|
Relatarea lui Alex Jones, jurnalistul care s-a infiltrat în Bohemian Grove
de Lidia Teodorescu
Î ntr-un articol anterior am prezentat Bohemian Club şi modul în care cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra anuală de la Bohemian Grove, California. Ritualuri păgâne, beţii, homosexualitate, astfel de lucruri şocante se petrec la această întâlnire discretă de mare anvergură a mai-marilor lumii. Regizorul de filme documentare Alex Jones s-a infiltrat în Bohemian Grove în luna iulie 2000, devenind astfel prima persoană care a înregistrat pe bandă video activităţile bizare şi oculte ale acestui club elitist, exclusiv masculin. Această înregistrare a fost transmisă în Anglia, Irlanda şi Scoţia pe canalul UK Channel Four ca fiind partea a treia a unui program special din patru părţi intitulat „Dominaţia secretă a lumii”. În mod surprinzător, filmul său nu a avut deloc ecou mediatic, ceea ce dovedeşte încă o dată cât de puternic este controlul pe care membrii Bohemian Club îl au asupra difuzării informaţiilor în mass-media.
Alex Jones a reuşit să intre pe teritoriul de 2700 de acri aflat în proprietatea clubului californian şi a ieşit după cinci ore, după ce a filmat ritualul „Cremation of Care”. El a declarat apoi: „Slavă Domnului că am reuşit să filmez tot, pentru că altfel nimeni nu m-ar fi crezut! Aproape că nici nu-mi venea nici mie să cred că e posibil să se petreacă ceea ce am văzut cu ochii mei. Atât de bizar a fost totul!”
O ştire bombă, ocultată de ani de zile
De mai bine de 130 de ani, liderii Americii se întâlnesc în ţinutul Sonoma din California, în luna iulie. De-a lungul timpului au apărut o mulţime de zvonuri bizare, inclusiv în presa locală, cum că acolo se petrec lucruri oculte şi stranii. Zvonurile se refereau la ritualuri bizare cu oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii şi o statuie gigantică în formă de bufniţă, de aproximativ 13 m înălţime, având la picioare un altar pe care ceva sau cineva era sacrificat în fiecare an.
Alex Jones, fiind gazda unui talk-show de radio, a auzit de mai multe ori aceste zvonuri. Astfel, s-a hotărât să facă nişte cercetări asupra subiectului. Spre surprinderea sa, articole din ziare şi reviste cunoscute (Parade Magazine, Associated Press, Reuters, Sacramento Bee, Washington Times) confirmă incredibilul. Liderii lumii mergeau anual pe colinele acoperite de păduri de conifere din nordul Californiei şi chiar au existat poze cu acea statuie-bufniţă gigantică şi oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii.
„Am fost uluit să constat,” a spus Jones, „că în mai bine de 50 de ani au existat doar câteva ştiri despre Bohemian Grove, iar modul în care au fost prezentate m-a convins că aici este vorba de o poveste extrem de dubioasă, ascunsă cu dibăcie.”
Informându-se despre toate constrângerile legilor şi Serviciile Secrete care protejază misterele de la Bohemian Grove an de an în luna iulie, Jones a acceptat provocarea lui Jon Ronson de la World of Wonder Productions, de „a-i expune opiniei publice pe cei din Bohemian Grove, filmându-i cu ajutorul camerelor ascunse şi dezvăluind public activităţile lor. ”
Alex Jones relatează cum a pătruns în Bohemian Grove
J ones şi ceilalţi membrii ai echipei sale, Violet Nichols şi Mike Hanson, s-au întâlnit în San Francisco cu nişte cineaşti englezi şi timp de trei zile au făcut investigaţii, înainte de a încerca să pătrundă în Grove. Pe 15 iulie 2000, Alex Jones şi Mike Hanson, echipaţi cu două camere de filmat ascunse şi hotărâţi să se pretindă a fi membri ai Clubului Bohemian, s-au infiltrat cu succes în interiorul taberei de la Bohemian Grove.
Întrebarea care suscită cea mai mare curiozitate este cum au reuşit ei să intre în Bohemian Grove? Iată ce povesteşte Alex Jones: „Clubul Bohemian se întinde pe nişte dealuri de 300-400 metri înălţime. Există o singură intrare, în partea de nord, o stradă pavată, numită Bulevardul Bohemian (Bohemian Avenue). Un gard scund, din sârmă ghimpată, împrejmuieşte întregul perimetru al clubului, dar acest gard nu are importanţă deoarece relieful este practic impenetrabil. Bohemian Grove este o cetate naturală. Pantele abrupte ale dealurilor fac imposibil accesul.
După ce am fost lăsaţi aproape de Bohemian Grove, am intrat în pădure la aproximativ 100 de metri de intrarea principală. După ce am trecut de gardul din sârmă ghimpată, am ajuns într-un şanţ cu apă. Întreaga suprafaţă de-a lungul străzii pietonale cu pereţii din stâncă a fost inundată. A trebuit să ne facem drum prin mlaştină, sărind pe ramuri de copaci rupte sau alte molozuri. După ce am urcat pe un terasament abrupt, prinzându-ne şi trăgându-ne de radăcinile copacilor, am ajuns într-o parcare mare, cu sute de maşini. Am văzut vreo două duzini de angajaţi ieşind din automobile (care erau de toate mărcile, de la Mercedes-Benz la Ford Tempos). La vreo 100 de metri, printre copaci, am văzut o parcare mult mai mare, plină cu maşini de lux, modele mult mai noi. Evident, aceasta era parcarea membrilor Clubului Bohemian.
Au reuşit să păcălească gărzile prefăcându-se membri ai Clubului
C ând intri pe strada principală, şanţul, mocirla şi terasamentul sunt pe partea dreaptă (spre vest) pe o porţiune de vreo 50 de metri. Mergând de-a curmezişul şanţului, noi am evitat două puncte de verificare importante, o baracă mică de pază în partea stângă a străzii şi alta, în josul străzii la 50 de metri distanţă, pe partea dreaptă. Deşi a fost foarte bine că ne-am furişat pe lângă cele două puncte de control, intrând în parcarea angajaţiilor, adevăratele puncte de control se află în interiorul Bohemian Grove. Astfel mai era un punct de verificare în mijlocul străzii (o pază compusă din câţiva oameni de la serviciul de securitate) şi două în partea stângă şi dreaptă, în stilul punctelor de control germane, cum le vedem în filmele vechi cu războaie.
Ne-am gândit că ar fi o idee bună să încercăm să luăm unul dintre camioanetele cu remorca descoperită şi având scaunele capitonate care îi transportau atât pe membrii clubului Bohemian, cât şi pe angajaţi. Aşadar, am mers înainte prin pădure în zona de parcare a membrilor clubului Bohemian şi am aşteptat să fim luaţi de una din acele camionete. În câteva momente eu şi Mike Hanson eram urcaţi în spatele unui astfel de vehicul, alături de doi gentlemeni mai în vârstă.
Eu şi Mike ne prefăceam că avem o discuţie nonşalantă în timp ce am intrat pe strada principală, întunecată din cauza pereţilor de stâncă, şi ne apropiam de punctele de control. În cele câteva minute în care am mers cu camionul, am înregistrat pe casetă o discuţie interesantă, în care doi membri vorbesc despre preţurile robelor de ceremonie.
Primul nostru contact cu paza a fost la principalul punct de control. Camionul s-a oprit şi un bărbat în vârstă cu părul cărunt s-a apropiat şi l-a privit pe şofer, apoi a trecut în spate ca să ne poată privi pe mine şi pe Mike Hanson drept în ochi. Probabil a presupus că suntem invitaţi ai celor doi bărbaţi mai în vârstă care stăteau alături de noi (pentru că membrilor Bohemian Grove le este permis să aducă invitaţi), motiv pentru care, din fericire, nu ne-a întrebat cine suntem sau ce facem. Gărzile ne-au permis să trecem, dar ne-au urmărit cu o privire suspicioasă.
Aşa am pătruns în interiorul lui Bohemian Grove. Auziserăm atâtea zvonuri bizare şi acum eram pe punctul de a afla cu adevărat ceea ce se petrece acolo. Misterul avea să fie rezolvat!”
Peripeţii în interiorul Bohemian Grove
Î n următoarele câteva ore, aşteptând evenimentul cel mai important – ritualul Cremation of Care, pe care intenţionau să-l filmeze – cei doi reporteri au făcut eforturi să treacă cât mai neobservaţi pentru a nu fi descoperiţi. Spicuim din relatările lor, ce au văzut în interiorul taberei:
“În timp ce intram în Grove, am trecut destul de aproape pe lângă bufniţa de piatră, înaltă de 13 metri care se află pe malul nordic al unui mic lac. Am fost foarte aproape, la vreo şapte metri, de altarul negru aşezat la baza statuii în formă de bufniţă. Deja aveam o dovadă că zvonul este adevărat: există o statuie uriaşă de piatră, în formă de bufniţă; există un altar! Pe măsură ce pătrundeam în Grove, dincolo de lac, vedeam şi acele mici cruci din metal, ridicându-se deasupra apei. Ne-a luat între 45 de minute şi o oră să ajungem la chei, unde se sfârşeşte strada şi maşinile nu mai pot circula. Drumul se continuă cu o stradă pietonală neagră, pavată şi cimentată.
Am ajuns lângă o punte de observaţie care era la o înălţime de 100 de metri, pe stâncă, cu vedere peste râul Russian River, către orăşelul Monte Rio, în partea cealaltă. Aşadar, eram pe puntea de observaţie de o oră. Nu era nimeni prin apropiere. Brusc, a apărut mergând pe drum, un bărbat în vârstă, de vreo 65-70 de ani, care purta o uniformă de şerif de la ţară, din ţinutul Sonoma. Nici măcar nu l-am văzut venind. Cred că era şeriful. Acesta a început să ne vorbească într-un mod codat-conspirativ.
Cu securitatea pe urme
S -a uitat direct la mine şi a spus: „Ai fost aici în 1913? Eşti unul dintre cei vechi?” Evident, pentru că aveam doar 27 de ani, bărbatul ştia că nu am fost pe acolo în 1913 şi că nu făceam parte din cei bătrâni. Mi-am dat imediat seama că mă testa şi i-am răspuns calm: „Da, sunt cu Hillbillies”. Ca să explic mai clar, există în jur de 95 de cluburi diferite în cadrul Taberei de la Bohemian Grove. Toate aceste cluburi sunt găzduite în conacurile de pe faleze şi au nume şi respectiv membri diferiţi. Cel mai de elită club este, conform articolelor din presă, Mandalay, cu Henry Kissinger şi Paul Volcker, foşti preşedinţi ai Federal Reserve şi alţi lideri ai Noii Ordini Mondiale. Tabăra Hillbillies din care am pretins eu că fac parte îi are ca membrii pe cei doi Bush, alături de multe alte persoane cu funcţii notabile în industria, activitatea bancară, publicitatea şi guvernul Americii. Bărbatul a zâmbit şi a spus: “Atunci, vă urez o zi bună”. S-a întors şi a mers mai departe.
Pentru a nu mai fi atât de expuşi, ne-am gândit să ne ascundem în pădure. Am plecat înapoi spre chei, departe de faleze şi de puntea de observaţie. Pe la jumătatea drumului, am observat că eram urmăriţi de doi bărbaţi în costume negre şi cu ochelari. Am decis să încetinim. Cei doi bărbaţi care, evident, făceau parte din Serviciul Secret sau erau bodyguarzii cuiva, au venit la noi şi ne-au întrebat cum ne numim. Ne-am dat numele false pe care ni le aleseserăm şi le-am spus că suntem membri ai clubului Hillbillies.
Cei doi ne-au spus: “Liniştiţi-vă! Nu vă stresaţi atât şi simţiţi-vă bine” – o temă care s-a reluat şi mai târziu. Avuseserăm două întâlniri cu oameni din cadrul taberei şi deja credeam că eram urmăriţi. I-am spus lui Mike că trebuie să mergem într-o zonă cât mai populată, unde se întâlnesc membrii din Bohemian Grove, şi să ne amestecăm printre ei. Am fost în câteva cluburi şi aproape că ne-am dat de gol falsele identităţi. Am intrat şi am băut, pentru că ni s-a oferit vin şi toată lumea bea copios. Apoi ne-am întors în stradă şi am văzut o zonă amenajată pentru petrecere în aer liber, unde se aflau sute de mese aranjate pentru o petrecere sau o conferinţă.
Vroiam să ne ascundem cumva între dealuri. Ne-a luat vreo 20 de minute să ajungem în singurul loc înconjurat de dealuri, unde se putea ajunge şi pe jos. La un moment dat, unii dintre angajaţi au început să ne întrebe de ce nu folosim o camionetă. Noi le-am răspuns că vroiam să facem mişcare, motiv pentru care ei au început să fie suspicioşi. Aşadar ne-am întors în tabăra Web unde ne-am făcut comozi. (Taberele au diferite nume, cum ar fi: Lost Boys –Băieţii Pierduţi, Doom –Soarta, Dragon –Dragonul etc.) Am stat aşa o oră, reîncărcându-ne camerele ascunse.”
Procesiunea macabră
O dată cu lăsarea serii, cei doi jurnalişti au avut confirmarea faptului că urmează să se desfăşoare ritualul despre care auziseră zvonurile bizare. Să îi dăm din nou cuvântul lui Alex Jones:
“Deja umbrele începeau să se lungească şi mai era puţin până să se lase întunericul. Am început să auzim un cântec bizar, iar sunetele veneau de undeva de jos, dinspre strâmtoare. Am mers înapoi în acel loc. În drumul nostru, am văzut sute de bărbaţi cântând un fel de litanii sub copacii uriaşi. Era ceva asemănător unui roman fantastic. Mă aşteptam în orice moment, să văd apărând un dragon. Erau cranii uriaşe, agăţate sub reflectoare, bufniţe cu ochii luminaţi şi alte simboluri satanice, macabre, pe care acum le puteam vedea datorită reflectoarelor foarte mari.
Petrecăreţii au încetat cheful şi au plecat şi ei pe nişte cărări, spre lac. Ne-am decis să ne amestecăm cu ei şi să îi urmăm oriunde s-ar duce. Am mers spre partea estică a lacului aproximativ 100 de metri, vizavi de capătul nord al lacului unde se află idolul şi altarul. În timp ce mergeam în jurul lacului, singurul bărbat de culoare pe care îl văzusem până atunci, un bărbat foarte mare şi puternic, ne-a văzut pe mine şi pe Mike Hanson mergând foarte repede în comparaţie cu ceilalţi din aglomeraţie (noi vroiam să găsim un loc bun în partea estică a malului ca să putem filma ritualul Cremation of Care, intuind că zvonurile aveau să se adeverească).
Bărbatul ne-a spus: „Nu vă agitaţi! Luaţi-o uşurel! Grijile lumii nu sunt pe umerii voştri! Nu ar trebui să mergeţi atât de repede.” Apoi ne-a dat două programe colorate. Pe copertă era Moloch, bufniţa uriaşă, cu un corp în flăcări la poalele statuii (programul poate fi văzut la infowars.com). De asemenea, un mic demon cu iniţialele PJ, în colţul coperţii, în partea stângă jos (de asemenea le puteţi vedea în filmul meu Dark Secrets: Inside Bohemian Grove).
Ritualul de pe malul lacului
M ii de bărbaţi au început să se strângă pe malul estic. Slujitorii personali ai membrilor clubului (spre deosebire de angajaţii Bohemian Grove, care purtau cu toţii tricouri roşii şi care nu au avut voie să fie prezenţi la ritual) au început să pună scaune pentru cei dintre ei care erau mai în vârstă. Soarele era acum de mult apus. Era întuneric complet şi nu puteam vedea nici măcar malul celălalt al lacului. Mulţi lilieci zburau de jur-împrejur şi deasupra apei era multă ceaţă (este multă ceaţă în nordul Californiei). Era o atmosferă înspăimântătoare. La un moment dat, a început să se ridice părul pe mine.
Din pădure au apărut pe neaşteptate treizeci de „preoţi” îmbrăcaţi în robe negre, cu feţe de morţi, pictate şi cu un bărbat îmbrăcat gen Grim Reaper (stil macabru simbolizând personificarea morţii promovat de o formaţie heavy metal cu acelaşi nume, n.n.) tragând de o cuşcă în care se afla un corp legat pe care l-a pus într-o barcă. Barca a dus acel trup legat până în faţa marelui preot care stătea la picioarele bufniţei, lângă scările circulare de la baza acesteia. Apoi doi preoţi îmbrăcaţi în negru au „spălat” trupul ce urma să fie sacrificat, după care l-au dus în faţa bufniţei. Ritualul era însoţit de o zguduitoare înregistrare audio. Cu urlete disperate, corpul cerea îndurare pentru viaţa sa. Preoţii au refuzat şi l-au dus în faţa altarului. „Minunata bufniţă” le-a spus să ardă trupul (ceremonie pe care au numit-o „înlăturarea grijilor”) care arăta ca o fiinţă umană, îmbrăcată în negru. Deasupra altarului se afla o lampă mare din stâncă pe care au numit-o „flacăra eternă”.
Marele Preot a luat o torţă pe care a aprins-o de la acea flacără. Trupul a cerut din nou îndurare. Preotul a coborât cu multă dificultate, deoarece era atât de bătrân, încât de-abia mergea şi a dat foc rugului. A spus că va citi semnele ce vor apărea în rămăşiţele focului, după o tradiţie ocultă. Corpul continua să zbiere în dureri. Dintr-o dată, toate acele cruci pe care le văzuserăm de-a lungul malului, în timpul zilei, au izbucnit în flăcări. Aşadar, am fost martorul unui eveniment ca în pictura medievală a lui Hieronymus Bosch: Viziunea Iadului (cruci metalice arzând, preoţi în robe roşii şi negre, iar marele preot în robă gri cu o tiară roşie, un trup arzând strigând în dureri, o statuie uriaşă a unei bufniţe cu coarne). Da, liderii mondiali se ocupă cu aceste activităţi! Era mai mult decât straniu tot ce se petrecea acolo. După ce s-a terminat ritualul, bărbaţii au ieşit din rânduri şi s-au îndreptat către marele conac înconjurat de copacii uriaşi.”
Zguduiţi de aceste evenimente bizare, cei doi ziarişti s-au hotărât să părăsească imediat tabăra: „Nu am avut nicio problemă la plecare,” relatează Alex Jones. „Am trecut exact prin faţa paznicilor şi am ajuns pe aleea principală, Bohemian Avenue.
Este mult mai uşor să ieşi din Grove decât să intri, pentru că mulţi dintre aceşti lideri mondiali ies din tabăra de la Grove pentru a merge în micul orăşel Monte Rio. Femeile nu sunt admise în Bohemian Grove, dar ei merg în baruri să petreacă cu prostituatele care sunt aduse din toată lumea, special pentru ei.”
Concluzia jurnalistului? „Această întâmplare mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Am fost martor la acel ritual pe care unii oameni încearcă să-l apere spunând: „o, este vorba doar de distracţie, într-o frăţie” şi ei chiar cred acest lucru! Aceasta este o poveste care trebuie spusă, deşi se încearcă suprimarea ei. Vă rog să împrăştiaţi vestea în orice colţ al lumii!”
Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:
Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) http://video.google.com/videoplay?docid=-82095917705734983
The Order of Death (2006) http://video.google.com/videoplay?docid=2500924140588760933
şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:
http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html
|
