Arhiepiscopia Tomisului Protoieria II- constanţa Parohia „Schimbarea la Față – Metamorfosis” – Constanţa

Page |

Arhiepiscopia Tomisului

Protoieria II- Constanţa

Parohia „Schimbarea la Față – Metamorfosis” – Constanţa (Protoieria II Constanța)

A. ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] O incursiune în timpul istoric ne va ajuta să înţelegem mai bine începuturile vieţii sociale, economice, culturale şi religioase pe teritoriul asprului şi totodată bogatului ţinut dintre Dunăre și Marea Neagră. Încă din antichitate, izvoarele istorice dar și scrierile și jurnalele călătorilor ce au trecut prin spaţiul ponto-danubian, amintesc despre puternica activitatea de colonizare a grecilor. În 657-656 i.d.Hr, potrivit cronicii lui Eusebios, coloniştii din Milet au intemeiat pe malul lacului Sinoe cetatea greacă Istros, numită de romani Histria. În a doua jumătate a secolului 6 i.d. Hr, potrivit izvorului Pseudo-Skymnos, coloniştii milesieni întemeiază Tomisul - Constanța de azi, ale cărui începuturi precum şi denumirea sa au fost asociate cu legenda lui Iason şi a Argonauţilor. Stăpânirea grecilor în cetatea Tomisului durează până în anul 71 i.Hr., când romanii au preluat controlul asupra cetăţii, odată cu succesul militar al lui Varro Lucullus. Astfel, cetatea devine o adevarată metropolă a Pontului stâng. Din epoca respectivă au fost scoase la lumină numeroase vestigii istorice, constând din statui, temple și monumente de arhitectură. Cetăţile pontice, ca porturi active și prospere, au fost populate de toate etniile din jurul Mării Negre, cât și de etnii ale întregului bazin mediteranean, însă grecii și geţii erau cei mai numeroşi. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis la începutulul erei creştine de către Augustus, este cel dintâi care aminteşte de cele două neamuri în poemele sale Tristele și Ponticele: "Vrei tu să afli, poate, și cine-s tomitanii/ și ce fel de năravuri se văd în jurul meu/Cu geţii în amestec sunt grecii de pe aice, /Dar geţii cei sălbatici îi copleşesc pe greci." Organizate și guvernate dupa legile cetăţilor- mamă, coloniile greceşti au evoluat de la regimuri oligarhice la regimuri democratice. Coloniile au păstrat cultura, tradiţiile și credinţele cetăţilor mamă. Se ştie că la Histria și Tomis cultul fundamental era consacrat lui Apollon Tămăduitorul. Gimnaziul protejat de Hermes și Herakles, banchetele publice, teatrul de la Histria, unde fusese inaugurat și un templu, bazilicile de la Tomis și Callatis, bazoreliefurile şi statuile lucrate cu fineţe în piatră, marmură sau bronz, epitafurile funerare, dovedesc bogaţia vieţii spirituale și elenismul veritabil din aceste colonii. O bogată activitate culturală se desfăşura în aceste cetăţi. Astfel, Callatisul a dat civilizaţiei antice câţiva renumiţi oameni de litere, cum ar fi: Istros din Callatis (sec 3 i.d.Hr) autorul unei lucrări despre tragedie, Satiros Peripateticul (sec 3 i.d.Hr) biograful lui Euripide, Demetrios din Callatis (sec 3-2 i.d.Hr) istoric și geograf, autorul unei opere formate din 20 de cărţi despre Europa și Asia, Lembos Herakleides (sec 2 i.d.Hr) istoric și filosof, biograful lui Arhimede, înalt funcţionar pe lângă regele Ptolemeu VI al Egiptului, precum și retorul Thales. Continuatori ai acestor luminaţi înaintaşi au fost în Sciția Mică și metropola ei, Tomis, filozofi și cărturari precum Sf. Ioan Casian, Ioan Maxenţiu, Epitropul Teotim I, Sf. Dionisie Exiguul (autorul cronologiei erei de la nașterea lui Hristos). Dupa retragerea aureliană, importanţa strategică a Dobrogei creşte. În timpul Împăratului Diocliţian (284-305), ea va fi desparţită de Moesia Inferior în regiune de sine stătătoare sub numele de Scythia Minor cu capitala la Tomis. În noua provincie, unde conform scrierilor relatate de Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, Cartea a III-a, I-1: ”Creştinismul intră şi aici datorită cuvântului evangheliei lui Hristos, semănat aici de întâiul chemat la apostolie, Sf. Ap. Andrei”. Mărturii ale acestei propovăduiri stau vestigiile arheologice bisericeşti, scrieri bisericeşti, mărturii şi mai ales martirii ce şi-au jertifit viaţa pentru „religio illicia”, în condiţiile declanşării persecuţiilor împăratului Diocleţian, adept al tradiţionalismului politeist. Un număr mare de creştini martirizaţi sunt consemnaţi în cetăţile pontice. Patru dintre ei, de origine greacă, Kiril, Kindeas, Tasios și Euprasis sunt cunocuţi dintr-o inscripţie în limba greacă de pe un bloc de calcar. Descoperirile din epoca modernă i-au confirmat pe Sfinţii Epicet şi Astion de la Halmiris, martirizati în 292-303, sau din secolul 4 d.Hr Sfinții Martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos, ale căror nume sunt scrise cu vopsea roşie, în greceşte, identificaţi în vechea bazilică de la Niculiţel, unde s-a găsit cripta cu osemintele lor. Toate acestea sunt dovezi temeinice care arată că pe teritoriul Sciţiei Minor, Dobrogea, creştinismul avea deja rădăcini trainice. După edictul de la Milan din anul 313, situaţia creştinismului dobrogean se ameliorează. Dovadă stau semnăturile episcopilor tomitani puse pe hotărârile Sinodale, începând cu Episcopul MARCUS TOMEUS ce participă la Sinodul I Ecumenic. Se consemnează Episcopul BRETANION, cel ce se opune ereziei lui Valens. Episcopul GHERONTIE participă la Sinodul de la Constantinopol 381, prezentându-se ca Episcop de Tomis. TEOTIM I prezentat ca ”Scythae Tomorum episcopus” teolog şi filosof eminent ce a purtat corespondenţă cu Sf. Grigorie de Nisa, cu Evagrie Ponticul, precum şi cu Sf. Ioan Gură de Aur. Episcopul TIOMOTEI a aparticipat la Sinodul de la Efes 431, Episcopul ALEXANDRU al Tomisului a participat la Sinodul de la Calcedon 451, Episcopul IOAN, cel mai aprig adversar al monofiziţilor, TEOTIM al II-lea, PATERNUS 492-520, de la care avem un disc (discul lui Paternus) descoperit în 1912 în Ucraina. Episcopul VALENTINIAN 550-553. În ciuda valului de popoare migratoare care ajung aici, fiind parţial distrus și jefuit de Attila în anul 447 d.H., cand hunii au atacat cetăţile pontice, Tomisul se ridică din nou din ruine, consemnându-se că cetatea tomitană are scaun de mitropolit. Astfel, în sec. X şi XI sunt amintiţi ca mitropoliţi ANICET şi apoi VASILE. De asemenea, izvoarele istorice îi consemnează pe Sf. Ioan Casian şi Sf. Gherman Dobrogeanu. Apogeul cetăţii Tomisului este atins sub domnia lui Justinian (527-565 d.Hr). În epoca lui, Tomisul este îmbogăţit cu numeroase construcţii cât și cu turnuri de apărare. Tomisul numără, împreună cu cele exterioare, 35 de turnuri de apărare aşezate din 30 în 30 de metri. După anul 1000 la Tomis-Constantiana îşi fac simţită prezenţa genovezii. Împăratul bizantin, Mihai Paleologul, le acordă dreptul să facă comerţ în Marea Neagră. Comerţul lor cu Orientul a determinat construirea unor stabilimente comerciale, adevărate oaze de civilizaţie, care îşi întindeau influenţa nu doar pe malurile Pontului, dar și spre porturile dunărene. Giurgiu și Calafat, îşi datorează fondarea lor tot Republicii Genoveze. Urmele lăsate de ei ca Farul Genovez, situat pe faleza Cazinoului din Constanţa sau ruinele portului vechi vorbesc de prosperitatea de care s-a bucurat Constanţa atunci. (secolele XII și XIII). Pământul dobrogean va fi ocrotit de domnitorii Ţării Româneşti, mai întâi Basarab I (1352-1364), apoi Mircea cel Bătrân (1368-1418) care se intitula „domn a amândouă părţile de peste toată Dunărea şi până la Marea cea Mare stăpânitor”. După moartea acestuia, Dobrogea cade sub dominaţia otomană până la sfârşitul Războiului de Independenţă din 1878, când renaşte cu adevărat. Este perioada în care, sub stăpânirea otomanilor, Constantiana a decăzut total, iar numele i-a fost tradus în graiul turcilor, devenind Küstendge. Abia după a doua jumătate a secolului al XIX-lea numele de Constanţa a început să fie din nou menţionat. Odată cu construirea căii ferate Cernavodă-Küstendge, localitatea a cunoscut un ușor reviriment. Cu toate acestea, în această perioadă de ocupaţie otomană, fiecare etnie deţinea la Küstendge, propriul locaş de cult, precum şi şcoli sau spitale. Existau geamie, sinagogă şi biserici ortodoxe. Aşadar, oraşul este un mozaic în care trăiesc într-o „admirabilă armonie toate neamurile Europei Răsăritene şi ale Orientului Apropiat” (români, greci, bulgari, armeni, evrei, turci, etc.). La 14 noiembrie 1878, Dobrogea trăiește unul dintre cele mai importante momente ale istoriei sale, revenirea la patria-mamă după războiul sfânt de independenţă.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică ortodoxă la Tomis, atestată, a fost construită de comunitatea greacă la 1862, o bisericuţă din lemn cu două cămăruţe, una din ele servind şi ca sală de clasă. Devenind neîncăpătoare pentru nevoile religioase, comunitatea grecească din Constanţa, constituind o treime din populaţia Constanţei la acea vreme (din 3000-4000 locuitori), prin intermediul Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol obţin un firman de la Sultanul ABDUL-AZIZ, pentru ridicarea unei biserici din piatră. În acest firman se dădeau instrucţiuni clare şi precise cum să fie construită biserica şi anume „...grecii de sub împărăteasca mea ocrotire, locuitorii domiciliaţi în Küstendje neavând biserică, au cerut pe lângă înalta mea persoană, rugând prin suplica lor să alcătuiască şi să clădească Biserică din temelie sub denumirea Metamorfosis (Schimbarea la Faţă) cu următoarele dimensiuni: 44 arşini adâncime, 22 arşini lăţime şi 16 arşini înălţime”. Biserica se construieşte între anii 1865-1868, respectând dimensiunile stabilite în firman, respectiv: 31,28 m (44 arşini) adâncime, 15,60 m (22 arşini) lăţime şi 11,40 m (16 arşini) înălţime pentru a nu concura în niciun fel cu înălţimea minaretelor. Planul arhitectural şi de construcţie, este întocmit de un arhitect grec I. Teoharidi. Edificiul are formă dreptunghilară, de bazilică, cu o navă centrală semirotundă şi două nave laterale separate prin coloane masive octogonale de piatră ce sfârşesc prin capiteluri fitoforme. Lipsită de turle semeţe, din motivul arătat mai sus, cu acoperişul din olană, construcţia va cunoaşte de-a lungul timpului unele modificări. Astfel, s-au adăugat cafasul pentru cor, cele două balcoane laterale încăpătoare, precum şi clopotniţa încadrată în anul 1947 în latura dreaptă, fără afectarea stilului arhitectural. Simplitatea intrării principale este subliniată de doi pilaştri andosaţi ce ocupă doar o 2/3 din înălţime, în vreme ce cornişa scoate în relief o suprafaţă a faţadei, eterogen decorată. Între anii 1922-1924 ferestrele nordice au fost zidite, păstrându-se ancadramentele iniţiale, spaţiul interior fiind astfel dominat de semiîntuneric, lumina pătrunzând doar prin ferestrele sudice. Între anii 1984-1991 şi 2006-2010 s-au desfăşurat lucrări de reparaţii capitale. S-au turnat centuri de beton, stâlpi de susţinere şi grinzi din beton armat. S-au executat tencuieli interioare şi exterioare, biserica primind o nouă pictură, cea veche fiind alterată de scurgerea timpului. Cu toate că biserica parohială a fost declarată Monument istoric în anul 1954, înregistrată la poziţia 59 şi trecută în lista de Patrimoniu Naţional şi Cultural din anul 2004, nu deţine obiecte de patrimoniu sau de valoare. Fiind singurul lăcaş de cult ortodox din oraş până în 1895, aici s-au oficiat slujbele de mulţumire pentru victoriile ostaşilor români la Plevna, Vidin şi Rahova (1877). În 23 noiembrie 1878 are loc suljba de Te-Deum cu prilejul preluării puterii administrative de către autorităţile române, consfinţind astfel reîntregirea Dobrogei în graniţele Statului Român. Au participat pe lângă Episcopi şi autorităţile locale, însuşi Regele Carol I, împreună cu moştenitorul Rusiei Imperiale. Un alt Te-Deum înălţător s-a ţinut la 29 decembrie 1892, când la Sigmaringen în Germania se celebra căsătoria Prinţului Ferdinand cu viitoarea Regină Maria. Astăzi, în Biserica Schimbarea la Faţă slujbele sunt oficiate atât în limba română cât şi în limba greacă. Biserica Schimbarea la Faţă-Metamorfosis-Constanţa are trei hramuri: august – Schimbarea la Faţă a fost dat de la începutul construcţiei bisericii; Sf. Fanurie a fost luat datorită icoanei Sf. Fanurie ce se află în biserică, la care mulţi credincioşi au venit şi vin să se închine; Sf. Ap. Andrei pentru care există un istoric aparte. În anul 1957, din ordinul conducerii comuniste, este demolată o bisericuţă din lemn din Piaţa Griviţei, cu hramul Sf. Ap. Andrei. Odoarele bisericeşti şi icoanele din această bisericuţă, într-o procesiune solemnă pe străzile oraşului, sunt aduse de către credincioşi împreună cu preotul Rusu Zevin, la Biserica Schimbarea la Faţă, unde rămân până în zilele noastre. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare, cărți sau icoane vechi. [ŞIRUL PREOŢILOR] Pr. Pandelis şi Pr. Dimos din Limbohovo Macedonia, Arhim. Filipos Tzoulatis din Kefalonia, Pr. Ioannis Vourilis din Vasiliko-Tharcia, Pr. Anthimos Alexiadis(1879), Pr. Athanasios Ghion din Tinos (se menţionează în anul 1879), Pr. Ioachim Anastasiadis (1882-1885), Arhim. Paisos Efstathiadis din Ganohora, Pr. Hristoforos Ktenas din Lefkada (1907-1913), Pr. Efstathios Gheorghiadis din Kalavritha, Pr. Kistikidis din Constantinopol, Arhim. Stavros Despotopoulus din Constantinopol (până în 1947), Pr. Popescu Stelian (1950), Pr. Dutu Ştefan, Pr. Rusu Zevin, Pr. Cazacu Aurel, Pr. Rusu Dumitru, Pr. Buric Mihai, Pr. Frangu Gheorghe (1974-2002), Pr. Malcea Gheorghe – 1990 până în prezent, paroh din 1995, Pr. Preda Gheorghe Savu – 2002 până în prezent, Pr. Malcea Stelian Daniel – 2004 până în prezent, Arhid. Munteanu Mircea – 2002 – 2015.

C. CIMITIRUL. Parohia Schimbarea la Faţă-Constanţa nu a deţinut şi nu deţine cimitire.

D. ACTIVITĂŢI CULTURAL ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] De-a lungul timpului, în cadrul Comunităţii Elene din Constanţa, Şcoala de băieţi şi fete a funcţionat concomitent cu biserica. Se face menţiunea că se preda în limba greacă şi în limba română (consemnări 1885-1887).

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] În prezent, Parohia a încheiat convenţii de colaborare cu Şcolile din sector (Şcoala nr. 2 fostă Şcoală Grecească şi Liceul Traian) şi cu trei grădiniţe unde se fac periodic cateheze şi asistenţă religioasă. Parohia, prin slujitorii săi, prin Comitetul de femei, întreprinde activităţi de ajutorare a familiilor nevoiaşe, împărţind pachete cu alimente, lunar, şi la hramurile bisercii. Se fac vizite speciale la familiile nevioaşe, bătrâni, etc. Se fac cateheze la slujbele de Vineri seara, la Acatistul Sf. Fanurie şi la Slujba Sf. Maslu.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Schimbarea la Faţă, Sf. Fanurie şi Sf. Ap.Andrei”; [ADRESA] Str. Mircea cel Bătrân, nr. 36, municipiul Constanța; [OFICIU PAROHIAL] Telefon [phone]. Nu are site oficial.

BIBLIOGRAFIE: DOINA PĂULEANU – Constanţa, ”Aventura unui proiect european 2003; Prof. VASILE BATLAN, Biserica Greacă, 130 de ani vechime; COMUNITATEA ELPIS-Constanţa, Biserica Ortodoxă Schimbarea la Faţă-Constanţa-Monument istoric; STAVROS MANESSIS-Comunitatea Elenă din Constanţa, Atena -1952, Editura Bucureşti-2013.