Arheologii confirmă existența a 50 de personaje biblice Un studiu făcut de

(12.02.2014)

VAS DE ALABASTRU confirmã Scriptura"

Acest vas de alabastru este din secolul 5 i.Hr. Egipt, fiind inscripționat cu numele regeleui persan Xerxes-numit uneori Ahașveroș- care este menționat în Biblie, în pasaje precum Ezra 4: 6. Acesta este inscriptionat atât în cuneiformă cât și hieroglife, dimensiunea lui fiind de aproximativ zece centimetri, aflându-se acum în "Muzeul Metropolitan de Arta din New York "

(12.02.2014)

Numele înscriptionat în hieroglife pe acest artefact este "Haaibra," numele tronului lui Faraon Hophra (Apries), care este menționat în Biblie în Ieremia 44:30. Blocul de gresie a fost achiziționat în Cairo în 1919, iar acum este expus în Muzeul Oriental de la Universitatea din Chicago. Biblia este adevărată!

Un raţionament pentru oameni de ştiinţă şi evoluţionişti (05.02.2014)

Să zicem că peste câţiva ani are loc un cataclism la scară globală asemănător potopului biblic. În urma acestui cataclism, întreaga civilizaţie umană, cu istoria ei, tehnologia ei, cuceririle ei culturale şi de orice fel este adânc îngropată în sol, iar peste pământ se întinde o nesfârşită pustie. Dar după câţiva ani natura îşi reia cursul. Pământul redevine aproape ce a fost altădată. De asemenea, puţinii supravieţuitori îşi reiau viaţa şi restăpânesc din nou planeta albastră. Şi uite aşa civilizaţia umană cunoaşte un nou ciclu, iar peste câteva sute sau mii de ani, atinge iar un nivel cel puţin la fel de dezvoltat ca cea de dinainte. Dar oamenii nu mai cunosc nimic despre civilizaţiile trecute. Au rămas istorii de demult, dar sunt trecute la stadiul de mituri şi legende, pentru că nu există nici o dovadă de netăgăduit în această privinţă. Dar omul vrea să cunoască şi astfel apare din nou “breasla” arheologilor. Şi aceşti arheologi se apucă de făcut săpături, dar unde le fac? Săpăturile nu sunt făcute în locul fostei Europe sau în alte continente suprapopulate în trecut, pentru că acestea au devenit greu accesibile (asemănătoare Antarcticii de pildă), de aceea ele se fac în locurile unde altădată se găseau nişte triburi din Africa. Pe baza acestor “descoperiri”, arheologii viitorului trag concluzii asupra “preistoriei” pe care le consideră universal valabile. Şi uite aşa, viaţa tuturor celor de acum este percepută ca viaţa unui boşiman, de pildă.

Aceste concluzii vi se par corecte, “ştiinţifice”?

Dar cam aşa fac şi arheologii din prezent. Niciodată nu am priceput pe ce ne bazăm atât de tare ca la cursurile de preistorie să ni se prezinte nişte perioade ale omenirii delimitate de milioane de ani şi toate acestea caracterizate universal şi cu o siguranţă de multe ori sfidătoare: lumea era aşa şi aşa, omul (dacă încă este prezent) era aşa şi aşa şi cunoştea asta şi asta, în perioada cutare a descoperit focul, în alta prelucrarea fierului etc. De unde ştiţi voi că s-a întâmplat întocmai? De unde ştiţi că omul nu a făcut agricultură încă de la începuturi (după cum spune biblia) şi nu după ce a fost “un prădător”? Pe ce vă bazaţi de sunteţi aşa de siguri? A, aţi făcut cercetări arheologice… Dar unde le-aţi făcut? Aţi săpat peste tot pământul ca să susţineţi toate acestea? Dar în Antarctica, aţi săpat? (ca să nu mai zic de n locuri în care nu a mai călcat picior de om de n ani).

Cel mai mult mă enervează că atunci când se fac descoperiri care contrazic toate aceste teorii ale evoluţiei omenirii în milioane de ani, lumea ştiinţifică nu le ia în considerare, le consideră cel mult farse. De ce fac asta? Pentru că pur şi simplu contrazic clasificarea de până acum. Dar cine a făcut această clasificare a epocilor preistorice? Tot ei au făcut-o. Atunci de unde pretenţia asta de a fi considerată adevărul absolut?

Ştiţi că pe nişte situri arheologice s-au descoperit concomitent atât urme de picioare umane cât şi de dinozaur? Dar toţi care am studiat istoria am aflat că omul nu a trăit concomitent cu dinozaurii. Arheologia însă contrazice aceste cunoştinţe de până acum. Dar oare s-a grăbit lumea ştiinţifică să “updateze” informaţiile?

De asemenea, există în arheologie o descoperire cu adevărat incredibilă. În 1936, pe un sit arheologic din preajma Londrei, s-a descoperit o unealtă asemănătoare unui ciocan. Testele au arătat că roca era veche de 400 “milioane” de ani, iar unealta de 500 “milioane” de ani. Ceea ce din punctul de vedere al evoluţiei este imposibil.

sursa: descopera.ro

De ce nu se mediatizează astfel de descoperiri? De ce nu li se dă credit? Pentru că ar fi de ajuns ca tot edificiul teoriei evoluţioniste să se prăbuşească. Iar lumea în îngâmfarea sa nu vrea să-şi recunoască greşeala şi să dea dreptate bibliei.

Decodificarea unui mesaj de 3.000 de ani confirmă existenţa regelui Solomon (05.02.2014)