Asistenţă tehnică pentru Unitatea de Management a Proiectului – apl 2 din cadrul Ministerului Sănătăţii din România, în vederea dezvoltării unei Strategii pentru asistenţa medicală primară din zonele slab deservite şi a Planului de Acţiune

Recomandări privind modificarea cadrului normativ pentru a îmbunătăţi curriculum de rezidenţiat în medicina familiei în scopul furnizării de instruire adecvată pentru prestarea activităţii în mediul rural
Planul de Acţiune 2012-2013 stipulează că curriculum de medicina de familie ar trebui să fie revizuit, astfel încât modulele de medicină de familie (instruirea teoretică şi practică) să fie consolidate şi, ca o consecinţă, rezidenţii în medicina de familie să dezvolte competenţele necesare pentru a practica medicina de familie în mediul rural.
Această măsură va comporta modificarea curriculum-ului de pregătire în specialitatea medicină de familie, care este în prezent aprobat prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, nr. 1.141/1.386 din 2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
În acest sens, propunem, ca un prim pas, includerea practicilor rurale de medicină de familie sau a grupurilor de practică acreditate (şi, eventual, centrele de permanenţă fixe) în Anexa 3, pct.2, care cuprinde Lista centrelor universitare medicale şi a unităţilor sanitare acreditate pentru derularea programelor de specializare prin rezidenţiat de MF. În prezent, lista include doar unităţi spitalicesti.
Structura stagiului de pregătire, astfel cum este statuată la pct. 1.4 din Anexa 4 la ordinul mai sus menţionat, constă în 15 luni dedicate stagiilor de medicina familiei (6 luni pentru stagiul prevăzut la pct. 1.4.1 şi 9 luni pentru stagiul prevăzut la pct. 1.4.14), şi 21 de luni dedicate celorlalte specialităţi medicale. Ideal ar fi două treimi afectate medicinei de familie şi o treime pentru celelalte specialităţi medicale. Prin urmare, modificările în curriculum de pregătire actual ar trebui să vizeze sporirea conţinutului stagiilor MF în mediul rural, în termeni de ore de pregătire.
În ceea ce priveşte durata programului de rezidenţiat, conform actualului curriculum, stagiul MF de 6 luni se efectuează exclusiv în clinici universitare, în timp ce stagiul MF de 9 luni se efectuează în clinici universitare timp de 6 luni, iar timp de 3 luni în „alte unităţi sanitare”, şi anume în alte spitale. Propunem astfel, introducerea unui nou alineat în cadrul Anexei 4, după cum urmează:
„Activităţile de pregătire în cadrul primului stagiu de MF vor fi efectuate în clinici universitare şi/sau spitale pentru o perioadă de 2 luni, şi în practicile de medicină de familie/grupurile de practică/centrele de permanenţă, pentru o perioada de 4 luni, din care cel puţin 2 luni să fie efectuate în practicile de medicină de familie/grupurile de practică/centrele de permanenţă din mediul rural. Activităţile de pregătire în cadrul celui de-al doilea stagiu de MF vor fi efectuate în clinici universitare şi/sau spitale pentru o perioadă de 3 luni, şi în practicile de medicină de familie/grupurile de practică/centrele de permanenţă, pentru o perioadă de 6 luni, din care cel puţin 3 luni vor fi efectuate în practicile de medicină de familie/grupurile de practică/centrele de permanenţă din mediul rural. ” Tabelul conţinând durata programelor de rezidenţiat va fi modificat în consecinţă.
În mod similar, Planul de Acţiune 2012-2013 solicită creşterea conţinutului de medicină de familie în curriculum de pregătire a asistenţilor medicali, curriculum aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 2713/2007, pe baza unei analize temeinice realizate de OAMGMAMR şi ANR, cu sprijin din partea SNMF. În acest fel trebuie efectuate modificările la Ordinul respectiv.

1

 Comisia Prezidențială pentru Sănătate; „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetățeanului”; 2008

2

 Proiectul final de raport al OMS: „Evaluarea structurii și a furnizării serviciilor de îngrijire primară în România”; Îngrijirea primară în Regiunea Europeană OMS; OMS Europa; 2011

3

 Conform definiției incluse în raport, un asistent medical comunitar trebuie să ofere îngrijiri medicale la domiciliu, educație pentru mamele tinere, consiliere în domeniul sănătății reproductive (contracepție, igiena sarcinii, vaccinări, profilaxia bolilor cu transmitere sexuală), consiliere privind efectele consumului de alcool, supravegherea femeilor după naștere și a nou-născuților fără asigurare, asigurarea triajului în școli și grădinițe, asigurarea supravegherii cazurilor de TBC, susținerea mobilizării în campaniile de vaccinare, colaborarea cu lucrătorii sociali/poliția în cadrul investigațiilor sociale.

4

 Constituția României din 21 noiembrie 1991, așa cum a fost modificată și completată pe 31 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 233 din 21 noiembrie 1991); versiunea în limba engleză este disponibilă la http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=371.

5

 Legea Nr. 215 a administratiei publice locale din 23 aprilie 2001, așa cum a fost modificată și completată până la data de 22 decembrie 2010, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 123 din 20 februarie 2007.

6

 Legea Nr. 263 privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență din 16 iunie 2004, așa cum a fost modificată și completată până la data de 31 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 568 din 28 iunie 2004.

7

 Hotarârea Guvernului nr. 1389 din 28 decembrie 2010.

8

 Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 864/538 din 31 mai 2011.

9

 Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 163/93 din 18 februarie 2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008.

10

 Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112 din 25 mai 2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 2 iunie 2011.

11

 Hotărârea Guvernului nr. 1388/2010 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 893 din 31 ianuarie 2011.

12

 Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1591/1110 din 30 decembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 53 din 21 ianuarie 2011.

13

 Ordonanța Guvernului nr. 124 din 29 august 1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002.

14

 Medic care a obținut specialitatea medicină de familie, în condițiile legii – a se vedea articolul 60 litera (c) din Legea nr. 95.

15 Raportat de CNAS (Bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate 2009-2011)

16 Raportul OPM privind evaluarea necesităţilor în AMP rurală din România semnalează cota bugetului destinat îngrijirilor medicale primare începând cu 2004: usoara creştere, începând din 2004, nu rezultă dintr-o tendinţă constantă, această pondere fiind destul de instabilă. De asemenea, cifrele raportate de diferite surse se abat de la această creştere.

17 Asistenţa medicală primară este definită ca sectorul de sănătate care furnizează îngrijiri medicale cuprinzătoare, precum şi ca punctul de prim contact pentru orice fel de problemă de sănătate (a se vedea art. 60 (a) coroborat cu art. 59 (2) din Legea privind reforma în domeniul sănătăţii – Legea nr. 95/2006)

18 OPM; Raportul privind evaluarea necesităţilor în AMP rurala din România; 2011

19 Dacă numărul de pacienţi înscrişi pe liste este plafonat, această strategie va avea efecte limitate. Mai mult decât atât, acest lucru nu poate fi, în general, o opţiune în zonele rurale şi izolate.

20 Analiza sistematică a literaturii de specialitate cu privire la mecanismele de rambursare a furnizorului şi efectele acestora, realizată de către Gosden şi colegii săi (1999), este foarte profundă şi actuală.

21 Evident, proiectarea unui sistem eficient de rambursare în asistenţa medicală primară necesită colectarea şi analizarea aprofundată a datelor în faza de planificare.

22 Ordinul ministrului sănătății nr. 153/2003 privind dotarea minimă a cabinetelor medicale, precum și Ordinul nr. 697/112 din iunie 2011, cu privire la standardele pentru centrele de permanență.