Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic

Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili

de Daniel Petrescu Depravarea extremă şi perversiunile sexuale de tot felul sunt la ele acasă în rândul politicienilor de vază şi al oamenilor bogaţi şi influenţi din întreaga lume, dar mai ales din America. Ceea ce este însă cu adevărat înfiorător este faptul că aceştia se folosesc pentru plăcerile lor perverse de copii, răpiţi din orfelinate de membrii unor reţele homosexuale pedofile. După ce sunt drogaţi, torturaţi şi supuşi unor experimente de control mental, de care serviciile secrete nu sunt deloc străine, copiii sunt închiriaţi apoi cu ora pentru astfel de „distracţii” în locuri precum Bohemian Grove.      Bohemian Grove, „cel mai păcătos loc pe care vi l-aţi putea imagina vreodată” avertiza preşedintele Nixon Înclinaţiile homosexuale ale elitei masonice mondiale sunt deja bine cunoscute publicului larg. Unul din locurile în care bogătaşii influenţi din SUA şi din întreaga lume iau parte la astfel de ritualuri satanice este Bohemian Grove. Despre acest loc, fostul preşedinte american Richard Nixon afirma: „Bohemian  Grove, un loc pe care-l frecventez şi eu uneori, este cel mai păcătos loc de homosexualitate şi pedofilie pe care vi l-aţi putea imagina vreodată.” Şi despre George Bush există dovezi care îi demască adevărata orientare sexuală. Spre exemplu, în 1963, pe vremea când încă era la facultate, el a apărut în revista Academiei Philips din Andover (Boston) în costum de majoretă. Se spunea chiar că era „majoreta şefă” a universităţii.    „Să gândim fără prejudecăţi şi să nu judecăm oamenii după preferinţele lor sexuale,” spune un slogan foarte la modă în această epocă, promovat de partizanii homosexualităţii, dar şi de mass-media şi mediile politice. Ce se petrece însă în cazul copiilor, care sunt abuzaţi de homosexuali pedofili? Pentru ei homosexualitatea nu este nici măcar o alegere, ci le este impusă într-un mod traumatizant şi inuman. Mai putem vorbi în acest caz de prejudecăţi sau intoleranţă? Orgiile homosexuale de la Casa Albă Se spune că la Casa Albă, singurul mod în care un politician îşi poate pierde credibilitatea este să fie găsit în pat cu un băiat sau cu o femeie moartă. Pe 29 iunie 1989 a izbucnit poate unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria SUA. În faimoasa publicaţie Washington Times au apărut o serie de articole despre actele homosexuale de la Casa Albă. Se descoperise că vip-urile administraţiei Reagan, care tocmai îşi încheiase mandatul, aduceau după miezul nopţii băieţi în interiorul Casei Albe, pe care îi abuzau sexual. Aceste fapte au fost prezentate apoi şi de alte publicaţii americane, însă din cauza presiunilor politice televiziunea şi radioul nu au difuzat ştirea. Craig J. Spence, membru al partidului republican, a recunoscut că aducea băieţi în Casa Albă, sub pretextul că aceştia ar fi rude cu el. El a declarat că aceste întâlniri de la miezul nopţii de la Casa Albă erau „aranjate” de către persoane politice cu funcţii înalte cum ar fi Donald Gregg, secretar pentru Securitatea naţională sau Charles K. Dutcher, director asociat al personalului de la Casa Albă. George Bush (senior), care devenise între timp preşedintele SUA, dar fusese şi vice-preşedinte în administraţia Reagan, a fost foarte nemulţumit de vâlva făcută de presă şi a încercat să înăbuşe totul. Nu a organizat nicio conferinţă de presă în legătură cu acest subiect şi a reuşit în cele din urmă să muşamalizeze scandalul, la nici două luni de zile de la începerea lui. În timp ce la Washington se mai discuta încă pe această temă, în Nebraska a izbucnit un alt scandal de acest gen, în care Bush era şi el implicat. Copiii orfani din America sunt abuzaţi sexual de cei care ar trebui să-i protejeze Scandalul din statul Nebraska a pornit de la un anume Larry King,  politician de succes în partidul republican şi apropiat al lui George Bush (senior). Totodată King era şi preşedintele Fondului Unional Franklin, o instituţie bancară prin intermediul căruia a fraudat statul american cu 40 de milioane de dolari. În timpul anchetei în urma căreia a fost de altfel condamnat s-a descoperit că Larry King conducea şi o imensă reţea homosexuală pedofilă. El îşi procura majoritatea victimelor din Boys Town (Oraşul Băieţilor), una din cele mai mari organizaţii de caritate din SUA pentru copii orfani, în special băieţi. După ce erau drogaţi şi torturaţi, copiii erau transportaţi cu avionul pe tot teritoriul american, la petrecerile fastuoase organizate de Larry King pentru politicieni şi alţi oameni bogaţi şi influenţi. La aceste petreceri, copiii de la orfelinat, care ar fi trebuit să fie ocrotiţi de sistemul social american, ajungeau victimele neajutorate ale acestor pedofili. CIA şi FBI sunt complicii politicienilor pedofili Nici serviciile secrete nu sunt străine de aceste înfiorătoare abuzuri. Prin experimentele de control mental, cum ar fi  MK Ultra, Monarch şi Paperclip, copiii erau programaţi să facă anumite acţiuni şi apoi să uite ce au făcut. Ei deveneau astfel curieri care transportau droguri, asasini sau sclavi sexuali pentru cei influenţi şi puternici. Pe de altă parte, agenţiile guvernamentale puteau apoi utiliza informaţiile pe care le deţineau, pentru a-i şantaja pe cei implicaţi. Şantajul sexual este un instrument de bază al CIA în lupta pentru putere. Înainte ca acest scandal să izbucnească existaseră multe plângeri adresate autorităţilor pentru protecţia copilului. Relaţiile lui Larry King cu aşa-zisa organizaţie de caritate Boys Town fuseseră investigate de Comisia pentru Adopţia Copiilor a statului Nebraska. Autorităţile nu au luat însă nicio măsură. Există chiar documente care atestă faptul că FBI-ul a intervievat multe dintre victimele acestor abuzuri sexuale înfiorătoare. Ei au descoperit în birourile lui King materiale pornografice şi casete video cu scene pedofile oripilante, precum şi alte probe ce atestă practici sexuale de o perversitate inimaginabilă, pe care cei de la FBI le-au catalogat ca fiind sataniste. Investigaţiile lui John DeCamp Fostul senator republican John DeCamp a fost angajat iniţial de către Senatul american pentru a dovedi că aceste acuzaţii extrem de grave sunt nefondate. John DeCamp era cunoscut drept unul dintre cei mai buni jurişti din statul Nebraska. Deşi la început acuzaţiile de pedofilie i s-au părut de necrezut, în urma investigaţiilor pe care le-a realizat, John DeCamp a ajuns în posesia unor dovezi incontestabile ce demonstrau groteştile apucături pedofile ale unor politicieni ai SUA, în frunte cu preşedintele Bush. Îngrozit de cele aflate şi vrând să facă publice toate aceste atrocităţi, DeCamp a fost sfătuit de mentorul său, fostul director al CIA, Bill Colby, să scrie o carte despre toate acestea, pentru a-şi proteja în acest fel familia şi pentru a rămâne în viaţă după ce va face totul cunoscut opiniei publice. Astfel a apărut cartea Operaţiunea Franklin, care aduce dovezi de necontestat despre existenţa şi modul de operare al acestei reţele de pedofili. Cartea demonstrează şi că aceasta este de fapt o operaţiune sub acoperire a CIA pentru experimentele de mind control (control mental) asupra cetăţenilor americani şi în special asupra copiilor. Au existat şi există rapoarte concludente despre politicieni americani implicaţi în aceste reţele criminale. Deşi a primit foarte multe ameninţări după scrierea acestei cărţi, în mod uluitor, niciun politician nu l-a dat în judecată pe John DeCamp. Dimpotrivă,  el chiar a câştigat un proces în valoare de 1 milion de dolari, în numele uneia dintre victimele acestor abuzuri pedofile, Paul Bonacci.   BBC a realizat împreună cu DeCamp un documentar intitulat Conspiraţia Tăcerii, pentru a face cunoscute publicului faptele abominabile şi atrocităţile la care se dedau unii politicieni americani, agresând sexual şi ucigând copii orfani. Acest film documentar are la bază toate probele descoperite de FBI şi de comisia legislativă a statului Nebraska şi, de asemenea, toate investigaţiile lui John DeCamp. Alte canale de televiziune s-au lăsat însă intimidate de presiunile politice. Discovery Channel a fost ameninţat cu închiderea de către unul din politicienii vinovaţi şi a stopat prezentarea documentarului. George Bush,  preşedintele pedofil Multe dintre victimele acestor abuzuri sexuale menţionează faptul că actualul preşedinte al SUA, George Bush este unul dintre participanţii constanţi la aceste orgii pedofile, organizate în cadrul petrecerilor de la Bohemian Grove. Victimele acestor abuzuri sunt intimidate, ameninţate şi uneori chiar condamnate la închisoare dacă au curajul să facă dezvăluiri despre ceea ce au trăit. Acesta a fost şi cazul Aliciei Owen, una dintre victimele care a fost condamnată la închisoare pentru sperjur, datorită faptului că singura persoană din proces care îi putea valida mărturia, tot o victimă a homosexualilor pedofili, pe nume Troy Bono, a renunţat să depună mărturie, din pricina presiunilor şi intimidărilor care s-au făcut asupra sa.   Alte două victime ale abuzurilor sexuale realizate de politicienii americani, Lisa Washington şi sora sa, au descris cum erau duse cu avionul, împreună cu alţi copii, la aceste petreceri găzduite de Larry King, la care veneau mulţi afacerişti şi politicieni de vază ai Americii. Lisa a declarat că l-a văzut pe George Bush de cel puţin două ori la aceste petreceri, iar într-una din aceste ocazii l-a văzut că i-a dat nişte bani lui Larry King, după care a plecat de la petrecere, luând cu el un tânăr de culoare. John DeCamp foloseşte în cartea sa, Operaţiunea Franklin, notiţe din jurnalul lui Paul Bonacci, care a fost una din victimele acestor abuzuri criminale, încă de la vârsta de şase ani. Şi el afirmă că l-a văzut de mai multe ori pe Bush la aceste petreceri. John DeCamp a analizat cu grijă jurnalul acestui copil, demonstrând chiar ştiinţific faptul că acesta a fost scris de către Paul de-a lungul timpului. Copiii controlaţi mental suferă de personalitate multiplă Psihologii au confirmat faptul că în urma traumelor suferite, Paul Bonacci a dezvoltat o personalitate multiplă. Aceasta este una din bolile psihice caracteristice persoanelor care sunt controlate mental şi traumatizate. Victimele mind control-ului sunt supuse în mod repetat, de la o vârstă foarte fragedă, la tot felul de abuzuri ritualice satanice. În timp, pentru a putea rezista ororilor la care sunt supuşi, mintea lor se fragmentează în sute şi chiar mii de „sertăraşe” (care arată ca un fagure de miere), fiecare secţiune devenind un eu separat al acelei persoane. Fiecare dintre aceste eu-ri are propriul său program şi propriile sale experienţe şi amintiri. Niciunul dintre aceste eu-ri nu are cunoştinţă despre existenţa celorlalte şi toate sunt separate de personalitatea de bază. Cei care suferă de această afecţiune nu mint, deoarece nu au nevoie să  mintă, pentru ei este suficient doar să-şi schimbe personalitatea. Paul Bonacci povesteşte cum avioane aparţinând DEA (Agenţia pentru prevenirea consumului de droguri) erau folosite pentru transportarea copiilor răpiţi de reţelele pedofile. Paul relatează în jurnalul său cum într-una din aceste călătorii cu avionul a fost dus împreună cu un alt băiat într-o zonă de lângă Sacramento, unde există păduri cu copaci foarte înalţi şi o bufniţă uriaşă. Acolo, trei copiii au fost obligaţi să participe la turnarea unui film snuff, în care unul dintre ei a fost ucis în faţa camerei de filmat. Pentru cei care nu ştiu, filmele snuff nu sunt recunoscute că ar exista în realitate şi de aceea sunt considerate un mit; ele conţin filmarea pe viu a unei crime violente. După oripilanta scenă din pădure, în care a fost filmată uciderea cu sânge rece a unui copil, Paul a fost dus împreună cu celălalt copil într-o sală plină cu persoane care urmăreau pe ecran îngrozitoarele imagini ce tocmai fuseseră filmate. Pe vremea când a scris cartea Operaţiunea Franklin, John DeCamp nu ştia nimic despre Bohemian Grove, pădurea cu copaci înalţi unde există şi o bufniţă uriaşă şi unde se adună în fiecare vară elita politică mondială precum şi cei mai mari bancheri şi afacerişti ai lumii. Aceste orori sunt de neconceput pentru orice om normal, însă pentru aceşti neoameni ele sunt ceva obişnuit. Cea mai mare înşelătorie a lui Satan este aceea de a ne face să credem că el nu există. La fel, aceşti perverşi mizează pe faptul că nu vor fi deconspiraţi tocmai pentru că oamenii pur şi simplu nu pot concepe că asemenea atrocităţi se petrec cu adevărat.

Cercul închis Rotary, societate cupolă a francmasoneriei

de Mihaela Gheorghiu   Există locuri în care factorii de decizie din politică, afaceri, educaţie şi sănătate se întâlnesc departe de ochii „profanilor”, stabilesc alianţe de culise şi dau verdicte care sunt în defavoarea a milioane de oameni. Rotary este una din grupările reprezentative pentru aceste cluburi elitiste, care funcţionează după reguli şi principii identice cu cele ale francmasoneriei. Clubul Rotary a fost fondat de un mason Rotary a fost fondat în 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima întâlnire au participat doar patru persoane: Harris, inginerul minier Gustave Loehr (despre care se ştie cu certitudine că era şi el francmason), negustorul de cărbuni Silvester Schiele şi croitorul Hiram Shorey. Loehr şi Shorey s-au retras la scurtă vreme de la aceste întâlniri, astfel că Rotary, la acea vreme nici măcar nu se putea numi club, fiind alcătuit din doar două persoane. Acest început dezastruos contrastează izbitor cu rapida răspândire pe care Rotary o cunoaşte de la un moment dat încolo şi care se datorează, fără îndoială, intervenţiei din umbră a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, în scurt timp, ceea ce începuse ca o întâlnire între doi anonimi să aibă deja anvergură naţională? În 1910 Asociaţia Naţională a Cluburilor Rotary îşi deschide prima filială în afara graniţelor SUA, în Canada, iar în următorul an ajunge şi în Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continuă, astfel că în 1922 este prezent pe şase continente, are 20.000 de membrii şi îşi schimbă numele în Rotary International. În prezent numără la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei găsindu-se numai persoane influente cum ar fi preşedinţi sau directori de mari companii şi politicieni.  Legendele Rotary spun că numele grupării vine de la obiceiul membrilor de a-şi ţine întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, întâlnirile au început să se ţină în hoteluri. Acest lucru face ca astăzi, în holurile celor mai mari lanţuri hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza să fie plasate, chiar la recepţie, anunţuri privind ziua şi ora când se ţine întâlnirea Rotary. De altfel, proprietarii şi managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piaţă a respectivelor hoteluri se datorează în mare parte afilierii acestora la Rotary.  Cercul închis al „Elitei” masonice Rotarienii au ritualuri şi reguli interne asemănătoare cu masoneria. Sunt o organizaţie la fel de închisă şi de secretoasă ca şi aceasta. La intrare se face o selecţie atentă: sunt invitaţi să facă parte din club fie cei care ajung să fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni şi sunt apoi propulsaţi în poziţii cheie în lumea afacerilor şi politicii. Ca şi în masonerie, este nevoie deci de o invitaţie din partea cuiva din interior. În Rotary lucrurile sunt încă şi mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanţi interni, numiţi „naşi”.   Pe lângă aceste similitudini există şi alte aspecte care demonstrează că Rotary şi masoneria sunt doar două faţete ale aceleaşi puteri globale. Până în 1933 cluburile Rotary nu acceptau în rândurile lor decât masoni. Ulterior s-a renunţat la aceasta regulă, însă şi astăzi mulţi din membrii Rotary semnează condica şi în lojile masonice. O organizaţie satanică cu aceleaşi concepte ca şi masoneria În aceste condiţii, afirmaţia făcută în revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragoş Niţulescu, care conducea Rotary România în 2006 este doar o poveste bună de adormit copiii: „Nu avem nicio legătură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noştri se află şi reprezentanţi ai clerului. Or, se ştie că preoţii şi masonii nu stau în acelaşi loc.“ Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevărat că în 1928 mai mulţi episcopi spanioli au declarat că Rotary „nu este altceva decât o organizaţie satanică cu acelaşi fond şi concepte ca şi masoneria. Conform documentelor pe care le deţinem, Rotary este o organizaţie suspectă şi trebuie să fie considerată la fel de groaznică şi de perversă ca şi masoneria.” Dar la fel de adevărat este şi faptul că, de atunci, tot mai multe feţe bisericeşti au ajuns să deţină funcţii importante în Biserică tocmai datorită apartenenţei lor la masonerie. Am asistat chiar în România la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care făceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunză Verde şi Constantin Bălăceanu Stolnici sunt doar două exemple în acest sens). Un istoric rotarian confirmă strânsele legături ale clubului Rotary cu masoneria Legăturile strânse dintre masonerie şi Rotary sunt şi mai  evidente dacă analizăm situaţia din Marea Lojă a Angliei (United Grand Lodge of England – UGLE), numită de masoni şi loja mamă a lumii, întrucât este organizaţia reprezentativă la nivel mondial. La nivelul UGLE există mai multe loji Rotary. Poate cea mai cunoscută şi mai veche a fost constituită în 1920. Aceasta are ca simbol cercul Rotary care înconjoară un compas şi litera G, simbolul francmasoneriei. Într-o scrisoare, unul din fondatori, Charles Dewey precizează că toţi cei înscrişi în Rotarian Lodge no. 4195 făceau parte din London Rotary Club care, la acea vreme, avea 300 de membri. Astăzi loja îşi ţine întâlnirile chiar în Freemasons Hall din Londra, sediul Marii Loji a Angliei (UGLE). În cadrul acesteia mai există încă şapte loje Rotary. Două dintre ele au fost constituite la începutul secolului XX: Nottingham Rotary Lodge No.3941 şi North Notts Rotary Lodge No. 8998. Lor li se adaugă altele cinci, apărute în ultimii douăzeci de ani: Rotary Lodge of Suffolk No. 9306, East Lancashire Rotary Lodge No. 9359, Rotary Lodge of Norfolk No. 9367, Rotarian Lodge of Hong Kong No. 9378 şi Rotary Lodge of Hampshire No. 9389. Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodată şi membru Rotary, demonstrează că există strânse legături între Rotary şi francmasonerie. „Legăturile dintre Rotary şi masonerie sunt vechi şi nu trebuie privite cu suspiciune, susţine el. În unele ţări est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. În orice caz, existenţa medaliilor pe care apare roata Rotary alături de simboluri masonice arată că legăturile sunt încă puternice şi astăzi”. Programul Rotary Polio Plus, o ameninţare la adresa generaţiilor viitoare   După ce mii de copii au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, România a ajuns să fie ţara cu cel mai mare număr de copii bolnavi de SIDA. În 1997, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din întreaga lume erau din România. Acesta este doar unul dintre efectele acţiunilor „umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurător. În 1985, Rotary anunţa întregii lumi că va eradica virusul poliomielitei până în anul 2000. După ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaraţii, peste o jumătate de miliard de dolari şi a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continuă să existe. În urma specialiştilor Rotary au rămas zeci de mii de morţi sau de infirmi care s-au îmbolnăvit de poliomielită, leucemie sau cancer după ce li s-a administrat vaccinul.  Numărul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la „Alianţa pentru vaccinuri” să admită existenţa unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea,  oficialităţile nu fac nimic pentru a stopa această campanie ucigaşă. De ce? Pentru că membrii Rotary, care în viaţa „profană” ocupă poziţii importante în instituţiile medicale naţionale sau internaţionale şi chiar în guvernele unor ţări în care se organizează astfel de campanii, nu vor lua niciodată o decizie neconformă cu politica clubului. Aşa că genocidul continuă. Într-un discurs ţinut la Convenţia Internaţională a Rotary din 2006 de la Copenhaga, Bruce Cohick susţine că trebuie înteţite eforturile de vaccinare în Nigeria, Afghanistan, Pakistan şi India şi promite în numele Rotary că virusul va fi eliminat fără îndoială cel mai târziu până în 2008. O nouă gogoaşă.   Vaccinul antipolio, o armă importantă în demersul masoneriei de a reduce populaţia globului   Vaccinul polio a fost descoperit în 1953 de dr. Albert Sabin şi de atunci poartă acest nume. În 1960 s-a descoperit că este făcut din celule prelevate din rinichii de maimuţă care conţin virusul SV40. Experimentele de laborator realizate de mai mulţi cercetători, printre care Bernice Eddy au arătat că acest virus este strâns legat de apariţia leucemiei şi a cancerului. Mai mult chiar, SV40 odată pătruns în organism se transmite pe cale genetică de la părinţi la copii. Până în 1996, zeci de cercetări au demonstrat legătura dintre prezenţa virusului SV40 şi cancerul osos şi cerebral, boli a căror incidenţă a crescut în mod inexplicabil (dacă nu luăm în considerare campaniile de vaccinare de genul Polio Plus) cu 30% în ultimii 20 de ani. În loc să fie stopat progamul Polio Plus care răspândea acest virus, au fost stopaţi, discreditaţi, marginalizaţi şi persecutaţi exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Întrebat de ce s-a procedat aşa, dr. Sabin a dat un răspuns demn de doctorul nazist Mengele: „Nu cred că este cazul să panicăm publicul.  Până la urmă, ce mare lucru, copiii voştri sunt injectaţi cu un virus al cancerului, atâta tot!” Dr. Raymond Obomsawin, analist la Agenţia canadiană pentru dezvoltare internaţională (CIDA) a realizat un studiu asupra proiectelor de imunizare întreprinse de Unicef împreună cu Rotary în Thailanda, la începutul anilor '90. Raportul său arată că aşa cum pojarul nu a dispărut din Europa în anii '40-'50 datorită vaccinurilor, nici poliomielita nu va dispare în urma acestor campanii de imunizare. Tot el arată că poliomielita este departe de a fi cea mai frecventă şi mai gravă problemă de sănătate cu care se pot confrunta copiii. Poziţia oficială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este că riscul cel mai mare de a se îmbolnăvi de poliomielită îl întâmpină copiii malnutriţi şi de aceea ei trebuie imunizaţi în primul rând. Ori toate cercetările au demonstrat că vaccinul nu trebuie administrat în caz de malnutriţie, pentru că pune în pericol viaţa copilului. Dr. Archie Kalokerinos arată: „nu poţi să imunizezi copiii bolnavi sau malnutriţi şi să zici că ai rezolvat problema. Vei omorî mai mulţi decât ar fi murit în mod natural din cauza virusului”. Însă pentru rotarieni vaccinurile sunt mai „profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decât hrănirea şi crearea de condiţii de viaţă prielnice pentru aceşti copii. În fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la sărăcirea ţărilor în care trăiesc aceşti copii.