era mult mai mare. Ambele palate erau frumos ornamentate cu mozaicuri şi pictură pe ziduri.

b) Fortificaţiile militare constau din zidurile ridicate pe marginea stâncii cu turnuri şi camere speciale de observaţie. Clădirea garnizoanei, foarte frumos lucrată la aceleaşi standarde ca şi palatele.

c) Magaziile de alimente, deosebit de mari. Sunt de fapt nişte hangare lungi şi înguste în care erau depozitate alimente pentru a ajunge mai mulţi ani în caz de asediu. S-au găsit vase de păstrare şi sâmburi de fructe, ceea ce a demonstrat că ultimii locuitori au fost în mare parte vegetarieni.

d) Baia este tipic romană, cu patru compartimente: apoditerium, trepidarium, caldararium şi frigidarium. Are o curte închisă cu un bazin mare de apă. Este o adevărată minune ca aici pe această stâncă în mijlocul deşertului să poţi avea o astfel de baie.

e) Sinagoga este o clădire relativ mică, pentru 50-60 de membri. Are doi stâlpi în mijloc, probabil pentru susţinerea acoperişului şi o gheniza pentru cărţile vechi, unde sau găsit mai multe manuscrise foarte valoroase.

f) Rezervoarele de apă sunt foarte multe. Majoritatea sunt săpate în peretele stâncii, aproape de vârf cu canale pentru a colecta apa de ploaie de pe stâncă. Sunt şi rezervoare foarte mari, la baza stâncii, care sunt umplute din apa torenţilor iar apoi era cărată în rezervoare de pe vârf cu măgarii şi spatele oamenilor.

g) Cărarea şarpelui şi poarta şarpelui erau căile normale de acces, care sunt spre est, în faţa Mării Moarte. Romanii au construit în partea de vest o rampă din piatră care le-a facilitat accesul spre vârful stâncii.
Masada a fost ocupată de către ziloţi în anul 66 şi au capturat tot armamentul roman de acolo. Au fost înfrânţi în anul 73, când romanii au reuşit să ajungă pe Masada, după un asediu de 3 ani. Toţi apărătorii Masadei, 964 de bărbaţi, femei şi copii sa-u sinucis, cu excepţia a 2 femei şi 4 copii. S-au găsit cele 10 ostraca, folosite pentru tragerea la sorţi, ca să se aleagă bărbatul responsabil cu uciderea ultimilor luptători. Masada devenit un simbol al eroismului şi biruinţei. S-a creat sloganul: Masada nu va cădea niciodată. Aici se depune jurământul de către soldaţi.
10.2.5. Sebaste - Samaria
A fost una din primele cetăţi construite de Irod cel Mare, a fost dăruită lui Irod de către Augustus în anul 30 î.Hr. Ea fost ridicată pe ruinele vechii cetăţi a Samariei şi a fost renumită Sebaste – Augustus în l. Greacă, în onoarea patronului său⁸⁷. Cetatea a fost folosită pentru colonizarea soldaţilor lăsaţi la vatră, de regulă de origine siriană, care au fost împropietăriţi cu terenuri agricole. Aceşti veterani au constituit un ajutor suplimentar pentru Irod în momente de criză şi au fost un motiv de tensiune pentru evrei. Sebaste şi apoi Cezareea au fost cele mai antievreieşti oraşe care au avut un rol foarte mare în războiul iudeo-roman. Din oraşul irodian se pot vedea foarte bine: Cardo şi zeci de coloane încă în picioare, forumul cu basileum, care are multe coloane încă în picioare, teatru şi Templul lui Augustul, ridicat pe punctul cel mai înalt al cetăţii.⁸⁸ Situl a suferit mult în timpul intifadei, deoarece a fost jefuit de căutătorii de comori în lipsa unei autorităţi care să-l protejeze. Sebaste se înscrie în şirul de cetăţi din partea vestică a regatului cu rol strategic pentru a fi un tampon între samariteni, evreii din Galileia şi populaţia păgână de pe litoralul mării.

A fost excavat încă de la începutul sec. XX de către o expediţie americană a Universităţii Harvard (1908 – 1910) sub conducerea lui G. Schumacher, iar apoi Reisner. Această expediţie a scos la lumină următoarele vestigii din perioada care ne interesează: zidul cetăţii romane, poarta de vest, Templul lui Augustus, forumul, basilica şi stadionul. O nouă expediţie a Universităţii Harvard între 1931 – 1935 descoperă sistemul de apă, teatrul şi morminte. Între 1965 – 1967 situl este studiat de o expediţie iordaniană, care cercetează zona colonadelor (Cardo). La Sebaste au fost descoperite foarte multe lucruri din perioada israeliană: obiecte din fildeş, ostraca, ceramică.

Perioada romană reprezintă un punct culminat al dezvoltării cetăţii. Suprafaţa din interiorul zidurilor era de 70 ha, poarta construită de Irod era protejată de două turnuri cu diametrul de 14 m, care s-au păstrat până la o înălţime de 8 – 11 m. Strada colonadelor avea 600 m lungime şi erau în jur de 600 de coloane corintice. Lăţimea străzii era de 12,5 m şi avea magazine de o parte şi de alta. Templul ui Augustus are 35 x 24 m cu o navă principală şi două laturi(intervaluri) foarte înguste. Forumul avea dimensiunile de 128 x 72,5 m şi era împrejmuit de porticuri acoperite. Şapte din cele 24 de coloane sunt încă în picioare. Basilica are dimensiunile de 68 x 32 m şi nu este încă complet excavată.⁸⁹ S-a descoperit un mic mausoleu de 5,5 x 5,5 m cu cinci sarcofage în interior. Multe monezi din perioada haşmoneană şi irodiană împreună cu monezi din toate perioadele următoare până în perioada cruciaţilor, dovedesc o lungă existenţă a acestei localităţi strategice şi deosebit de importantă.

10.3.1. Ierusalimul

Şi la Ierusalim Irod a construit foarte mult, templul fiind principala şi cea mai importantă construcţie. A început lucrările la templu în anul 19 î.Hr. şi toate lucrările de amenajare a cetăţii au ţinut până în anul 64 d.Hr. Palatul lui Irod construit pe Muntele de Vest (Sionului) era foarte mare şi era părat de o cetăţuie care avea 3 turnuri : Fasael, Miriam şi Hipicus. Tit a ordonat ca unul din aceste turnuri să nu fie dărâmate, Turnul lui Fasael, pentru a rămâne ca o mărturie posterităţii despre clădirile uriaşe de la Ierusalim.

Monumetul patriarhilor de la Hevron este singura clădire care a rămas în picioare până astăzi. Este o împrejmuire sacră, cu acelaşi gen de piatră mare, monumentală. Clădirea are 40 x 25 m şi este înaltă de 6 m.

11.0.0. Epoca romană, partea I. – Ierusalimul în timpul lui Isus

Ierusalimul continuă să rămână oraşul cel mai important din Ţara Sfântă până la războiul din 66 – 70. El este bastionul iudaismului conservator, centrul religios al tuturor iudeilor din toată lumea. Aici funcţiona Templu, cea mai importantă instituţie religioasă⁹⁰, Sanhedrinul – un fel de parlament al iudaismului⁹¹, care era forul legislativ pentru o mare parte din iudeii din diaspora şi tot aici erau multe sinagogi ce reprezentau un nou aspect al iudaismului. Nici partida opusă, cea elenistică nu a lăsat să-i scape din mâini acest oraş. Irod construieşte fortăreaţa Antonia şi fortăreaţa Cetăţuia cu trei turnuri vestite, apoi palatul regal, Hipodromul şi Teatrul. Pilat construieşte un apeduct iar romanii în general, nu permit iudeilor extinderea şi fortificarea în continuare a oraşului, tocmai de teama unei răscoale.⁹²

În perioada aceasta s-a construit cel mai mult la Ierusalim şi oraşul a ajuns la cea mai mare extindere şi glorie. Iată câteva construcţii importante: Fortăreaţa Antonia, Palatul lui Irod şi fortăreaţa adiacentă lui, Cetuţuia; Zidul al doilea; Templul refăcut de Irod, porticurile adiacente, Arcul lui Robinson, Podul lui Warren. Tot în acest timp regina din Adiabene a construit un palat şi cel mai somptuos mormânt din Ierusalim,⁹³ impropiu numit: Mormântul regilor lui Israel. Bazinele de apă Strution, Scăldătoarea lui Israel, apeductul lui Pilat, foarte multe micve şi renovarea palatului Haşmoneilor sunt câteva din lucrările importante.

11.1.0. Muntele Măslinilor

Muntele Măslinilor este parte componentă a Ierusalimului. Se află la est de cetate, despărţit de aceasta prin Pârâul Chedron, care este doar un torent de ocazie. Are înălţimea de 820 m. O mulţime de evenimente din viaţa Domnului Hristos au avut loc pe acest munte, creştinii bizantini ridicând biserici în toate aceste locuri, fie că au sau nu confirmarea exactă a lor :

a) Locul înălţării - Pe punctul cel mai înalt se află Biserica Rusă a Înălţării, care domină toată zona cu cupola ei înaltă, ruşii cred că de aici s-a înălţat Isus la cer.. Nu departe de ea se află locul tradiţional al înălţării, o împrejmuire cu zid, cu un monument octogonal în mijloc. Tradiţia spune că piatra din mijloc este cea pe care Isus a pus ultimul picior.

b) Grota Tatal Nostru - este o mică grotă, cuprinsă mai târziu în altarul unei biserici bizantine, iar acum se află în curtea unei biserici catolice, numita grota Tatăl Nostru. Aici se pretinde ca venea Isus pentru a se odihni, atunci când nu era primit de nimeni în Ierusalim, şi tot aici i-a învăţat pe ucenici rugăciunea Tatăl Nostru. Biserica din jur poartă acest nume, şi are pe toţi pereţii expusă această rugăciune în 62 de limbi. Nu există atestare arheologică pentru acest loc, ci doar tradiţională.

c) Biserica Dominus Flevit – Lacrima Domnului. Se află la mijlocul muntelui. Se crede că aici s-a oprit Isus şi a plâns pentru cetate în Dumineca floriilor, rostind memorabile cuvinte din Mat.23,37: Vi se lasă casa pustie…

d) Grota Ghetsemanilor - se află la „o aruncătură de piatră”, circa 50-60 m de acest loc. Era al doilea „hotel” al lui Isus la Ierusalim unde veneau de regulă. Aici au rămas ucenicii şi au adormit, iar Isus s-a dus mai departe, “ca la o aruncătură de piatră” şi s-a rugat. Un foarte frumos simbol al adormirii ucenicilor este redat prin doi ucenici care dorm sub amvon.

e) Biserica Ghetsemani - sau Biserica tuturor naţiunilor, construită în 1926 cu bani oferiţi de multe popoare ale lumii. Este construită peste lespedea de piatră pe care se crede că Isus a stat şi s-a rugat în noaptea agoniei. O grădină cu măslini milenari (8 la număr) se află în jur, foarte probabil ca unii dintre ei să fie de pe timpul lui Isus Hristos.

f) Pârâul Chedron este un loc plin cu morminte: Mormântul lui Absalom, Mormântul fiului lui Hezir, Mormântul profetului Zaharia şi o mulţime de alte morminte mici, neindentificate. La marginea caselor se poate vedea mormântul fiice lui Faraon, soţia lui Solomon. Pe partea sudică, aproape de confluenţa Chedronului cu Valea lui Hinom se află Acheldalma, astăzi o mănăstire ortodoxă exact în interiorul mormintelor de acolo. Siloamul, acum un sat (cartier) de arabi din partea cea mai de jos a Ierusalimului, este locul unde era scăldătoarea Siloamului, bazin de apă descoperit recent de către arheologi, care se află în continuarea tunelului lui Ezechia.
11.2.0. Muntele Templului
Începând cu Solomon toţi cei care au construit sau renovat templul au fost nevoiţi să construiască sau consolideze platforma pe care s-a construit tot complexul templului. Irod a extins platforma la cea mai mare dimensiune : 488 x 350 x 450 x 280 m. Această platformă există şi astăzi, celelalte fiind incluse în interiorul platformei lui Irod şi nu pot fi văzute şi cercetate. Pe această platformă, care avea două niveluri la o diferenţă de 5 m între ele, s-a construit Templul propiu-zis, porticurile, sau stoa, de jur împrejurul zidurilor şi Porticul Regal, un complex de clădire pe 2-3 niveluri de-a lungul zidului de sud. Aici era întreaga administraţie a templului, trezoreria şi locurile de negoţ.

a) Zidul de Vest - Din Muntele Templului au rămas următoarele urme: Zidul de vest al incintei sacre. Acesta măsura 488 m, o tradiţie iudaică încearcă să explice supravieţuirea sa. ⁹⁴ Excavaţiile ample intreprinse de Benjamin Mazar între 1968 – 1978(⁹⁵) în această parte a oraşului a scos la iveală strada principală care mergea pe lângă zid, cu magazine înşirate pe partea zidului. În partea de nord a zidului se află un tunel tăiat în stâncă prin care se aducea apa la altarul de la Templu. Zidul de vest al incintei Templului este construit din pietre foarte mari, late de 1,80 m, înalte de 1,2 m şi cu lungimea variabilă de la 2 la 11 m. În prezent se pot vedea 7 rânduri din aceste pietre irodiene, alte patru dintr-o fază mai târzie iar apoi urmează mai multe rânduri de pietre mai mici din perioada arabă

b) Arcul lui Robinson, este, de fapt un sistem de trepte şi un pod, care facilita accesul de jos, din stradă, sus pe platforma Templului, la peste 10 m înălţime. O altă cle de acces dintre Muntele Sionului din vest spre Templu era Arcul lui Wilson, care era de fapt un pod, câteva arce din acest pod pot fi încă văzute.

c) Casa trompetistului - Tot aici s-a găsit o piatră cu inscripţia: Casa trompetistului. Ea indica locul de unde se suna din trompetă la începutul Sabatului şi a sărbătorilor. Din locul unde a fost găsită rezultă că a căzut chiar din colţul de sud-vest al incintei templului, din vârful Porticului Regal..